I. HOTARAREA PRONUNTATA DE PRIMA INSTANTA
Cod ECLI ECLI:RO:JDORA:2018:001.002835
Dosar nr. 9830/271/2017
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ORADEA
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 2835/2018
Şedinţa publică de la 04 Mai 2018
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: ____________
GREFIER: ____________
Operator de date cu caracter personal 3161
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI ”____________” şi pe pârât CONSILIUL JUDEŢEAN ARAD, pârât JUDEŢUL ARAD, având ca obiect pretenţii.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni. procedura este legal îndeplinită, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 20.04.2018.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 20.04.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentinţă, dată la care instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. (1) C.pr.civ., a amânat pronunţarea pentru data de 27.04.2018 şi ulterior pentru astăzi, 04.05.2018, zi în care s-a dat hotărârea.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND,
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanţă la data de 22.06.2017, legal timbrată cu 234 lei taxă timbru prin chit. de la fila 32 dosar, reclamanta SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI „____________”, în contradictoriu cu pârâţii CNADNR SA, prin DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI TIMIŞOARA și CONSILIUL JUDEŢEAN ARAD, a solicitat obligarea pârâților la plata următoarelor sume: 2476,02 lei RON, reprezentând contravaloarea parbrizului înlocuit ca urmare a producerii evenimentului rutier, 783,76 lei RON, reprezentând costurile de reparaţie/înlocuire a jantei și anvelopei avariate, precum și plata dobânzii legale, calculată conform OG 13/2011, de la data achitării sumei de 2.476,02 lei – 19.05.2017, iar pentru suma de 783,76 lei – de la data introducerii acţiunii, și pentru ambele sume până la plata integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, se arată că, la data de 22.03.2017, reprezentantul reclamantei, avocat ____________ s-a deplasat de la Oradea în vederea susţinerii unei cauze, a doua zi la ora 9, la Judecătoria Brad, în dosar nr. 2924/221/2016, pentru clientul SC ____________SRL.
Pe drum, la intrarea în localitatea Chișlaca – judeţul Arad, autoturismul condus de aceasta a fost implicat într-un incident rutier produs ca urmare a degradării drumului și a distrugerii carosabilului. Autoturismul a suferit avarii constând în: fisurarea parbrizului, lovirea jantei stângafaţă și spargerea capacului de roata .
În aceste condiţii, la data de 15.05.2017, reprezentanta reclamantei s-a prezentat la service-ul auto SC ____________ SRL din Oradea pentru înlocuirea parbrizului, aceasta fiind avaria cea mai gravă și cea mai evidentă. A achitat suma de 500 lei cu titlu de avans, iar după efectuarea reparaţiilor necesare a achitat și diferenţa de 1.976,02 lei .
Reclamanta a solicitat service-ului auto și efectuarea unei revizii generale pentru a se verifica daca există și alte avarii, iar, după cum reiese din Factura seria ____________ nr. 18028/ 19.05.2017, service-ul auto a constatat faptul că ”s-a schimbat parbrizul spart în urma unui șoc dinamic. Maşina a intrat într-o groapă, s-a avariat tare și janta și s-a spart capacul de roata”.
Ulterior s-a solicitat o ofertă și pentru reparaţiile necesare jantei și capacului de roți, urmând a efectua și aceste reparaţii, sens în care li s-a comunicat Devizul de reparaţii din data de 29.05.2017, din care rezultă un cost al acestor reparaţii de 783,76 lei, incluzând piesele si manopera.
Aceste avarii s-au datorat în mod exclusiv stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, în speţă – gropilor din carosabil care pun în pericol siguranţa rutieră pe drumul 29DJ792A, în localitatea Chișlaca, la intrarea dinspre Oradea. S-a mai menționat că groapa din asfalt se întinde pe ambele benzi de circulație, iar evitarea ei era imposibilă.
Producerea incidentului rutier a avut loc după lăsarea întunericului, reprezentanta reclamantei deplasându-se spre localitatea Brad în seara de dinaintea termenului de judecată, pentru a se prezenta a doua zi la ora 9 în fața instanţei. Respectiva crăpătură din asfalt nu era semnalizată corespunzător și nici nu putea fi observată de la distanță, astfel încât să poată fi evitată.
Astfel, rezulta clar faptul că persoana responsabilă pentru cauzarea prejudiciului este administratorul drumului, întrucât acesta nu a luat măsurile necesare pentru repararea carosabilului si preîntâmpinarea apariţiei unor astfel de evenimente.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 si 40 din OG nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, cu modificările ulterioare: „Administrarea drumurilor naţionale se realizează de Administraţia Naţională a Drumurilor”, respectiv „Drumurile trebuie sa fie semnalizate si menţinute de administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă”. De asemenea, potrivit disp. art. 5 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, ”Administratorul drumului public este obligat să ia masuri de înlăturare imediată a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configuraţiei, stării sau dotării tehnice necorespunzătoare a acestuia”.
Reclamanta apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală a pârâților. Prejudiciul cauzat este în cuantum de 3.259,78 lei, constând în fisurarea parbrizului, lovirea jantei și a roții stânga față, fiind necesară înlocuirea parbrizului, a jantei și a capacului de roată, împreuna cu accesoriile acestora (oglinda interioară, braţe ştergătoare, capitonaje superioare stâlp). Este îndeplinită și condiţia existenței faptei ilicite, pârâții având obligaţia întreţinerii în mod corespunzător a drumurilor publice, obligaţie pe care și-au încălcat-o prin neefectuarea reparaţiilor necesare, iar fapta este săvârşită, în mod evident, cu vinovăţie. În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, este evident ca aceasta există între fapta pârâților de a nu efectua reparaţiile necesare menţinerii drumului public în stare corespunzătoare si avariile cauzate autoturismului condus de reprezentanta reclamantei, neavând posibilitatea de a evita groapa din asfalt, datorită lăţimii drumului, precum și adâncimii și locului unde este situată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile 1357 si urm., 1381, 1385 Cod civil, OG nr. 43/1997, OUG 195/2002, OG 13/2011, art. 111, 194 Cod proc. Civ.
În probațiune, s-au depus la dosar, în copie: devizele de lucrări – calcul reparație, facturi, fotografii ale locului producerii evenimentului rutier (filele 7-29 dos.).
Pârâta C.N.A.I.R. SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara a depus întâmpinare (fila 40 dos.), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a solicitat scoaterea ei din prezenta cauză, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind nefondată şi neîntemeiată.
Se arată că porţiunea de drum pe care s-a produs evenimentul rutier este pe un drum judeţean, mai exact 29 DJ 792A, în localitatea Chișlaca, jud. Arad, la intrarea dinspre Oradea, motiv pentru care răspunderea aparţine Consiliului Judeţean Oradea, nicidecum pârâtei C.N.AI.R., care se ocupă exclusiv cu administrarea drumurilor naţionale și autostrăzilor.
Arată pârâta că la dosar se află doar declarația unilaterală a conducătorului auto, fără să se fi făcut o cercetare la fața locului imediat după pretinsul eveniment rutier. Nu există niciun document eliberat de agenți de poliție cu privire la avarierea și reparațiile efectuate la autovehicul. Simpla declaraţie a conducătorului auto nu poate dovedi că acesta şi-a avariat maşina pe acea porţiune de drum şi în condiţiile expuse. Din facturile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, nu rezultă cu certitudine condiţiile în care s-a produs accidentul, viteza cu care se deplasa autovehiculul şi alte aspecte, din care să fie concludent faptul că presupusul eveniment este cel relatat în acţiunea ce face obiectul prezentului dosar.
Pârâta susţine că nu este posibil ca datorită unei denivelări uşoare a drumului, reclamanta să sufere avarii la parbrizul maşinii. Consideră că reclamanta este de rea-credință în cauză.
În drept, invocă dispoziţiile art. 205-208 Noul Cod de procedură civilă.
Pârâtul CONSILIUL JUDEŢEAN ARAD a depus întâmpinare (fila 46 dos.) şi a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a solicitat respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.
Referitor la excepţia invocată se arată că Consiliul Jud. Arad nu are personalitate juridică, este doar un organ deliberativ, iar în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, privind administraţia publică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoana care are capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu este Unitatea Administrativ-teritorială Judeţul Arad, persoană juridică de drept public, reprezentată prin Preşedintele Consiliului Judeţean Arad.
