Țiril, Dușescu și Asociații https://tiril.ro Societate Civilă de Avocați Thu, 21 May 2020 11:01:53 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=5.5.3 https://tiril.ro/wp-content/uploads/2017/03/icon-16.png Țiril, Dușescu și Asociații https://tiril.ro 32 32 Consiliul Judeţean se judecă cu Trans Bitum SRL https://tiril.ro/consiliul-judetean-se-judeca-cu-trans-bitum-srl/ Thu, 21 May 2020 10:52:07 +0000 https://tiril.ro/?p=1866/ Două companii de logistică au deschis un terminal intermodal în Oradea https://tiril.ro/doua-companii-de-logistica-au-deschis-un-terminal-intermodal-in-oradea/ Thu, 21 May 2020 10:49:45 +0000 https://tiril.ro/?p=1855/ Două companii de logistică au deschis un terminal intermodal în Oradea

]]>
Şefi de judeţ puşi la plată de instanţă pentru o groapă în asfalt. „Cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat să îl repare“ https://tiril.ro/sefi-de-judet-pusi-la-plata-de-instanta-pentru-o-groapa-in-asfalt-cel-care-cauzeaza-altuia-un-prejudiciu-este-obligat-sa-il-repare-citeste-mai-mult-adev-ro-pylczy/ Thu, 21 May 2020 10:45:15 +0000 https://tiril.ro/?p=1846/ https://adevarul.ro/locale/oradea/Sefi-judet-pusi-plata-instanta-groapa-asfalt-cel-cauzeaza-altuia-prejudiciu-obligat-repare-1_5d8b0d45892c0bb0c6edfe5f/index.html

]]>
Clauze neuzuale in sensul art 1203 cod civil. Clauza privind competenta instantei de judecata. Neacceptarea expresa a clauzei. https://tiril.ro/clauze-neuzuale-in-sensul-art-1203-cod-civil-clauza-privind-competenta-instantei-de-judecata-neacceptarea-expresa-a-clauzei/ Mon, 18 May 2020 12:37:28 +0000 https://tiril.ro/?p=1684/ „Operator date cu caracter personal 3161”

Dosar nr. 12297127112017

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVIlĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la 09 Februarie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE __________

Grefier __________

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta SC __________ SRL în contradictoriu cu pârâta __________SRL, având ca obiect obligaţia de a face. Grefierul de şedinţă expune referatul cauzei învederând instanţei că în prezenta cauză s-a amânat pronunţarea pentru azi asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea, reprezentanta reclamantului a depus concluzii scrise la data de 08.02.2018, după care:

Se constată faptul că excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea invocată de pârâtă, a fost pusă în discutia contradictorie a părţilor în şedinţa publică din 02.02.2018, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când instanţa din lipsă de timp pentru a delibera asupra excepţiei invocate, a amânat pronunţarea la data de 09.02.2018, dată la care s-a pronunţat prezenta incheiere.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la data de 07.08.2017, reclamanta SC __________ SRL a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta SC __________SRL, sa dispună:

– în principal obligarea paratei la livrarea produselor comandate de reclamantă la data de 19.01.2017 la preţurile si modalităţile de plata agreate de parti conform facturii proforme nr. __/08.02.2017 si ___/08.02.2017;

– în subsidiar, obligarea paratei la plata de despăgubiri in cuantum de 31.530,63 lei constând in beneficiul nerealizat, cauzat de parata prin nerespectarea obligatiilor contractuale de livrare a produselor comandate la data de 19.01.2017;

– obligarea paratei la plata dobânzii legale calculate de la scadenta obligaţiei de a face, respectiv de a livra produsele comandate si până la îndeplinirea obligaţiei sau plata despăgubirilor;

– obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu prealabil, reclamanta a menţionat că Judecătoria Oradea este competentă material şi teritorial să solutioneze prezentanta cauza, având in vedere că: potrivit art. 9.1. si 10.1. din Contract, pârâta s-a obligat sa livreze produsele comandate la sediul reclamantei asigurând si transportul acestora; părţie au convenit plata preţului prin Bilete la ordin, iar locul plăţii indicat în Biletele la ordin emise este Oradea. În consecinţă, contractul încheiat de părti prevede că o parte din obligaţiile părţilor (livrarea produselor si plata preţului) sa se execute la sediul societăţii reclamante, sens in care aceasta poate investi Judecătoria Oradea cu soluţionarea cauzei, conform art. 113 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedma civilă.

Reclamanta a mai arătat că, în contract, la alt. 20.2 s-a stipulat o clauză neuzuala in sensul art. 1203 Cod civil, pe care nu a acceptat-o în mod expres si în scris, prin care se deroga de la prevederile codului de procedura civila referitoare la competenta instanţelor de judecata. Totodată, a menţionat faptul că, intre părţi s-a incheiat un Contract standard, ale cărui clauze nu au fost discutate sau negociate, sens in care este evident ca alegerea de competenta in favoarea instanţei de la sediul părţii care a redactat contractul standard, reprezintă o clauză neuzuala si pentru a produce efecte, trebuie acceptata in mod expres si in scris de către cealaltă parte, condiţie care nu este îndeplinita in spetă.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13.11.2017, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefuodată.

În motivarea excepţiei necompetenţei teritoriale a arătat că, din analiza cererii de chemare în judecată se constată că reclamanta susţine că intre părţi a luat naştere un raport juridic reglementat conform prevederilor contractului de vânzare -cumpărare şi distribuţie pe anul 2016, însuşit de aceasta. Or, conform dispozitiilor art. 19.2 din acest contract, litigiile dintre părţi revin spre soluţionare instanţei judecătoreşti competente de pe raza judeţului Dolj.

Raportat la valoarea obiectului cererii de chemare in judecată şi la sediul pârâtei competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Segarcea.