În acest sens, prin Decizia nr. 1.956/05.05.2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat faptul că „numai unitatea administrativ-teritorială este înzestrată cu personalitate juridică şi numai aceasta poate sta în judecată în nume propriu”. Pe fondul cauzei, în situaţia respingerii de către instanţă a excepţiei invocate, pârâta solicită respingerea acţiunii reclamantei, ca netemeinică şi nelegală datorită faptului că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Astfel, prin înscrisurile depuse, reclamanta probează doar existenţa unui prejudiciu reprezentând avarierea autoturismului fără însă a proba și împrejurările producerii evenimentului rutier.
Înscrisurile anexate de către reclamantă reprezintă documente întocmite de către societatea care a realizat reparaţiile autovehiculului în cauză şi de către reclamantă, fotografiile nefiind datate, fără să existe constatări ale unor autorităţi sau persoane autorizate cu privire la împrejurările producerii evenimentului rutier, de natură să probeze culpa Consiliului Judeţean Arad.
Invocă pârâtul prevederile art. 79 alin. (1) lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, iar potrivit art. 180 alin. 9 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, pentru vehiculele implicate în accidente de circulaţie din care au rezultat pagube materiale, poliţia rutieră eliberează proprietarilor sau deţinătorilor acestora autorizaţii de reparaţii, cu excepţia situaţiei în care s-a încheiat o înţelegere amiabilă de accident a cărei validitate a fost atestată de societatea de asigurări abilitată, în condiţiile legii, situaţie în care reparaţiile pot fi efectuate în baza actului de atestare.
Or, în cazul de faţă reclamanta nu a depus vreun document constatator întocmit de către organul de politie de la postul de politie cel mai apropiat sau vreun înscris emis pe baza constatărilor organelor tehnice de specialitate, fapt pentru care nu se poate stabili cu certitudine locul, data şi împrejurările producerii accidentului, iar potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta susţine doar existenţa şi întinderea prejudiciului.
Mai mult decât atât, conduita şoferului reprezintă un aspect determinant în stabilirea împrejurărilor producerii evenimentului rutier, mai exact viteza de deplasare a autoturismului, faţă de care reclamanta nu a făcut nici o precizare, ori potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 „limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.”
În ceea ce priveşte reparaţiile avariilor suferite la autoturismul ___ nr. ______, acestea au avut loc în data de 15.05.2017, iar evenimentul rutier a avut loc la data de 22.03.2017. De asemenea, service-ul auto a efectuat o revizie generală urmând a proceda la alte reparaţii conform devizului din data de 29.05.2017. Având în vedere faptul că evenimentul rutier a avut loc la data de 22.03.2017, Consiliul Judeţean Arad nu poate fi obligat la plata reparaţiilor efectuate în urma unei revizii generale solicitate de către reclamantă service-ului auto, după 3 luni de la data incidentului, deoarece la autoturismul cu pricina ar fi putut exista şi alte avarii, atât anterioare cât şi posterioare evenimentului din 22.03.2017.
Referitor la sumele de bani solicitate de reclamantă, se menționează că nu s-a făcut dovada achitării sumei de 783,76 lei.
Concluzionează pârâtul că, întrucât reclamanta nu a concretizat împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier şi nici nu a dovedit culpa administratorului drumului în ceea ce priveşte producerea evenimentului rutier, ca atare nu se poate ajunge la concluzia îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1.357-1358 din Noul Cod Civil, respectiv a probării unei fapte ilicite în sarcina Unităţii Administrativ-teritoriale Arad.
În drept, s-au invocat art. 36, art. 205, art. 223 alin, (3), art. 249 şi art. 255 alin. (1), art. 315 alin. (2) şi alin. (3) din Noul Cod de Procedură Civilă; art. 1357-1371 din Noul Cod Civil; art. 48, art. 49 alin. (1) şi art. 79 alin. (1) lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; art. 27 alin. (2) lit. b, art. 96 alin. (1) şi art. 180 alin. (5) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
În probațiune, s-au depus la dosar, în copie: sentințe – practică judiciară, contract subsecvent de lucrări (filele 52-65 dos.).
La fila 70 dosar, s-a depus o cerere adițională formulată de reclamantă, prin care aceasta a înțeles să introducă în cauză, în calitate de pârât, unitatea administrativ-teritorială Județul Arad.
De precizat este faptul că la primul termen de judecată al cauzei, reclamanta a renunțat la judecată față de pârâta CNAIR SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, instanța luând act de această renunțare, iar, prin urmare, a constatat că excepția invocată de această pârâtă, aceea a lipsei calității sale procesuale pasive, a rămas fără obiect.
Urmare a introducerii în cauză, în calitate de pârât a Județului Arad – Unitatea Administrativ-Teritorială, s-a depus întâmpinarea de la fila 76 dosar, motivele invocate fiind aceleași ca și cele din întâmpinarea Consiliului Județean Arad.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 22.03.2017, reprezentantul reclamantei, avocat ____________
s-a deplasat de la Oradea în vederea susţinerii unei cauze, a doua zi la ora 9, la Judecătoria Brad, în dosar nr. 2924/221/2016, pentru clientul SC ____________SRL. Situația a fost dovedită prin depunerea la dosar a copiilor unora din Încheierile de ședință din dosarul menționat (filele 105-107 dos.), la termenul de judecată din data de 23.03.2017, d-na avocat ____________ fiind prezentă la Judecătoria Brad.
Pe drum, la intrarea în localitatea Chișlaca – judeţul Arad, autoturismul condus de aceasta, cu nr. de înmatriculare ____________a fost implicat într-un incident rutier produs ca urmare a degradării drumului și a distrugerii carosabilului. Autoturismul a suferit avarii constând în: fisurarea parbrizului, lovirea jantei stânga-faţă și spargerea capacului de roata. La dosar s-au depus fotografii ale locului producerii incidentului rutier, rezultând clar că a fost vorba de loc. Chișlaca, jud. Arad, în prima poză apărând borna kilometrică din localitate. De asemenea, a fost fotografiat și GPS-ul de pe telefon, dovedind că mașina se afla pe DJ 792A, pe care se află loc. Chișlaca, jud. Arad.
Potrivit declarației martorei ____________, audiată în cauză pentru societatea reclamantă (fila 108 dos.), aceasta a cunoscut despre incident din spusele colegei sale, cea care fusese la volanul mașinii la momentul producerii acestuia, dar a și putut vedea personal avaria produsă la parbrizul autoturismului. De asemenea, martora a fost și ea la Judecătoria Brad, în dosarul respectiv, și a putut constata personal existența gropii din carosabil. A menționat că a fost avertizată de colega ei despre locul în care se află groapa, dar și așa a fost surprinsă de mărimea ei și de adâncimea acesteia – a arătat martora că a fost silită să oprească mașina în loc și să treacă peste groapă cu viteza întâi.
Față de avariile existente la mașină, la data de 15.05.2017, reprezentanta reclamantei s-a prezentat la service-ul auto SC ____________ SRL din Oradea pentru înlocuirea parbrizului, aceasta fiind avaria cea mai gravă și cea mai evidentă. A achitat suma de 500 lei cu titlu de avans, iar după efectuarea reparaţiilor necesare a achitat și diferenţa de 1.976,02 lei (fila 13 dos.).
Reclamanta a solicitat service-ului auto și efectuarea unei revizii generale pentru a se verifica daca există și alte avarii, iar, după cum reiese din Factura seria ____________ nr. 18028/ 19.05.2017, service-ul auto a constatat faptul că ”s-a schimbat parbrizul spart în urma unui șoc dinamic. Maşina a intrat într-o groapă, s-a avariat tare și janta și s-a spart capacul de roata” (fila 14 dos.).
Ulterior s-a solicitat o ofertă și pentru reparaţiile necesare jantei și capacului de roți, urmând a efectua și aceste reparaţii, sens în care li s-a comunicat Calculul de reparaţie din data de 29.05.2017, din care rezultă un cost al acestor reparaţii de 783,76 lei, incluzând piesele si manopera (fila 7 dos.).
Văzând declarația martorei audiată în cauză și fotografiile depuse la dosar, instanța constată că aceste avarii s-au datorat stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, în speţă – gropilor din carosabil care pun în pericol siguranţa rutieră pe drumul județean din localitatea Chișlaca, la intrarea dinspre Oradea.