A considerat pârâta că, dispozitiile art. 19.2 nu constiluie o clauză neuzuală in sensul art. 1203 C.civ., in condiţiile în care nu derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti, ci dimpotrivă, nu fac decât să reia dispozitiile generale ale art. 107 C.proc civ., competenta teritorială de soluţionare a cererii formulate de reclamantă impotriva sa revenind, în armele caruri, Judecătoriei Segarcea. De asemenea, dispoziţile art.19.2 sunt expres şi neechivoc expuse, fiind acceptate in scris de către reclamantă.

Reclamanta a mai arătat că, potrivit propriilor susţineri ale reclamantei contractul invocat a facut obiectul negocierilor dintre părţi încă din anul 2016, fiind semnat de reprezentantul acesteia în ianuarie 2017, fiind evident că toate clauzele, incluzând art.19.2 au facut obiectul unei analize de durată, finalizată cu acceptul exprimat după câteva luni de negocieri şi reflecţie.

A solicitat, prin urmare, declinarea cauzei către Judecătoria Segarcea, având in vedere şi prevederie art.126 C.proc. civ.

Reclamanta a depus note scrise la data de 01.02.2018, prin care a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea, menţionând in esenţă că, nu a acceptat în mod expres şi în scris clauza de la art. 19.2 din contract, aceasta reprezentând o clauză neuzuală conform art. 1203 Cod civil, iar contractul încheiat de părţi este unul standard, ale cărei clauze nu au fost negociate.

Analizand dosarul cauzei prin prisma excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea invocată de pârată, instanţa retine următoarele:

In fapt, reclamanta din prezenta cauză i-a comunicat pârâtei la data de 19.01.2017 o comandă de marfa. La data de 26.01.2017, pârâta i-a transmis reclamantei prin email (Jila 74), contractul de vânzare-cumpărare şi distribuţie propus de aceasta în vederea semnarii iar la aceeaşi dată, reclamanta comunică prin email (Jila 31), contractul semnat, în forma aflată la file le 17 – 27 dosar.

La ari. 20.2 din contractul menţionat s-a stabilit că eventualele litigii apărute în derularea convenţiei şi nerezolvate pe cale amiabila vor fi de competenţa instanţelor judecătoreşti de pe raza judeţului Dolj.

Potrivit poziţiei exprimată de pârâtă prin întâmpinare, uherior i-a fost comunicat prin poştă de către reclamantă contractul nr. 1269/04.07.2016, valabil până la data de 31.03.2017 (filele 87 – 99). Articolul 19.2 din acest contract, contine aceeaşi clauză prin care competenţa de soluţionare a litigiilor era atribuită instanţelor judecătoreşti de pe raza judeţului Dolj.

In drept, potrivit art 1202 alin. (2) Cod civil, Sunt clauze standard stipulaţiile stabilite în prealabil de una dintre părţi pentm a fi utilizate în mod general şi repetat şi care sunt incluse în contract fără să fi fost negociat e cu cealaltă parte.

Potrivit art. 1203 Cod civil, clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractul, de a suspenda executarea obligatiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competenta instanlelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, in mod expres, în scris, de cealaltă parte.

Prin urmare, fată de prevederile art. 1202 alin (2) Cod civil, sunt clauze standard acele stipulaţii:

1. stabilite prealabil de una dintre părţi (propunere unilaterală);

2. destinate utilizării generale şi repetate în contractele încheiate;

3. sunt incluse în contract fară a fi negociate cu cealaltă parte (includerea automată).

În speţă, clauza prin care competenţa teritorială de soluţionare a litigiilor derivate din contractul de vânzare-cumpărare şi distributie a vinurilor marca _________, a fost atribuită, în toate cazurile, instanţelor judecătoreşti de pe raza judeţului Dolj, este o clauză standard.

Instanţa reţine în acest sens că această clauză a fost stabilită de pârâtă, aspect necontestat de către părţi.

În cazul proresioniştibr, cum este şi pârâta din prezenta cauză, al cărei obiect de activitate este producerea şi comercializarea de vinuri şi care încheie frecvent contracte de vânzare-cumpărare şi distribuţie, se prezumă că există intenţia utilizării generale şi repetate a acestei clauze, prin care se atribuie competenţa de soluţionare a 1itigiilor instanţelor de la sediul pârâtei. De altfel, în adresa nr. 62/07.04.2017 (filele 46 – 47), comunicată reclamantei de pârâtă, se face referire la contractul – cadru de vânzare-cumpărare pe care pârâta îl încheie cu clienţii săi, ceea ce doveşte în plus, utilizarea generală şi repetată a clauzei în discuţie.

Instanţa apreciaza că, includerea în contract a clauzei referitoare la instanţele competente, nu a făcut obiectul negocierii cu reclamanta. Astfel prin adresa nr. 62/07.04.2017 emisă de reprezentantul pârâtei se face referire la forma standard de contract de vânzare-cumpărare pe care pârâta o încheie cu clienţii săi.

În ceea ce priveşte negocierea la care face trimitere reclamanta în notificarea din data de 30.03.2017 (filee 43 – 44), acestea se referă cantitatea şi preţul mărfii livrate, respectiv la discount-urile negociate de părţi şi nu la clauza privind instanţa competentă în soluţionarea litigii lor.

Instanţa mai reţine că o clauză standard produce efecte fară a fi necesară acceptarea sa în mod expres, în scris, atât timp cât respectiva clauză nu face parte din cele enumerate la art. 1203 C. civ. Clauzele prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti intră în câmpu1 de aplicare al art. 1203 Cod civil, astfel că nu vor produce efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de partea care nu le-a propus. Simpla semnătură a părţii pe înscrisul constatator sau o acceptare exprimată în termeni generali, nu sunt suficiente.

In speţa dată, clauza prevăzută la art. 20.2, respectiv art. 19.2 din contractele depuse de părţi la dosarul cauzei este o clauză atributivă de competenţă stipulată în favoarea pârâtei de natură să atragă excluderea competenţei alternative a instanţei prevăzută de art. 113 punct 3 Cod procedură civilă.

Faţă de cele menţionate anterior, instanţa va califica clauza atributivă de competenţă ca fiind o clauză neuzuală, conform prevederilor art. 1203 Cod civil, neacceptată în mod expres de reclamantă, astrel că aceasta nu va produce niciun efect, fiind considerată nescrisă.

În consecinţă, având în vedere valoarea obiectului litigiului şi faptul că marfa comandată urma a fi livrată în mun. Oradea, la sediul reclamantei instanţa constată că, în temeiul art. 94 punct 1 lit. k) şi art. 113 punct 3 Cod procedură civilă, Judecătoria Oradea este competentă general, material şi teritorial să solutioneze prezenta cauza, excepţia necompetentei teritoriale invocată de pârâtă urmând a fi respinsă.

În vederea continuării judecării cauzei stabileşte termen la data de 16.03.2018, ora 10, sala 9, pentru când se vor cita părţile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge excepjia necorrpetentei teritoriale a Judecătoriei Oradea invocată de pârâta __________SRL, ca nefundată.

În vederea continuarii judecării cauzei, stabileşte termen la data de 16.03.2018, ora 10, sala 9, pentru când se vor cita părţile.

Cu drept de apel odată cu fondul.

Pronunţată în şedinjă publică, azi, 09.02.2018.

Preşedinte

Grefier

]]>
Cerere de antrenare a răspunderii civile delictuale a Companiei de Apa pentru producerea unor inundaţii la imobilul reclamantului. Conditii de raspundere. Dovada prejudiciului https://tiril.ro/cerere-de-antrenare-a-raspunderii-civile-delictuale-a-companiei-de-apa-pentru-producerea-unor-inundatii-la-imobilul-reclamantului-conditii-de-raspundere-dovada-prejudiciului/ Mon, 18 May 2020 12:36:53 +0000 https://tiril.ro/?p=1682/ Cod ECLI ECLI:RO:JDORA:2018:001.002300

Dosar nr.19931/271/2017

ROMÂNIA

„Operator de date cu caracter persona/3161”

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă Nr. 2300/2018

Şedinţa publică de la 11 Aprilie 2018

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE ____________

Grefier ____________

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant ____________ şi pe pârât TERMOFICARE ORADEA SA, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 04.04.2018, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 11.04.2018, când în aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.12.2017, sub nr. 19931/271/2017, reclamantul ____________ a solicitat instanţei obligarea pârâtei TERMOFICARE ORADEA S.A. la plata sumei de 7247,36 lei compusă din suma de 5852,36 lei – contravaloarea reparaţii şi suma de 1395 lei contravaloare onorariu expert şi executor judecătoresc, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, în esenţă reclamantul a arătat că, în fapt la data de 14.10.2017 ora 17:30 a constatat inundarea subsolului imobilului situat în ____________, cu intrare de pe str .______ prin zona de admisie a agentului termic în imobil, a solicitat telefonic de urgentă, intervenţia unei echipe a societăţii pârâte, în vederea remedierii avariei produse, iar intervenţia echipei la locul avariei s-a făcut doar la ora 18:30 şi s-a procedat la închiderea furnizării agentului termic pe reţeaua afectată, reprezentanţii pârâtei neevacuând apa din imobil, reclamantul trebuind să procedeze în acest sens.

A mai arătat reclamantul că se află la a treia inundaţie ce îi este cauzată din culpa pârâtei, prima având lnc în anul 2014, când pârâta, contactata fiind de reclamant, a remediat local defecţiunea la reţeaua proprie, fără a evacua apa din sub solul imobilului si fara a se acorda despăgubiri pentru pagubele produse, a doua inundaţie a avut loc în februarie 2016, când s-a remediat local defecţiunea la reţea, s-a participat la evacuarea apei din subsol, fără a se acorda reclamantului despăgubiri, iar cea de-a treia inundaţie a avut loc în data de 14.10.2017, când urmare a informării pârâtei de către reclamant, aceasta a procedat la remedierea locală a defecţiunii la reţeaua proprie, fără a participa la evacuarea apei din subsol şi fară a acorda despăgubiri pentru pagubele produse.

Reclamantul a învederat că urmare a reclamaţiei făcută pârâtei la 11.02.2016 pârâta i-a comunicat că aspectele sesizate sunt conforme cu realitatea, că a executat lucrări de eliminare a avariei localizată pe str. _______ prin înlocuirea porţiunii de conductă uzată pe o lungime de 4 ml şi că la 19.02.2016 a constatat că nu sunt pierderi sau scurgeri de agent termic pe canalul termic din str.______, iar urmare a reclamaţiei din data de 23.10.2017 pârâta a comunicat că în vederea eliminării riscului de apariţie a unor noi avarii, în perioada 2730.10.2017 Termoficare Oradea SA a luat măsurile necesare de înlocuire a tronsonului de reţea termica care traversează str. _______ între numerele __ şi __ (aproximativ 12 ml de canal)

A mai precizat reclamantul că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie, că pârâta recunoaşte existenţa avariilor precum şi culpa în producerea acestor avarii, că a realizat o constatare a situaţiei de fapt asupra imobilului din _____________, executorul judecătoresc deplasându-se la faţa locului şi constatând starea de fapt, precum şi că a procedat la efectuarea unei expertize extrajudiciare în vederea stabilirii valorii pagubelor produse prin inundarea subsolului. A mai învederat reclamantul că a suferit prejudicii în repetate rânduri, că e inadmisibil ca situatia să rămână aşa în continuare.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 şi următoarele Cod Civil şi dispoziţiile Codului de procedură civilă., solicitând judecarea în lipsă conform art. 223 C. pr. ci v.

În probaţiune reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile anexate cererii, respectiv expertiză tehnică extrajudiciară, proces-verbal încheiat la data de 09,11.2017 emis în dos. exec. 237/2017, reclamaţii din data de 11.02.2016, 23.10.2017, adresa din data de 15.02.2016, adresele trimise de pârâta la reclamaţiile rec1amantului (f. 8-43).

Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu prevederile art. 3 din O.U.O. nr. 8012013 privind taxele judiciare de timbru (f. 49).