Martora audiată în cauză a menționat că groapa din asfalt se întinde pe ambele benzi de circulație, iar evitarea ei era imposibilă. S-a mai arătat că respectiva groapă din asfalt nu putea fi observată de la distanță, astfel încât să poată fi evitată, ea fiind imediat după o curbă.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 si 40 din OG nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, cu modificările ulterioare: „Administrarea drumurilor naţionale se realizează de Administraţia Naţională a Drumurilor”, respectiv „Drumurile trebuie sa fie semnalizate si menţinute de administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă”. De asemenea, potrivit disp. art. 5 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, ”Administratorul drumului public este obligat să ia masuri de înlăturare imediată a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configuraţiei, stării sau dotării tehnice necorespunzătoare a acestuia”.
Astfel, rezultă clar faptul că persoana responsabilă pentru cauzarea prejudiciului este administratorul drumului, întrucât acesta nu a luat măsurile necesare pentru repararea carosabilului și preîntâmpinarea apariţiei unor astfel de evenimente.
Instanța apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală a pârâților. Astfel, prejudiciul cauzat este în cuantum de 3.259,78 lei, constând în fisurarea parbrizului, lovirea jantei și a roții stânga față, fiind necesară înlocuirea parbrizului, a jantei și a capacului de roată, împreuna cu accesoriile acestora (oglinda interioară, braţe ştergătoare, capitonaje superioare stâlp). Este îndeplinită și condiţia existenței faptei ilicite, pârâții având obligaţia întreţinerii în mod corespunzător a drumurilor publice, obligaţie pe care și-au încălcat-o prin neefectuarea reparaţiilor necesare, iar fapta este săvârşită, în mod evident, cu vinovăţie. În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, este evident ca aceasta există între fapta pârâților de a nu efectua reparaţiile necesare menţinerii drumului public în stare corespunzătoare si avariile cauzate autoturismului condus de reprezentanta reclamantei, aceasta neavând posibilitatea de a evita groapa din asfalt, datorită lăţimii drumului, precum și adâncimii și locului unde era situată.
Mai mult, la data de 29.03.2017 (ulterior producerii evenimentului rutier), se încheie contractul subsecvent de lucrări lot 3 sector Ineu, între pârâtul Județul Arad și o societate ce trebuia să întrețină drumurile asfaltate, pe acel sector de drum (filele 82-88 dos.). Este evident că drumul respectiv necesita reparații, din moment ce s-a încheiat contractul respectiv.
În consecință, instanța va aprecia întemeiată acțiunea formulată, astfel că o va admite.
Va obliga pârâţii, în solidar, să achite în favoarea reclamantei, suma de 2476,02 lei – contravaloarea parbrizului înlocuit în urma evenimentului rutier, suma de 783,86 lei – costuri de reparaţie a jantei şi anvelopei avariate, plus dobânda legală la sumele menţionate, calculată cf. OG 13/2011, pentru prima sumă datorată – de la data de 19.05.2017 (data plății sumei), iar pentru cea de-a doua sumă datorată – de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2017, și până la plata integrală a debitului.
În baza art. 453 C.Pr.Civ., fiind înculpă procesuală, instanța va obliga pârâţii la plata sumei de 234 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, suma reprezentând timbrajul prezentei acțiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI „____________”, cu sediul în ______, împotriva pârâţilor CONSILIUL JUDEŢEAN ARAD şi JUDEŢUL ARAD – Unitatea Administrativ-Teritorială, ambii cu sediul ales în Arad, str. Corneliu Coposu, nr. 22, jud. Arad, şi în consecinţă:
Obligă pârâţii, în solidar, să achite în favoarea reclamantei, suma de 2476,02 lei – contravaloarea parbrizului înlocuit în urma evenimentului rutier, suma de 783,86 lei – costuri de reparaţie a jantei şi anvelopei avariate, plus dobânda legală la sumele menţionate, calculată cf. OG 13/2011, pentru prima sumă datorată – de la data de 19.05.2017 (data plății sumei), iar pentru cea de-a doua sumă datorată – de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2017, și până la plata integrală a debitului.
Obligă pârâţii la plata sumei de 234 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Jud. Oradea.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 04.05.2018.
PREŞEDINTE __________ GREFIER ____________ ____________
II. HOTARAREA PRONUNTATA DE INSTANTA DE APEL
Cod ECLI ECLI:RO:TBBIH:2019:064.000045
Dosar nr. 9830/271/2017 R O M Â N I A
TRIBUNALUL BIHOR
SECŢIA A II-A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 45/A/LP/2019
Şedinţa publică de la 28 Ianuarie 2019
Completul compus din:
PREŞEDINTE _______________
Judecător _______________
Grefier _______________
Pe rol fiind soluţionarea apelului – Litigii cu profesioniştii declarat de apelanta Consiliul Judeţean Arad şi Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Arad cu sediul în Arad, str.Corneliu Coposu, nr.22, cod poştal 310003, CIF 3519941 reprezentat prin preşedintele Consiliului Judeţean Arad în contradictoriu cu Societatea civilă de avocaţi „_______________”, având CUI _______________, cu sediul în _______________ şi intimat CNADNR SA prin Direcţia Regională De Drumuri Şi Poduri Timişoara, cu sediul în Timişoara, str. Coriolan Băran, nr. 18, jud. Timiş împotriva Sentinţei nr.2835/04.05.2018 pronunţata de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenţii.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentanta intimatei, societatea civilă de avocaţi _________ – av. _______________în susbt. av. _______________, conform delegaţiei de la dosar, lipsă fiind părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus precum şi faptul că apelul este la primul termen de judecată, este scutit de la plata taxei de timbru, părţile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Reprezentanta intimatei, societatea civilă de avocaţi _______________– av. _______________ arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de propus şi solicită cuvântul asupra apelului.
Instanţa încuviinţează proba cu înscrisuri depuse la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente şi utile, putând duce la dezlegarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, i n s t a n ţ a, constată cauza în stare de judecată, o socoteşte lămurită, declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta intimatei, societatea civilă de avocaţi _______________– av. _______ solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică, învederând că instanţa de fond în mod corect a reţinut starea de fapt, de unde rezultă că acel incident s-a datorat degradării drumului şi nesemnalizării în mod corespunzător a carosabilului; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2835/04.05.2018 pronunţata de Judecătoria Oradea s-a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI „_______________”, împotriva pârâţilor CONSILIUL JUDEŢEAN ARAD şi JUDEŢUL ARAD – Unitatea Administrativ-Teritorială, şi în consecinţă:
A obligat pârâţii, în solidar, să achite în favoarea reclamantei, suma de 2476,02 lei – contravaloarea parbrizului înlocuit în urma evenimentului rutier, suma de 783,86 lei – costuri de reparaţie a jantei şi anvelopei avariate, plus dobânda legală la sumele menţionate, calculată cf. OG 13/2011, pentru prima sumă datorată – de la data de 19.05.2017 (data plății sumei), iar pentru cea de-a doua sumă datorată – de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2017, și până la plata integrală a debitului.
A obligat pârâţii la plata sumei de 234 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 22.03.2017, reprezentantul reclamantei, avocat _______ s-a deplasat de la Oradea în vederea susţinerii unei cauze, a doua zi la ora 9, la Judecătoria Brad, în dosar nr. 2924/221/2016, pentru clientul SC __________SRL. Situația a fost dovedită prin depunerea la dosar a copiilor unora din Încheierile de ședință din dosarul menționat (filele 105107 dos.), la termenul de judecată din data de 23.03.2017, d-na avocat _______________ fiind prezentă la Judecătoria Brad.
Pe drum, la intrarea în localitatea Chișlaca – judeţul Arad, autoturismul condus de aceasta, cu nr. de înmatriculare __________a fost implicat într-un incident rutier produs ca urmare a degradării drumului și a distrugerii carosabilului. Autoturismul a suferit avarii constând în: fisurarea parbrizului, lovirea jantei stânga-faţă și spargerea capacului de roata. La dosar s-au depus fotografii ale locului producerii incidentului rutier, rezultând clar că a fost vorba de loc. Chișlaca, jud. Arad, în prima poză apărând borna kilometrică din localitate. De asemenea, a fost fotografiat și GPS-ul de pe telefon, dovedind că mașina se afla pe DJ 792A, pe care se află loc. Chișlaca, jud. Arad.