Fiind legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare la acţiunea reclamantului, însă s-a prezentat la termenul de judecată, fără a solicita administrarea de probe şi formulând apărări pe fondul cauzei în sensul respingerii cererii, nefiind dovedită provenienţa apei din subsolul imobilului reclamantului.

În conformitate cu prevederile art. 394 alin.2 rap. la art. 244 C. pr. civ., părţile au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

În esenţă reclamantul a solicitat prin concluziile scrise să nu fie luate în considerare apârările formulate la ultimul termen de către pârâtă, iar dacă instanţa le va lua în considerare în subsidiar a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru a fi dezbătute apărările pârâtei care nu au fost puse în dezbaterea părţilor. A arătat reci amantul că pârâta nu a depus întâmpinare, nu a contestat probele, a venit la ultimul termen a formulat apărări noi la momentul acordării cuvântului pe fondul cauzei (deci după închiderea dezbaterilor) sens în care nu a putut să îşi formuleze un punct de vedere cu privire la susţinerile acesteia. Reclamantul a arătat că dacă sunt necesare lămuriri suplimentare, solicită repunerea cauzei pe rol.

Pe fondul cauzei, prin concluziile scrise reclamantul a reiterat o parte din argumentele expuse prin cererea introductivă, a subliniat că pârâta îşi recunoaşte culpa inundaţiilor prin răspunsurile date reclamaţii lor formulate de reclamant, că avaria s-a produs nu în aval de punctul de delimitare, ci în amonte, la conductele aflate pe sectorul public, că era de datoria pârâtei să efectueze toate reparaţiile pentru a nu mai avea loc avarii, că reţeaua termică la care s-au produs avariile se află pe domeniul public, precum şi că întinderea prejudiciului astfel cum a rezultat din expertiză este necontestat de pârâtă, deci recunoscut şi acceptat în integrali tate.

Pârâta, prin concluziile scrise a învederat, în esenţă, că din probele încuviinţate şi administrate în cauză (înscrisuri, planşe foto, raport de expertiză extrajudiciară) reclamantul nu a făcut dovada existenţei legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul pe care susţine că l-a suferit, solicitând respingerea cererii. A mai precizat pârâta că, în lipsa efectuării lucrărilor de hidroizolaţie corespunzătoare a imobilului, inundarea imobilului este posibilă şi în lipsa unei avarii pe reţea (ex. scurgeri pluviale), că e de neînţeles cum reclamantul a constatat abia pe 24.10.2017 că avaria produsă pe reţeaua de distribuţie a energiei termice din data de 14.10.2017 ar fi cauza inundării subsolului, inundarea putând fi observată în timp real. A mai învederat pârâta că din planşe foto rezultă că reţeaua interioară prezintă numeroase scurgeri, iar că raportul de expertiză indică clar că proprietatea nu a fost expertizată detaliat şi că opiniile expertului au la bază informaţiile furnizate de reclamant, precum şi aspectul că din cuprinsul raportului de expertiză nu rezultă existenţa unui raport de cauzalitate între avariile produse la reţeaua de distribuţie şi inundaţia din subsolul imobilului reclamantului.

În temeiul art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 alin. 1 C.pr.civ., instanta a încuviintat şi administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile ataşate cererii, fiind admisibile potrivit legii şi apte să ducă la soluţionarea cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, retine următoarele.

În fapt, reclamantul ____________ este proprietarul imobilului situat în ___, astfel cum rezultă din copia extrasului de carte funciară existent la dosarul cauzei (f. 39-40), aspect necontestat de părţi.

La data de 10.02.2016, pe str. ______, în dreptul imobilului cu numărul __ s-a produs o avarie la reţeaua termică de încălzire ce traversează strada ___, urmare a căreia a fost inundat subsolul imobilului anterior identificat aparţinând reclamantului. Pârâta Termoficare Oradea S.A., fiind somată de reclamant, a luat măsuri operative de oprire a alimentării cu energie termică a utilizatorilor din str. _____, prin închiderea robineţilor montaţi în căminul de vizitare din dreptul imobilului cu nr. __, a evacuat cu motopompă apa infiltrată în subsolul imobilului proprietate a reclamantului, iar ulterior, la data de 11 .02.2016, a eliminat avaria prin înlocuirea porţiunii de conductă uzată pe o lungime de 4 ml, a eliminat pierderile de agent termic şi a dispus reluarea fumizării energiei termice, constatându-se la 19.02.2016 că nu sunt pierderi sau scurgeri de agent termic pe canalul termic din str. Braşovului. Toate aspectele privitoare la această inundaţie rezultă fără tăgadă din cuprinsul adreselor comunicate de reclamant pârâtei (f. 8-9), precum şi din răspunsul pârâtei la aceste adrese comunicat reclamantului la 18.03.2016 (f.l0-ll).

La data de 14.10.2017 a avut loc o nouă avarie pe reţeaua de distribuţie de energie termică situată pe strada ________, aspect necontestat de părţi.

La data de 24.10.2017, reclamantul adresează pârâtei o nouă reclamaţie prin care arată că în data de 14.10.2017 ora 17:30 a constatat inundarea subsolului imobilului situat în _________, a telefonat pârâtei spre a fi remediată avaria, echipa de intervenţie prezentându-se la faţa locului şi închizând admisia de agent termic pe reţeaua afectată (f. 12-15), reclamantul arătând şi care sunt efectele şi pericolele acestei inundaţii.

Adresa primită de reclamantă şi înregistrată la 24.10.2017 nu a fost contestată de pârâtă privitor la şirul evenimentelor, pârâta precizându-i reclamantului prin adresa-răspuns (f.41) doar că referitor la infiltraţia de apă din subsolul imobilului proprietate a reclamantului, în perioada 27-30.10.2017, în vederea eliminării riscului de apariţie a unor noi avarii, a luat măsurile necesare de înlocuire a tronsonului de reţea termică care traversează str. _____ între nr.__ şi __ (aproximativ 12 ml de canal termic), arătând totodată că punctul de delimitare al instalaţii lor dintre furnizor şi utilizatori este constituit de robineţii de secţionare amplasaţi în căminul de vizitare de pe domeniul public, din dreptul locuinţei situate pe str. _____ şi că în aval de punctul de delimitare, atât întreţinerea si exploatarea reţetelor termice, cat si executarea lucrărilor de hidroizolaţie la intrarea conductelor de agent termic în imobil, cad în sarcina proprietarilor, în conformitate cu avizul de racordare.

La data de 09.11.2017, reclamantul a efectuat prin intermediul executorului judecătoresc o constatare a situaţiei de fapt asupra imobilului aflat în ___________, urmare a cererii adresate de reclamant la data de 07.11.2018. Prin procesul-verbal încheiat cu această ocazie (f. 17), executorul judecătoresc a constatat referitor la situaţia de fapt că „în antreu şi camera de serviciu: degradarea parchetului masiv şi a peretelui care prezenta urme de igrasie; la subsol, în holul de acces: degradarea pereţilor, a urmelor de inundaţie care au provocat scorojirea pereţilor şi urme de igrasie şi infiltrare a apei; la subsol, în camera uneltelor, care este cea mai afectata: scorojirea pereţilor, urmele infiltraţiei apei în pereţi, urme de igrasie; pe holul din subsol: urmele inundaţiei, prin scorojirea pereţilor, infiltrarea apei în pereţi, chiar şi urme restante de apă neevaporată în urma inundaţiei „. Procesul-verbal a fost însoţit de o planşă foto cu cele constatate în scris (f. 18-26)

În vederea evaluării prejudiciilor astfel constatate, reclamantul s-a adresat unui expert, fiind întocmit raportul de expertiză tehnică extrajudiciară de evaluare a pagubelor, care conchide că valoarea pagubelor produse prin inundarea subsolului imobilului situat în ___________, este estimată la data de 06.12.2017 la suma de 5852,36 lei (f. 2838) .

În drept, potrivit art. 249 C.pr.civ. Cel care face o susţinere În cursul procesului trebuie să o dovedească, in afară de cazurile anume prevăzute de lege. Potrivit art. 1.349 alin. 1 C.civ. Orice persoană are indatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane pentru ca în alin. 2 al aceluiaşi articol să se prevadă îndatorirea celui care încalcă această obligatie de a repara integral prejudicii le astfel cauzate.

Conform art. 1357 alin. 1 C.civ. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul răspunzând, potrivit alin. 2 pentru cea mai usoară culpă. Vinovăţia este definită în art. 16 C.civ. potrivit căruia dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârşite cu intenţie sau din culpă, fapta fiind săvârşită din culpă când autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă, conform art. 16 alin.3 C. civ.

Potrivit art. 1381 C. civ. (1)Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie(2) Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparaţie Îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor, iar potrivit art. 1385 (1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care În condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Referitor la specificul fapta dedusă judecăţii, potrivit art. 37 alin. 1 din Regulament pentru furnizarea energiei termice aprobat prin H.G. nr. 425/1994 Punctul de delimitare (al instalatii/or termice dintre furnizor şi consumator) poate fi reprezentat fizic printr-o armătura , de separare montată pe conducta de transport sau de distribuţie a energiei termice sau prin locul de trecere a conductelor la limita unei incinte, iar potrivit art. 38 Instalaţiile din amonte de punctul de delimitare aparţin furnizorului, iar cele din aval, consumatorului. Noţiunile de amonte şi aval corespund sensului de parcurgere a instalaţiilor dinspre furnizor spre consumator.

Totodată, conform art. 44. din Regulamentul pentru furnizarea energiei termice aprobat prin H.G. nr. 425/1994, Furnizorul şi consumatorul răspund de exploatarea economică şi În condiţii de protecţie a mediului a instalatiilor termice din administrarea şi exploatarea lor, având obligaţia să ia măsurile necesare pentru Întreţinerea şi starea bună a izolaţiei termice a conductelor şi instalaţiilor, menţinerea În bună stare de funcţionare a dispozitivelor de reglaj automat, eliminarea pierderilor prin neetanşeităţi, precum şi de reglarea corectă a parametrilor agenţilor termici, iar potrivit art. 61 Furnizorul are următoarele răspunderi şi obligaţii faţa de toate categoriile de consumatori: b) să îndepărteze operativ deranjamentele din instalaţiile sale de alimentare cu energie termică;

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 113 din HCL nr. 866/2010 Privind aprobarea Regulamentului serviciului de alimentare cu energie termică pentru municipiul Oradea arată că (1) Transportatorii/distribuitorii răspund de exploatarea economică şi în condiţii de protecţie a mediului a instalaţiilor din administrarea şi exploatarea lor, având obligaţia să ia măsurile necesare pentru întreţinerea şi menţinerea în stare buna a izolaţiei termice a conductelor şi instalaţii/or, menţinerea în stare de funcţionare a dispozitivelor de reglaj automat, eliminarea pierderilor prin neetanşeităţi, precum şi de reglarea corectă a parametrilor agenţilor termici.

Totodată, art. 115 din HCL nr. 866/2010 prevede că Transportatorul/distribuitorul, prin personalul său, are obligaţia supravegherii funcţionării reţelelor de transport/distribuţie pentru: a) menţinerea în stare de funcţionare a întregului echipament al reţelelor; b) Înlăturarea pierderilor anormale de căldură; c) Înlăturarea pierderilor anormale de presiune;d) controlul pierderilor şi al sus tragerii de agent termic şi Înlăturarea pierderilor ale căror valori sunt situate peste valorile normate; g) evacuarea apelor şi curăţarea căminelor şi a canalelor vizitabile;

În speţă, cu titlu prealabil , referitor la solicitarea reclamantului de neluarea în conşiderare a apărărilor formulate de pârâtă, cu motivările indicate de reclamant, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată. Principiul oralităţii consacrat de prevederile art. 15 C. pr. civ. conferă procesului civil dimensiunea orală a acestuia, alături de dimensiunea scrisă, şi conferă părţii posibilitatea de a expune oral apărările pe care le consideră necesare pentru protejarea drepturilor sale. Pârâta a avut posibilitatea, deşi nu a depus întâmpinare, să formuleze apărări în cauză, întrucât nedepunerea întârnpinării atrage decăderea din dreptul de a invoca excepţii şi a propune probe, iar nu decăderea din dreptul de a formula apărări cu privire la situaţia de fapt, iar instanţa a pus în discuţie toate susţinerile pârâtei, cu respectarea prevederilor art. 14 alin. 5 C. pr. civ., reclamantul fiind reprezentat în faţa instanţei de apărătorul ales, sens în care la soluţionarea pricinii vor fi avute în vedere şi susţinerile pârâtului prezentate în faţa instanţei.