Potrivit declarației martorei __________, audiată în cauză pentru societatea reclamantă (fila 108 dos.), aceasta a cunoscut despre incident din spusele colegei sale, cea care fusese la volanul mașinii la momentul producerii acestuia, dar a și putut vedea personal avaria produsă la parbrizul autoturismului. De asemenea, martora a fost și ea la Judecătoria Brad, în dosarul respectiv, și a putut constata personal existența gropii din carosabil. A menționat că a fost avertizată de colega ei despre locul în care se află groapa, dar și așa a fost surprinsă de mărimea ei și de adâncimea acesteia – a arătat martora că a fost silită să oprească mașina în loc și să treacă peste groapă cu viteza întâi.
Față de avariile existente la mașină, la data de 15.05.2017, reprezentanta reclamantei s-a prezentat la service-ul auto SC _______________ SRL din Oradea pentru înlocuirea parbrizului, aceasta fiind avaria cea mai gravă și cea mai evidentă. A achitat suma de 500 lei cu titlu de avans, iar după efectuarea reparaţiilor necesare a achitat și diferenţa de 1.976,02 lei (fila 13 dos.).
Reclamanta a solicitat service-ului auto și efectuarea unei revizii generale pentru a se verifica daca există și alte avarii, iar, după cum reiese din Factura serie ___nr. ____, service-ul auto a constatat faptul că ”s-a schimbat parbrizul spart în urma unui șoc dinamic. Maşina a intrat într-o groapă, s-a avariat tare și janta și s-a spart capacul de roata” (fila 14 dos.).
Ulterior s-a solicitat o ofertă și pentru reparaţiile necesare jantei și capacului de roți, urmând a efectua și aceste reparaţii, sens în care li s-a comunicat Calculul de reparaţie din data de 29.05.2017, din care a rezultat un cost al acestor reparaţii de 783,76 lei, incluzând piesele si manopera (fila 7 dos.).
Văzând declarația martorei audiată în cauză și fotografiile depuse la dosar, instanța a constatat că aceste avarii s-au datorat stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, în speţă – gropilor din carosabil care pun în pericol siguranţa rutieră pe drumul județean din localitatea Chișlaca, la intrarea dinspre Oradea. Martora audiată în cauză a menționat că groapa din asfalt se întinde pe ambele benzi de circulație, iar evitarea ei era imposibilă. S-a mai arătat că respectiva groapă din asfalt nu putea fi observată de la distanță, astfel încât să poată fi evitată, ea fiind imediat după o curbă.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 si 40 din OG nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, cu modificările ulterioare: „Administrarea drumurilor naţionale se realizează de Administraţia Naţională a Drumurilor”, respectiv „Drumurile trebuie sa fie semnalizate si menţinute de administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă”. De asemenea, potrivit disp. art. 5 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, ”Administratorul drumului public este obligat să ia masuri de înlăturare imediată a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configuraţiei, stării sau dotării tehnice necorespunzătoare a acestuia”.
Astfel, a rezultat clar faptul că persoana responsabilă pentru cauzarea prejudiciului este administratorul drumului, întrucât acesta nu a luat măsurile necesare pentru repararea carosabilului și preîntâmpinarea apariţiei unor astfel de evenimente.
Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală a pârâților. Astfel, prejudiciul cauzat este în cuantum de 3.259,78 lei, constând în fisurarea parbrizului, lovirea jantei și a roții stânga față, fiind necesară înlocuirea parbrizului, a jantei și a capacului de roată, împreuna cu accesoriile acestora (oglinda interioară, braţe ştergătoare, capitonaje superioare stâlp). Este îndeplinită și condiţia existenței faptei ilicite, pârâții având obligaţia întreţinerii în mod corespunzător a drumurilor publice, obligaţie pe care și-au încălcat-o prin neefectuarea reparaţiilor necesare, iar fapta este săvârşită, în mod evident, cu vinovăţie. În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, este evident ca aceasta există între fapta pârâților de a nu efectua reparaţiile necesare menţinerii drumului public în stare corespunzătoare si avariile cauzate autoturismului condus de reprezentanta reclamantei, aceasta neavând posibilitatea de a evita groapa din asfalt, datorită lăţimii drumului, precum și adâncimii și locului unde era situată.
Mai mult, la data de 29.03.2017 (ulterior producerii evenimentului rutier), se încheie contractul subsecvent de lucrări lot 3 sector Ineu, între pârâtul Județul Arad și o societate ce trebuia să întrețină drumurile asfaltate, pe acel sector de drum (filele 82-88 dos.). Este evident că drumul respectiv necesita reparații, din moment ce s-a încheiat contractul respectiv.
În consecință, instanța a apreciat întemeiată acțiunea formulată, astfel că a admis-o.
A obligat pârâţii, în solidar, să achite în favoarea reclamantei, suma de 2476,02 lei – contravaloarea parbrizului înlocuit în urma evenimentului rutier, suma de 783,86 lei – costuri de reparaţie a jantei şi anvelopei avariate, plus dobânda legală la sumele menţionate, calculată cf. OG 13/2011, pentru prima sumă datorată – de la data de 19.05.2017 (data plății sumei), iar pentru cea de-a doua sumă datorată – de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2017, și până la plata integrală a debitului.
În baza art. 453 C.Pr.Civ., fiind în culpă procesuală, instanța a obligat pârâţii la plata sumei de 234 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, suma reprezentând timbrajul prezentei acțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal apelanta Consiliul Judeţean Arad și Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Arad solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţi procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Arad iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii formulate de către reclamanta Societatea civilă de avocaţi „___________” împotriva Consiliului Judeţean Arad şi UAT Judeţul Arad.
Apelanta formulează următoarele critici de netemeinicie și de nelegalitate:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consililului Judeţean Arad solicită admiterea acesteia şi arătă că potrivit art. 36 din NCPC „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”
Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau obligaţiei unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil, precum şi existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul dedus judecăţii (calitate procesuală activă) şi pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Atât calitatea procesuală activă, cât şi cea pasivă trebuie justificate de către reclamant prin indicarea motivelor de fapt şi de drept şi a obiectului pretenţiei sale, iar instanţa este obligată să le verifice, fie înainte de începerea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil, fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului.
In conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoana care are capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu este Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Arad, persoană juridică de drept public, reprezentată prin Preşedintele Consiliului Judeţean Arad.
Totodată, invocă prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, potrivit căreia Judeţul Arad este subiectul juridic de drept fiscal, titular al codului de înregistrare fiscală şi al conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) litera d, art. 24 şi art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 215/2001, consiliul judeţean este autoritatea deliberativă constituită la nivel judeţean, căreia îi lipsesc atributele, mai sus menţionate, atribute ce caracterizează unitatea administrativ — teritorială.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.956/05.05.2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat faptul că „numai unitatea administrativ-teritorială este înzestrată cu personalitate juridică şi numai aceasta poate sta în judecată în nume propriu”, aşadar, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, numai Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Arad are calitate procesuală, ea fiind singura care are personalitate juridică, Consiliul Judeţean Arad fiind doar o autoritate administrativă, un organ deliberativ, fără personalitate juridică.
Aşadar, arătă faptul că, pârâtul Consiliul Judeţean Arad, nu poate fi obligat la plata sumei solicitate de către reclamantă, nefiind subiect juridic de drept fiscal, titular al codului de înregistrare fiscală şi al conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare, singura care poate efectua plăţi fiind Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Arad, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu.
In aceste condiţii, consideră că acţiunea reclamantei nu poate fi îndreptată pârâtului Consiliul Judeţean Arad, motiv pentru care solicită admiterea excepţiei invocată şi să se respingă acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, în susţinerea apelului, apelanta face următoarele precizări: 1. Culpa Consiliului Judeţean Arad şi a Unităţii Administativ-Teritoriale Judeţul Arad în producerea prejudiciului, a fost stabilită în baza unui probatoriu neconcludent.
În vederea angajării răspunderii pentru fapta proprie, în speţă, trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiţii, fundamentate pe condiţiile generale de răspundere prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, condiţii completate şi cu cele ale dreptului comun în materie, respectiv art. 1.357-1.371 din Noul Cod Civil, cu privire la răspunderea pentru fapta proprie.
De asemenea, având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara de cazurile anume prevăzute de lege, sarcina probei îi revine societăţii reclamante, aspect care impune îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative:
• existenţa unui prejudiciu cauzat reclamantei, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;
• existenţa unei fapte ilicite săvârşită de pârâţi, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;
• existenţa unuei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul creat, respectiv nesocotirea unui interes legitim, încălcarea unui drept prin nesocotirea unei prevederi legale.
• existenţa vinovăţiei pârâţilor, nefiind îndeajuns raportul de cauzalitate dintre faptă ilicită şi prejudiciu, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
Potrivit art.255 alin. (1) din NCPC, probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului, motiv pentru care stabilirea adevărului privind împrejurările producerii evenimentului rutier, poate fi realizată numai prin adminstrarea unor probe legale, verosimile, pertinente şi concludente, aspecte care asigură valoarea şi forţa probantă a acestora.
Solicităm a se constata că prin Sentinţa civilă nr. 2835/2018 s-a dispus obligarea la plata sumei de 3.494 lei pe baza unor probe insuficiente şi neconcludente.
În acest sens solicităm a se reține că prin înscrisurile depuse, reclamanta a probat doar existenţa unui prejudiciu reprezentând avarierea autoturismului fără însă a proba şi împrejurările producerii evenimentului rutier.
Arată că înscrisurile anexate de către reclamantă reprezintă documente întocmite de către societatea care a realizat reparaţiile autovehicului în cauză şi de către reclamantă, fotografiile nefiind datate, fără să existe constatări ale unor autorităţi sau persoane autorizate cu privire la împrejurările producerii evenimentului rutier, de natură să probeze culpa pârâţilor.
De asemenea, în ceea ce priveşte fotografiile depuse de reclamantă consideră că acestea nu sunt verosimile, pertinente şi concludente, pentru următoarele motive: – acestea nu sunt datate;
– acestea nu prezintă în mod clar starea avariilor vehiculului (avarii jantă, avarii anvelopă, avarii capac roată, avarii oglindă interioară);
– majoritatea sunt focusate pe starea drumului şi nu pe starea autovehiculului după impact;
– din fotografia frontală ataşată nu se observă fisura parbrizului, iar în ceea ce priveşte fotografia în care apare un parbiz fisurat nu există certitudinea că ar aparţine maşinii implicate în prezentul incident;
– fotografiile sunt făcute la o altă dată (pe timp de zi) faţă de data producerii evenimentului rutier, care potrivit susţinerilor reclamantei a avut loc „după lăsarea întunericului”.
Precizează că instanţa de fond a reţinut faptul că s-a dovedit locul producerii evenimentului rutier prin fotografia GPS-ului de pe telefon, însă apelanta subliniază că cele doua fotografii ale GPS-ului indică intervale de timp diferite respectiv, ora 16:02 şi ora 19:17, iar din configuraţia traseului rezultă faptul că fotografiile sunt făcute în locaţii diferite. Mai mult aceste fotografii nu sunt datate astfel că se pune la îndoială data şi locul producerii evenimentului rutier, fără ca prin aceste fotografii să se facă dovada neechivocă, a locului şi modului de producere a evenimentului.
Mai mult, arătă faptul că potrivit prevederilor art. 79 alin. (1) lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 călătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, iar potrivit art. 180 alin. 9 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, pentru vehiculele implicate în accidente de circulaţie din care nu rezultat pagube materiale, poliţia rutieră eliberează proprietarilor sau deţinătorilor acestora autorizaţii de reparaţii, cu excepţia situaţiei în care s-a încheiat o înţelegere amiabilă de accident a cărei validitate a fost atestată de societatea de asigurări abilitată, în condiţiile legii, situaţie în care reparaţiile pot fi efectuate în baza actului de atestare.
Or arată că în cazul de faţă reclamanta nu a depus vreun document constatator întocmit de către organul de politie de la postul de politie cel mai apropiat, sau vreun înscris emis pe baza constatărilor organelor tehnice de specialitate, motiv pentru care considerăm că nu se poate stabili cu certitudine locul, data şi împrejurările producerii accidentului, iar potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta susţine doar existenţa şi întinderea prejudiciului.
Prin urmare, solicită să se constate faptul că acţiunea reclamantei nu este probată, întrucât împrejurările privind producerea evenimentului rutier nu au făcut obiectul unor cercetări efectuate de autorităţile publice, organele de politie sau organe tehnice de specialitate, pentru a putea fi probate, astfel încât nu au fost determinate cauzele producerii evenimentului rutier şi nici nu a fost determinat cu certitudine locul şi data producerii accidentului rutier.
De asemenea, arată că prin Sentinţa Civilă nr. 2835/2018, instanţa nu a luat în considerare susţinerile referitoare la existenţa unei posibile culpe a conducătorului auto în producerea incidentului rutier. Consideră că o conduită adecvată situaţiei de fapt, respectiv conducerea cu o viteză redusă, ar fi putut preîntâmpina producerea evenimentului rutier şi implicit a daunei, iar o astfel de viteză s-ar fi impus atât timp cât, aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, conducătorul auto avea obligaţia de a adapta viteza la condiţiile de drum.
Apelanta consideră ca fiind posibil ca prejudicierea autovehiculul să rezulte dintr-o neadaptare a vitezei la condiţiile de drum, cu consecinţa imposibilităţii evitării în timp util a unui obstacol.
Consideră conduita şoferului un aspect determinant în stabilirea împrejurărilor producerii evenimentului rutier, mai exact viteza de deplasare a autoturismului, faţă de care reclamanta nu a făcut nici o precizare, ori potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 „limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h. „
De asemenea potrivit art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă. Aşadar, având în vedere că potrivit susţinerilor reclamantei, evenimentul rutier a avut loc într-o localitate, o conduită adecvată situaţiei de fapt, respectiv conducerea cu o viteză redusă, ar fi putut preîntâmpina producerea evenimentului rutier. Totodată declaraţiile şoferului nu fac dovada faptului că avariile suferite de autoturismul avariat se puteau produce in urma trecerii autoturismului respectiv peste groapa din carosabil, în situaţia deplasării cu o viteză de 50 km/h. Apelanta susține că nu există certitudinea că în urma impactului s-ar putea produce fisurarea parbirizului, îndoirea jantei sau alte avarii enumerate de către reclamantă, afirmaţiile fiind presupuse, nesigure.
În conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr. 1.391/2006, participanţii la trafic sunt obligaţi să anunţe administratorul drumului public ori cea mai apropiată unitate de poliţie atunci când au cunoştinţă despre existenţa pe drum a unui obstacol sau a oricărei alte situaţii periculoase pentru fluenţa şi siguranţa circulaţiei, ori în cazul de faţă conducătorul auto nu a anunţat administratorul drumului şi nici cea mai apropiată secţie de poliţie despre situaţia periculoasă reprezentată de starea drumului.
Solicită a se reține faptul că martora _______________ nu a luat cunoştinţă despre împrejurările producerii evenimentului rutier prin propriile sale simţuri, declaraţia acesteia bazându-se pe informaţii obţinute în mod indirect cu privire la incident „aceasta a cunoscut despre incident din spusele colegei sale”.
Chiar dacă martora precizează că a putut vede personal avaria produsă la parbrizul maşini şi a putut constata existenţa gropii din carosabil, atâta timp cât la data producerii evenimentului rutier aceasta nu se afla la locul incidentului consideră că declaraţia martorei nu este relevantă, fără a putea confirma cu certitudine locul şi data producerii evenimentului rutier care a dus la avarierea autoturismului, evenimentul putând avea loc în altă locaţie, în alte împrejurări pe un alt drum public, fapt care ar atrage răspunderea altor autorităţi.
2. În ceea ce priveşte reparaţiile avariilor suferite la autoturismul ______ nr. ______, arată că acestea au avut loc în data de 15.05.2017 iar evenimentul rutier a avut loc la data de 22.03.2017. De asemenea service-ul auto a efectuat o revizie generală urmând a proceda la alte reparaţii conform devizului din data de 29.05.2017.
Având în vedere faptul că evenimentul rutier a avut loc la data de 22.03.2017, consideră că Judeţul Arad nu poate fi obligat la plata reparaţiilor efectuate în urma unei revizii generale solicitate de către reclamantă service-ului auto, după 3 luni de la data incidentului, deoarece la autoturismul cu pricina ar fi putut exista şi alte avarii, atât anterioare cât şi ulterioare evenimentului din 22.03.2017.