Privitor la fapta dedusă judecăţii, instanţa reţine că din analiza dispoziţiilor legale invocate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unei fapte ilicite constând în acţiunea sau inacţiunea contrară regulilor de conduită pe care legea sau obiceiul locului de impune şi care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane, producerea unui prejudiciu material sau moral, care trebuie să aibă un caracter cert, cauzarea acestui prejudiciu să se realizeze cu vinovăţie, iar în final între acţiunea ilicită şi rezultatul acesteia trebuie să se constate o legătură cauzală.

În cauza de faţă, instanţa reţine că reclamantul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.pr.civ, a facut dovada tuturor elementelor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei.

Privitor la fapta ilicită ce poate fi reţinută în sarcina pârâtei, instanţa constată că în conformitate cu prevederile art.44 din Regulament pentru furnizarea energiei termice aprobat prin H.O. nr. 425/1994 şi cu dispoziţiile art. 113 din HCL nr. 866/2010 Privind aprobarea Regulamentului serviciului de alimentare cu energie termică pentru municipiul Oradea, pârâta, în calitate de furnizor a energiei termice, este obligată să ia toate măsurile pentru întreţinerea şi starea bună a izolaţiei termice a conductelor şi instalaţiilor, pentru eliminarea pierderilor prin neetanşeităţi, răspunzând în cazul neîndeplinirii acestor obligaţii.

După cum a rezultat din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, la data de 14.10.2017 a avut loc o avarie pe reţeaua de distribuţie de energie termică situată pe strada _____________, această reţea de distribuţie făcând parte din instalaţiile aflate în administrarea şi exploatarea pârâtei, furnizor de servicii, fiind situată în amonte de punctul de delimitare a instalaţiilor dintre furnizor şi utilizator. Având în vedere existenţa acestei avarii la reţeaua de distribuţie, instanţa reţine că pârâta şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţia de a asigura întreţinerea şi starea bună a izolaţiei termice a conductelor şi instalaţiilor, precum şi de eliminare a pierderilor prin neetanşeităţi, cauzând astfel prejudicii reclamantului.

Astfel, instanta retine că inundarea subsolului imobilului situat în ________ ca urmare a avariei intervenite la 14.10.2017 pe str. _____ este certă în cauza de faţă, în raport de toate datele evidenţiate de probele administrate în cauză. Deşi atingerea adusă dreptului de proprietate al reclamantului este dovedită din probe indirecte, instanţa reţine că o coroborare a acestora demonstrează fără tăgadă că inundaţia din subsolul imobilului proprietate a reclamantului s-a datorat avariei existente pe reţeaua de distribuţie de pe domeniul public.

Instanţa reţine, pe de-o parte, aspectul că inundaţia a intervenit în acelaşi timp cu avaria reţelei de distribuţie, aspect ce rezultă din adresa înaintată de reclamant pârâtei la doar 9 zile de la momentul avariei în care face vorbire despre inundaţia existentă, precum şi despre toate împrejurările legate de solicitările de intervenţie adresate pârâtei spre a remedia avaria, dar şi din constatarea stării de fapt întocmită de executorul judecătoresc la mai puţin de o lună de la data avariei, în care se fac menţiuni exprese despre urmele lăsate de inundaţie: scorojirea pereţilor, urme restante de apă neevaporată. Pe de altă parte, faţă de istoricul evenimentelor ce au avut loc în legătură cu avariile reţelei de furnizare a energiei termice, instanţa reţine că evenimentul ce a avut loc la data de 14.10.2017 este similar evenimentului ce a avut loc la 10.02.2016. Inundaţia din 10.02.2016 a fost recunoscută de pârâtă, care a arătat expres că avaria la reţeaua termică de încălzire ce traversează strada ______, în dreptul numărului ___, a dus la pierdere de agent termic şi respectiv la inundarea subsolul imobilului aparţinând reclamantului. O nouă avarie, un an mai târziu, în aceeaşi zonă, respectiv pe strada _________, fără existenţa unor date şi împrejurări diferite poate fi prezumată a genera aceleaşi consecinţe ca prima avarie, respectiv pătrunderea apei în subsolul imobilului aparţinând reclamantului. De altfel, instanţa reţine că atitudinea pârâtei care, ulterior sesizării făcute de reci amant în legătură cu avaria din 14.10.2017 a înţeles să înlocuiască tronsonul de reţea termică care traversează str. ___________ (aproximativ 12 ml de canal termic) demonstrează existenţa unor probleme reale la tronsonul iniţial înlocuit în parte (aproximativ 4 ml de canal termic) şi probează totodată temeinicia susţinerilor reclamantului.

Privitor la prejudiciu creat reclamantului, se constată că inundaţia generată de avaria din data de 14.10.2017 a produs imobilului aflat în proprietatea reclamantului numeroase stricăciuni, evaluate la suma totală de 5852,36 lei, sumă compusă din costurile generate de evacuarea apei din subsolul imobilului, evacuarea materialelor din subsolul imobilului, desfacerea şi refacerea tencuielilor pereţilor afectaţi. Instanţa reţine că prejudiciile materiale generate de inundarea imobilului situat în strada ________ nu au fost contestate de pârâtă, pârâta arătând doar că existenţa acestor prejudicii, iar implicit existenţa inundaţiei, nu este rezultatul avariei reţelei de transport a energiei tennice din data de 14.10.2017.