Referitor la sumele plătite de reclamantă ca urmare a reparaţiilor efectuate de service-ul auto 1 _______________ S.R.L., solicită să se rețină că potrivit documentelor depuse de către reclamantă, factura seria ___ nr. ____ din data de 19.07.2015 la secţiunea „Denumirea produselor sau serviciilor” face referire şi la janta şi capacul roţii maşinii, iar pentru aceste două piese reclamanta susţine că a fost întocmit devizul de reparaţii în data de 29.05.2017, la 10 zile după emiterea facturii.
Arată că suma totală de plată, conform facturii anexate este de 2476,02 lei, iar potrivit chitanţelor nr. 010527/19.05.2017 şi nr. 010520/15.05.2017 anexate de către reclamantă, aceasta a achitat sumele de 1976.02 lei respectiv 500 lei, însumând astfel 2476,02 lei.
Potrivit facturii nr.______, au fost achitate şi serviciile privind înlocuirea jantei şi a capacului de roată, sens în care solicită să se observe faptul că reclamanta a solicitat plata sumei totale de 3.259,78 lei cu titlu de despăgubiri, existând astfel o diferenţă de 783,76 lei, sumă pentru care reclamanta nu a depus vreun înscris care să dovedească achitarea acesteia din urmă.
Mai mult decât atât, arată că se face referire la janta roata stânga faţă şi în factura din data de 19.05.2017 ( achitată în aceeaşi zi) şi în devizul din data de 29.05.2017, iar referitor la parbrizul autoturismului, arată că nu există o explicație aupra motivului pentru care acesta apare în ambele devize de reparaţii, motiv pentru care consideră că nu se poate emite o factură la data de 19.05.2017 în baza unui deviz de reparaţii din 29.05.2017.
De asemenea, arătă faptul că, prin Sentinţa Civilă nr. 16746/24.09.2015 pronunţată în Dosarul înr. 11722/299/2014 şi Sentinţa Civilă nr. 25029/18.12.2015 pronunţată în Dosarul nr. 34407/299/2014 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat faptul că, nu poate fi angajată răspunderea civilă a unei terţe persoane, numai pe baza administrării probei cu înscrisuri care emană de la reclamantă si care au fost întocmite de către aceasta, fără ca acestea să fie coroborate cu alte mijloace de probă, obţinute de la pârâtă sau de la o persoană. Învederează faptul că, în momentul de fată, la un interval de 5 luni de la data producerii evenimentului rutier, nu mai pot fi efectuate investigaţii relevante privind împrejurările producerii acestuia, autoturismul a fost reparat, iar locul producerii incidentului rutier nu mai poate fi dovedit.
Mai mult, în susţinerea afirmaţiilor invocă Decizia nr. 609/2005 a Tribunalului Bucureşti Secţia Vl-comercială, prezentată ca şi jurisprudenţă relevantă în literatura de specialitate, în care se arată:
„Declaraţia pe propria răspundere a conducătorului autovehiculului, chiar dacă este dată în faţa unui funcţionar, nesusţinută cu alte mijloace de probă care să ateste modalitatea în care s-a produs accidentul, nu constituie dovada suficientă a îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale şi nici nu răstoarnă sarcina probei. De asemenea, declaraţiile persoanei păgubite, în calitate de martor, nu pot constitui, doar prin ele însele, temei de admitere a acţiunii în răspundere civilă delictuală. Nici fotografiile depuse la dosarul de fond nu pot fundamenta pretenţiile intimatei recurente întrucât acestea nu sunt pe deplin edificatoare pentru atragerea răspunderii civile delictuale, nefacănd dovada -neechivocă, doar prin însele, a modului de producere a evenimentului şi avariilor produse, şi cu atât mai [puţin a legăturii de cauzalitate. ”
Întrucât reclamanta nu a concretizat împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier şi nici nu a dovedit culpa administratorului drumului în ceea ce priveşte producerea evenimentului rutier, consideră că nu se poate ajunge la concluzia îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1.357-1.358 din Noul Cod Civil, respectiv a probării unei fapte ilicite în sarcina pârâţilor.
În concluzie, înscrisurile depuse de către intimată-reclamantă, în susţinerea cererii de chemare în judecată, nu sunt de natură a dovedi faptul că, avarierea autoturismului marca _______, cu numărul de înmatriculare _________, s-a datorat stării necorespunzătoare a DJ 792.
În drept sunt invocate prevederile art. 466 şi art. 480 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă, art. 868 alin. (2), art. 1.357-1.371 din Noul Cod Civil, art. 48 şi art. 50 din din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 105/2010 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii, art. 22 şi art. 40 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
În temeiul art. 223 alin. (3) din NCPC s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă, intimata CNAIR SA (fostă CNADNR SA) – Direcţia Regională de Drumuri si Poduri Timişoara, a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat.
În apărare se arată că din întregul probator administrat în primă instanță a rezultat că locul în care s-a produs incidentul rutier nu se află în administrarea CNAIR SA -DRDP Timişoara deoarece este pe DJ 79 2A, sector de drum care se află în administrarea Consiliului Judeţean Arad.
Datorită acestor aspecte, susține că nu există vreo culpă din partea intimatei în ceea ce priveşte producerea prejudiciului, având în vedere faptul că drumul nu se află în administrarea CNAIR SA – DRDP Timişoara, astfel consideră că nu este responsabilă de accidentul rutier produs, deci nu poate avea calitate procesuală pasivă în acest litigiu şi, pe cale de consecinţă se impune menţinerea dispoziţiilor instanţei de fond privind admiterea lipsei calităţii procesuale pasive.
Ţinând cont de aceste aspecte, solicită respingerea apelului formulat ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerilor ca fiind legale şi temeinice a dispoziţiilor cuprinse în Sentinţa civilă nr. 2835/2018 emisă la data de 04.05.2018 de către Judecătoria Oradea.
Intimata Societatea civilă de avocați „_______________” prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea apelului și menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţata de Judecătoria Oradea.
Cu cheltuieli de judecată.
În apărare, în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale-pasive a Consiliului Judeţean Arad, intimata arată că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea acestei excepţii. Intimata solicită a se reține că a formulat acțiunea împotriva Unității administrativ teritoriale Județul Arad , iar în cazul în care se admite excepția se impune modificarea sentinței atacate în sensul obligării doar a județului Arad la suportarea prejudiciului.
Sub un al doilea aspect, solicită a se reține că din probele administrate respectiv înscrisuri, planșe foto, declarație de martor rezultă că cele afirmate corespund realității.
Arată că din coroborarea probelor s-a dovedit starea de fapt descrisă. Astfel, fotografiile depuse la dosar probează avariile la autovehicul, avarii confirmate atât de martora audiată cât și de constatările efectuate de service autorizat. Arată că rațiunea pentru care fotografiile au fost efectuate a doua zi , a fost dată de faptul că reprezentatnta intimatei s-a deplasat în vederea susținerii cauzei în loc.Brad, cu o zi înainte de termen, iar incidentul s-a produs după lăsarea întunericului. Era de prisos realizarea unei fotografii la acea oră întrucât nu s-ar fi văzut groapa în asfalt. Arată că aceasta este rațiunea pentru care fotografia s-a efecuat a doua zi, după susținerea cauzei la Brad, pe timpul zilei, pentru a avea certitudinea că în poză va fi surprins cu exactitate atât dimensiunea gropii cât și adâncimea acesteia. Consideră că în acest sens instanța de fond a apreciat în mod corect ca fiind concludente și pertinente fotografiile depuse la dosarul cauzei reținând că ”La dosar s-au depus fotografii ale locului producerii incidentului rutier, rezultând clar că a fost vorba despre localitatea Chișlaca, jud.Arad, în prima poză apărând borna kilometrică din localitate.De asemenea, a fost fotografiat și GPS-ul de pe telefon, dovedind că mașina se afla pe DJ 792A, pe care se afla loc.Chișlaca, jud.Arad”. astfel aceste fotografii coroborate cu celelate probe administrate în dosar sunt de natură a contura și dovedi elementele răspunderii civile delictuale .