Totodată, faţă de dispoziţiile art. 1385 C. civ., instanţa reţine că în categoria prejudiciilor suferite de reclamant se află şi cheltuielile pe care acesta le-a efectuat în vederea stabilirii prejudiciilor anterior identificate, cheltuieli constând în onorariu expertului care a efectuat un raport de expertiză extrajudiciară pentru determinarea întinderii prejudiciului, şi onorariul executorului judecătoresc care, în conformitate cu prevederile art. 364 C. pr. civ., a procedat la constatarea stării în care imobilul s-a aflat la scurt timp de la momentul inundaţiei, probe necesare reclamantului în demonstrarea pretenţiilor sale ce au generat un cost total de 1395 lei (conform chitanţelor f.43 şi f.27).

Cu toate că pârâta a contestat existenţa legăturii de cauzalitate dintre avaria produsă pe reţeaua de distribuţie a energiei termice şi inundaţia din sub solul imobilului situat în ______________, instanţa reţine că legătura de cauzalitate este dovedită în mod indirect de probele administrate în cauză. Astfel cum a fost expus în cadrul analizei faptei ilicite, cauzarea prejudiciului (respectiv inundaţia şi stricăciunile produse imobilului de inundaţie) de avaria existentă la reţeaua termică situată pe strada _________ în dreptul imobilului nr. ____, se desprinde prin coroborarea datelor evenimentului din data de 14.10.2017 cu evenimentul existent în anul 2016. Având în vedere unitatea de loc a avariei (pe strada ________, în dreptul imobilului nr. __), unitatea de împrejurări (avarie la reţeaua aflată pe domeniul public, existenţa unei inundaţii la acelaşi imobil-subsolul imobilului situat la nr. 2), precum şi unitatea de măsuri luate de pârâtă (iniţial înlocuirea unui tronson de 4ml de canal termic pe strada ______, ulterior înlocuirea unui tronson mai întins, respectiv de 12 ml de canal termic pe aceeaşi stradă), se conchide că inundaţia ce a avut loc în subsolul imobilului s-a produs prin acelaşi mecanism prin care s-a produs şi cu ocazia avariilor din anul 2016, defectarea retelei termice cu pierdere de agent termic generând, faţă de poziţionarea reţelei de termoficare în raport de imobilul reclamantului, inundarea acestui imobil.

Vinovătia pârâtei îmbracă forma culpei simple manifestată sub forma neglijenţei, având în vedere că prin neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor impuse de HCL nr. 866/2010 Privind aprobarea Regulamentului serviciului de alimentare cu energie termică pentru municipiul Oradea şi de Regulamentul pentru furnizarea energiei termice aprobat prin H.G. nr. 425/1994, a determinat apariţia unei avarii la reţeaua de transport a energiei termice, avarie care la rândul său a generat pătrunderea unei cantităţi semnificative de agent termic în subsolul imobilului situat în ______________ cu consecinţa producerii numeroaselor stricăciuni ale imobilului.

Întrucât reclamantul a probat îndeplinirea condiţiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală pentru faptă proprie în sarcina pârâtei, fără ca pârâta să facă dovada existenţei unei cauze de nerăspundere, faţă de dispoziţiile art. 1357 alin. 1 C.civ. instanţa urmează să admită cererea reclamantului şi să oblige pârâta la plata către acesta a sumei totale de 7247,36 lei reprezentând prejudicii create reclamantului ca urmare a inundării subsolului imobilului situat în ___________, respectiv suma de 5852,36 lei reprezentând prejudicii materiale generate de inundaţia din 14. 10.2017 şi suma de 1395 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de constatarea existentei şi întinderii prejudiciilor materiale.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 C. pr.civ., instanţa reţine că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părtii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În cauză, având în vedere că va fi admisă cererea de chemare în judecată, în baza art. 451-453 C. pr. civ. instanţa va obliga pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor judiciare în sumă totală de 1428,94 lei, din care 499 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 49) şi 929,94 lei reprezentând onorariu avocat (f. 59).

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂSTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ____________, CNP_____________, domiciliat în ____________, cu domiciliul procesual ales în __________________, în contradictoriu cu pârâta TERMOFICARE ORADEA S.A., CUI _______, J_____________, cu sediul în _____________.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 7247,36 lei reprezentând prejudicii create reclamantului ca urmare a inundării subsolului imobilului situat în ___________.

Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor judiciare în cuantum total de 1428,94 lei, din care 499 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi 929,94 lei reprezentând onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Oradea.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei, azi, 11.04.2018.

PREŞEDINTE ____________

GREFIER ____________

]]>
Cheltuieli de judecata pe cale separata. Conditii de acordare. Factura si chitanta depuse in procesul initial si neluate in considerare de instanta de judecata. https://tiril.ro/cheltuieli-de-judecata-pe-cale-separata-conditii-de-acordare-factura-si-chitanta-depuse-in-procesul-initial-si-neluate-in-considerare-de-instanta-de-judecata/ Mon, 18 May 2020 12:36:29 +0000 https://tiril.ro/?p=1680/ Operator de date cu caracter personal 3953

Cod ECLI ECLI:RO:JDBTS:2017:001.005753

Dosar nr. 7423/193/2017

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILĂ Nr.5753/2017

Şedinţa publică de la 22 Noiembrie

Completul compus din:

PREŞEDINTE ____________

Grefier ____________

Pe rol judecarea cauzei litigii cu profesioniştii privind pe reclamanta ____________ADM. JUDICIAR AL SC ____________SRL şi pe pârâta SC ____________ SA, având ca obiect „pretenţii”.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in şedinţa publică din data de 10.11.2017, susţinerile părţilor fiind consemnate in încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru astăzi, când, în aceeaşi compunere,

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rol la data de 21.04.2017 reclamanta ____________ADM. JUDICIAR AL SC ____________S.R.L. a chemat pe pârâta S.C. ____________ S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată ocazionate cu ocazia soluţionării dosarului civil nr’ 253/84/2016 de către Tribunalul Salaj şi a cheltuielilor de judecată aferente acţiunii de faţă.