Sub aspectul celor invederate de apelantă cu privire la existența vreunei obligații de a depune la dosar un înscris întocmit de poliția locală, înscris emis pe baza constatărilor organelor tehnice de specialitate pentru pagubele produse la autoturism, invocând prevederile art.79 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002, solicită ca instanța de apel să rețină că nu a existat o astfel de obligație întrucât autovehiculul nu a fost implicat într-un accident rutier. În speță, a existat un incident rutier datorită stării necorespunzătoare a drumului și care a avut ca și consecință avarierea autoturismului. Acest aspect a fost reținut și de instanța de fond, nefiind aplicabile în cauză prevederile art.79 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002. Sub un al patrulea aspect, solicită a se reține că instanţa de fond a analizat cărei persoane ii aparţine culpa in producerea incidentului rutier, respectiv apelantelor. Pe de alta parte, solicită a se reține că s-a circulat regulamentar, nefiind sancţionați pentru depăşirea vitezei sau nefiind o alta dovada in sensul nerespectarii regulilor de circulaţie, sens in care susţinerile apelantei se impun a fi respinse ca fiind nesustinute.
Sub un al cincilea aspect, apelantele susţin ca martora nu a luat la cunoştinţa despre imprejurarile producerii evenimentului rutier prin propriile simţuri, apreciind declaraţia acesteia ca fiind irelevanta de vreme ce la data producerii evenimentului rutier, aceasta nu se afla la fata locului incidentului. Consideră că aceste afirmaţii ale apelantei nu pot fi avute in vedere, iar contrar celor susţinute, martora a luat la cunoştinţa prin propriile simţuri despre locul producerii incidentului rutier, cu ocazia deplasării la Judecătoria Brad la un alt termen de judecata in acelaşi dosar, si despre avariile autoturismului. Astfel, se retine in Sentinţa pronunţata ca potrivit declaraţiei martorei _______________, audiata in cauza pentru societatea reclamanta, (fila 108 dosar), aceasta a cunoscut despre incident din spusele colegei sale, cea care fusese la volanul maşinii la momentul producerii acestuia, dar a si putut vedea personal avaria produsa la parbrizul autoturismului. De asemenea, martora a fost si ea la Judecătoria Brad, in dosarul respectiv, si a putut constata personal existenta gropii din carosabil. A menţionat ca a fost avertizata de colega ei despre locul in care se afla groapa, dar si asa a fost surprinsa de mărimea ei si de adâncimea acesteia – a arătat martora ca a fost silita sa oprească maşina in loc si sa treacă peste groapa cu viteza intai.”
Sub un al şaselea aspect, in ceea ce priveşte reparaţiile efectuate la maşina, arată că în data de 15.05.2017, reprezentanta intimatei s-a prezentat la service-ul auto SC _______________ SRL din Oradea pentru inlocuirea parbrizului. A achitat suma de 500 lei cu titlu de avans, iar dupa efectuarea reparaţiilor necesare a mai achitat si diferenţa de 1.976,02 lei, dupa cum rezulta din chitanţele existente la dosarul cauzei.
Totodată, arată că s-a solicitat service-ului auto si efectuarea unei revizii generale pentru a se verifica daca exista si alte avarii, iar, dupa cum reiese din Factura seria ___ nr. _____/19.05.2017, service-ul auto a costatat faptul ca „s-a schimbat parbrizul spart in urma unui soc dinamic. Maşina a intrat intr-o groapa, s-a avariat tare si janta si s-a spart capacul de roata”.
In consecinţa, intimata arată că a solicitat service-ului auto o oferta si pentru reparaţiile necesare jantei si capacului de roti, urmând a efectua si aceste reparaţii, sens in care i s-a comunicat Devizul de reparaţii din data de 29.05.2017 din care rezulta un cost al acestor reparaţii de 783,76 lei, incluzând piesele si manopera.
Arată că susţinerile apelantelor privind cele cuprinse in factura seria ____ nr.____/19.05.2017, sunt fundamental eronate. In cuprinsul facturii respective este menţionat faptul ca „s-a schimbat parbrizul spart in urma unui soc dinamic, maşina a intrat intr-o groapa, sa avariat si janta si s-a spart capacul de roata. Deci, ceea ce rezulta din factura este ca s-a schimbat parbrizul si s-au constatat celelalte avarii. In atare situaţie, s-a solicitat a se reține că apelantele fac o confuzie intre ceea ce s-a achitat si ceea ce s-a constatat de către service. Diferenţa de 783,76 lei, despre care apelantele susţin ca nu stiu de unde rezultă, este valoarea reparaţiilor jantei si a capacului, astfel cum acestea au fost estimate de către service-ul auto, prin devizul de lucrări din 29.05.2017.
Sub un al şaptelea aspect, arată că practica judiciara la care fac trimitere apelante, nu este aplicabila prezentei spețe. Astfel, in practica invocata de apelante se retine ca nu poate fi angajata răspunderea civila a unei terţe persoane, numai in baza administrării probei cu inscrisuri care emana de la reclamanta si care au fost intocmite de aceasta, fara ca acestea sa fie coroborate cu alte mijloace de proba. In speţa, toate elementele răspunderii au fost dovedite atat cu inscrisuri care emana de la unităţi specializate fservice auto), cu fotografii si cu delaratia martorei care a luat la cunoştinţa prin propriile simţuri de starea necorespunzatoare a drumului. Deci, nu este vorba in niciun caz doar despre inscrisuri care „emana” de la intimata, motiv pentru care consideră că se impune respingerea și a acestor apărări.
III. Cu privire la legalitatea si temeinicia sentinţei pronunţate
Consideră că prin sentinţa pronunţată, instanţa a retinut în mod corect că „Instanţa apreciază ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, privind răspunderea civila delictuala a paraţilor. Astfel, prejudiciul cauzat este in cuantum de 3.259,78 lei, constând in fisurarea parbrizului, lovirea jantei si a rotii stânga fata, fiind necesara înlocuirea parbrizului, a jantei si a capacului de roata, impreuna cu accesoriile acestora (oglinda interioara, braţe stergatoare, capitonaje superioare stâlp). Este indeplinita si condiţia existentei faptei ilicite, paraţii având obligaţia intretinerii in mod corespunzător, obligaţie pe care si-au incalcat-o prin neefectuarea reparaţiilor necesare, iar fapta este săvârşita, in mod evident, cu vinovăţie. In ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, este evident ca aceasta exista intre fapta paraţilor de a nu efectua reparaţiile necesare menţinerii drumului public in stare corespunzătoare si avariile cauzate autoturismului condus de reprezentanta reclamantei, aceasta neavand posibilitatea de a evita groapa din asfalt, datorita lăţimii drumului, precum si adâncimii si locului unde era situata. ”
Din probatoriul administrat în cauză reiese faptul că avariile produse la autoturism s-au datorat in mod exclusiv stării tehnice necorespunzatoare a drumului public, in speţa gropilor din carosabil care pun in pericol siguranţa rutiera pe drumul 29DJ792A in localitatea Chislaca, la intrarea dinspre Oradea . S-a solicitat a se avea în vedere și faptul ca groapa din asfalt se intinde pe ambele benzi de circulaţie, dupa cum rezulta din fotografiile anexate, iar evitarea acesteia era imposibila.
Astfel, consideră că rezulta clar faptul că persoana responsabila pentru cauzarea prejudiciului este administratorul drumului, intrucat acesta nu a luat masurile necesare repararea carosabilului si preîntâmpinarea apariţiei unor astfel de evenimente.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 si 40 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările ulterioare: „Administrarea drumurilor naţionale se realizează de Administraţia Naţionala a Drumurilor”, respectiv ,drumurile trebuie sa fie semnalizate si menţinute de administratorul drumului in stare tehnica corespunzătoare desfăşurării traficului in condiţii de siguranţa ” si dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 „Administratorul drumului public este obligat sa ia masuri de inlaturare imediata a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configuraţiei, stării sau dotării tehnice necorespunzatoare a acestuia*’.
S-a solicitat a se avea în vedere și prevederile art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice: „In cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizării necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antrepenorul sau executantul lucrărilor răspunde, dupa caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, in condiţiile legii”.
Mai mult, arată că instanţa de fond retine in mod corect si faptul ca „(…) la data de 29.03.2017 (ulterior producerii evenimentului rutier), se incheie contractul subsecvent de lucrări lot 3 sector Ineu, intre paratul Judeţul Arad si o societate ce trebuia sa intretina drumurile afaltate, pe acel sector de drum (filele 82-88 dos.). Este evident ca drumul respectv necesita reparaţii, din moment ce s-a incheiat contractul respectiv.”
Intimata solicită obligarea apelantei și la plata cheltuieluilor de judecată.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 NCPC.
În drept sunt invocate prevederile art.1357 și urm. 1381, 1385 cod civil, OG nr.43?1997, OUG nr.195/2002, OG nr.13/2011, art.471 și urm. NCPC.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual active a Consiliului Județean Arad iar pe fondul cauzei admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate.
În răspunsul la întâmpinare, apelanta reiterează în esență toate motivele de apel.
Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi ţinând seama de motivele de ordine publică ce pot fi ridicate din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (2) coroborat cu art. 479 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul stabilește următoarele:
În ceea ce privește motivul de apel privind lipsa calității procesual pasive al pârâtei intimate Consiliul județean Arad, instanța de apel stabilește următoarele:
In conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoana care are capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu este Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţului Arad, persoană juridică de drept public, reprezentată prin Preşedintele Consiliului Judeţean Arad.
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, Judeţul Arad este subiectul juridic de drept fiscal, titular al codului de înregistrare fiscală şi al conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) litera d, art. 24 şi art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 215/2001, consiliul judeţean este autoritatea deliberativă constituită la nivel judeţean, căreia îi lipsesc atributele, mai sus menţionate, atribute ce caracterizează unitatea administrativ — teritorială
Pentru aceste considerente va admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive al pârâtei Consiliul Judeţean Arad şi respinge acţiunea formulată de reclamanta Societatea civilă de avocaţi „_______________” în contradictoriu cu pârâta Consiliul Judeţean Arad, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că instanța de fond ar fi stabilit culpa Unității Administrativ Teritoriale a județului Arad în producerea prejudiciului în baza unui probatoriu neconcludent, instanța de apel reține următoarele:
Conform art. 5 alin. 6 din O.U.G. 195/2002 în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor sau a lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, răspunde după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.
Potrivit art. 21 alin. 1 din O.G. 43/1997, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii este administratorul drumurilor de interes naţional, direct sau prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A.
Din interpretarea acestor texte de lege a rezultat că administratorul drumului public răspunde civil, în condiţiile legii, adică în temeiul răspunderii civile delictuale, în cazul în care din cauza stării necorespunzătoare a drumului se cauzează terţilor un prejudiciu.
Aşa cum a reţinut prima instanţă, din înscrisurile depuse în probaţiune rezultă că DJ 792A pe care se află loc.Chișlaca , jud.Arad, porțiunea de drum pe care a avut loc incidentul rutier soldat cu avarierea autoturismului cu nr. de ______, se află în proprietatea judeţului Arad şi în administrarea Consiliului Judeţean Arad.
Însă, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoana care are capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu este Unitatea AdministrativTeritorială Judeţului Arad, persoană juridică de drept public, reprezentată prin Preşedintele Consiliului Judeţean Arad, astfel că aceasta are doar calitate procesual pasivă în cauză.
În ceea ce privește motivele de apel cu privire la probațiunea incompletă administrată de reclamantă în fața primei instanțe în urma căruia în mod greșit ar i fost admise pretențiile acesteoa , instanța de apel nu poate reține aceste motive ca întemeiate, pentru următoarele consideremnte:
Potrivit disp.art.1169 C.civ., sarcina probei incumba reclamantului, iar reclamanta a demonstrat cauzele si conditiile producerii avariilor.
Totodata, potrivit disp.art.5 alin.2 din OUG nbr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice „ administratorul drumului public sau, dupa caz, antreprenorul ori executantul lucrarilor este obligat sa realizeze corespunzator, cât mai repede posibil orice obstacol aflat pe partea carosabila, care pune în pericol siguranta circulatiei si sa ia toate masurile de înlaturare a acestuia”, iar potrivit art.6 din acelasi act normativ : „(6) In cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului, antreprenorul sau executantul lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil, penal, în conditiile legii „
Instanţa de apel nu poate reţine ca întemeiate susţinerile apelantei în sensul că instanţa de fond ar fi dispus obligarea apelantei la plata unor sume reprezentând 2476,02 lei – contravaloarea parbrizului înlocuit în urma evenimentului rutier, suma de 783,86 lei – costuri de reparaţie a jantei şi anvelopei avariate, plus dobânda legală la sumele menţionate, calculată cf. OG 13/2011, pentru prima sumă datorată – de la data de 19.05.2017 (data plății sumei), iar pentru cea de-a doua sumă datorată – de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2017, și până la plata integrală a debitului, în baza unor probe insuficiente şi neconcludente întrucât apelanta a avut la rândul ei posibilitatea de a solicita administrarea unor probe pe care le considera utile şi pertinente soluţionării prezentei cauze.
Contrar susţinerilor apelantei nu s-a dovedit culpa conducătorului auto în producerea în producerea incidentului rutier. Totodată, este adevărat că dispoziţiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice prevăd obligaţia conducătorul auto de a adapta viteza la condiţiile de drum dar nu trebuie pierdute din vedere nici dispoziţiile art. 5 alin. 6 din O.U.G. 195/2002 ce prevăd răspunderea administratorul drumului public în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării necorespunzătoare a drumului public.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, prima instanţa în mod temenic şi legal a reţinut culpa apelantei privind starea tehnică necorespunzătoare a carosabilului de pe DJ 792A pe care se află loc. Chișlaca , jud.Arad. În cauza dedusă judecaţii, s-a fost făcută dovada concretă a împrejurărilor în care s-a produs evenimentul rutier, a fost dovedită culpa exclusivă a administratorului drumului în ceea ce priveşte producerea evenimentului rutier, ca atare se poate ajunge la concluzia îndeplinirii răspunderii civile delictuale, respectiv a probării unei fapte ilicite.
Potrivit art.249 NCPC, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara cazurilor anume prevăzute de lege.
Conform art.1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Astfel, pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
– să existe o faptă a persoanei (fapta);
– să se fi produs un prejudiciu (prejudiciul);
– prejudiciul trebuie să fie consecința faptei (legătura de cauzalitate);
– persoana trebuie să fie vinovată de săvârșirea faptei (vinovăția).
Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanția pe care cel ce coordonează mecanismul de funcționare al unui lucru o datorează terților.
Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existența culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncționalități.
Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat și legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art. 1376 C.civ sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului suferit, instanța de apel reține că reclamanta a depus în primă instanță factura seria ____ nr. ____/19.05.2017, în care este menţionat „s-a schimbat parbrizul spart in urma unui soc dinamic, maşina a intrat intr-o groapa, s-a avariat si janta si s-a spart capacul de roata. Diferenţa de 783,76 lei o reprezintă contravaloarea reparaţiilor jantei si a capacului, astfel cum acestea au fost estimate de către service-ul auto, prin devizul de lucrări din 29.05.2017.
Pentru aceste motive, nefiind administrate în calea de atac al apelului, probe noi din care să rezulte o situație contrară celei reținute de instanța de fond, se va dispune menținerea dispoziţiilor sentinţei apelate în ceea ce privește obligarea pârâtei intimate Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Arad să achite în favoarea reclamantei, suma de 2476,02 lei – contravaloarea parbrizului înlocuit în urma evenimentului rutier, suma de 783,86 lei – costuri de reparaţie a jantei şi anvelopei avariate, plus dobânda legală la sumele menţionate, calculată cf. OG 13/2011, pentru prima sumă datorată – de la data de 19.05.2017 (data plății sumei), iar pentru cea de-a doua sumă datorată – de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2017, și până la plata integrală a debitului, precum și la plata sumei de 234 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE apelul introdus de apelanţii Consiliul Judeţean Arad şi Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Arad cu sediul în Arad, str.Corneliu Coposu, nr.22, cod poştal 310003, CIF 3519941 reprezentat prin preşedintele Consiliului Judeţean Arad în contradictoriu cu Societatea civilă de avocaţi „_______________”, având CUI _______________, cu sediul în _____________ împotriva Sentinţei nr.2835/04.05.2018 pronunţata de Judecătoria Oradea, pe care o schimbă în parte, în sensul că,
Admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive al pârâtei Consiliul Judeţean Arad şi respinge acţiunea formulată de reclamanta Societatea civilă de avocaţi „_______________” în contradictoriu cu pârâta Consiliul Judeţean Arad, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 30 de zile de la comunicare, recurs ce se depune la Tribunalul Bihor.
Pronunţată în şedinţa publică din 28.01.2019.
Preşedinte, _______________
Judecător, _______________
Grefier, ______________