In motivarea cererii reclamanta a arătat că, în fapt, a formulat cerere de chemare in judecata împotriva pârâtei, înregistrată pe rolul Tribunalul Salaj sub nr. de dosar 253/84/2016, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 951.809,93 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente contractului de vânzare – cumpărare şi prestări servicii nr. TB 017, din data de 05.02.2014 şi nr. 9 din data de 14.01.2013.

Ulterior primului termen de judecată pârâta a recunoscut debitul, a efectuat o plată parţială şi le-a predat bilete la ordin pentru următoarele rate. In aceste condiţii a formulat cerere de renunţare la judecata, însă pârâta s-a opus admiterii acestei cereri.

Litigiul a fost soluţionat după alte 3 termene de judecata, instanţa constatând în mod judicios faptul că” cererea reclamantei este întemeiata, parata datorând suma de 931.486,21 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, însă, dat fiind faptul că pârâta i-a remis reclamantei în cursul acestui litigiu şase bilete la ordin (titluri executorii) – cu titlu de garanţie aferenta datoriei ce face obiectul prezentei cauze – instanţa va respinge cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta ca rămasa fără obiect”.

La ultimul termen de judecată, respectiv cel din data de 13.10.2016, instanţa a procedat la audierea martorilor ____________şi ____________, a respins cererile in probatiune formulate de pârâta, s-au depus înscrisuri la dosar de către părţi, fără a i se acorda termen pentru studiul acestora, iar instanţa, în mod surprinzător pentru ambele părţi, a închis faza cercetării judecătoreşti şi le-a acordat cuvântul de fond.

Având în vedere faptul ca s-au formulat cereri de probaţiune şi s-au audiat martori, nu au fost pregătiţi pentru închiderea cercetării judecătoreşti, motiv pentru care reprezentantul său convenţional nu deţinea asupra sa chitanţa m. 1/11.10.2016 cu care s-a achitat onorariul de avocat, sens în care a solicitat acordarea unui termen de pronunţare, pentru a putea depune şi dovada cheltuielilor de judecată. Drept urmare, a solicitat „obligarea paratei la cheltuieli de judecată, cuantumul acestora fiind menţionat prin concluziile scrise, după cuprinsul încheierii din data de 13.10.2016.

Instanta a respins cererea noastră de acordare a cheltuielilor de judecata reţinând faptul ca momentul limita până la care partea este în drept să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecata pretinse în proces este, potrivit art. 452 Cod procedură civilă închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei în cazul în care nu optează pentru solicitarea lor pe cale separată.

Deci, instanţa a considerat faptul că nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată în termenul impus de lege sugerând faptul că, singura posibilitate pe care o avem la îndemână pentru a solicita obligarea pârâtei la plata acestor cheltuieli este solicitarea lor pe cale separată.

In aceste condiţii consideră ca cererea de faţă este admisibilă.

Raportat la prevederile art. 452 Cod procedură civilă instanţa nu avea posibilitatea de a analiza pe fond cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata, respectiv daca acestea sunt sau nu datorate, in condiţiile in care dovada acestora nu a putut fi depusa in termenul prevăzut de lege. In aceasta situaţie, sunt aplicabile prevederile art. 349 alin. 3 Cod procedură civilă .

Pe de alta parte, consideră că prezenta cerere este întemeiată şi se impune a fi admisă.

Potrivit art. 453 cod proc. civ. ,,(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Acţiunea formulată în dosarul nr. 253/84/2016 a fost respinsă ca rămasa fără obiect, având în vedere faptul ca pârâta a recunoscut debitul si le-a remis în acest sens 6 bilete la ordin în vederea garantării plaţii datoriei ce făcea obiectul cauzei.

In doctrina şi practica judecătorească este unanim acceptat faptul ca, in cazul respingerii cererii reclamantului, Cll r.ămasll tărăobiectca urmare a îndeplinirii obligaţiilor de către pârât în cursul soluţionării cauzei, culpa procesuala aparţine paratului.

Astfel, fundamentul suportării cheltuielilor de judecata îl reprezintă culpa procesuala si despăgubirea integrala a partii câştigătoare iar, în cazul unei soluţii de respingere a cererii ca rămasa fără obiect, reclamantul a fost nevoit sa formuleze acţiune in instanţa si sa suporte cheltuieli pentru a obţine îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către parat, sens in care aceste cheltuieli sunt imputabile paratului care nu si-a îndeplinit la termen obligaţiile asumate.

In prezenta cauza, instanţa a reţinut în considerente faptul că a trimis paratei mai multe somaţii pe parcursul derulării raporturilor contractuale, sens in care, deşi a încercat soluţionarea diferendului fără concursul instanţei, acest lucru nu a fost posibil, pârâta neachitând nici măcar parţial suma datorată până la momentul la care subscrisa am formulat împotriva acesteia cerere de chemare in judecata. Mai mult, plata parţiala şi emiterea biletelor la ordin s-a efectuat ulterior primului termen de judecata, iar pârâta a continuat sa se opună admiterii cererii noastre de chemare in judecata si chiar si cererii de renunţare la judecata, solicitând administrarea de probe, sens in care cheltuielile de judecata solicitate de subscrisa sunt evident întemeiate si justificate.

In consecinţa, consideră că pârâta se afla în culpa procesuala, neachitând debitul restant până la formularea cererii de chemare în judecată, iar prin atitudinea sa procesuala le-a creat cheltuieli suplimentare, constând în onorariul avocaţial achitat conform chitanţei m. 1/11.10.2016.

Temeiul juridic al cererii de faţă este reprezentat de prevederile art. 1349 cod civil privind răspunderea delictuala, după cum s-a reţinut in Hotararea ICCl nr. 5138/2011, în prezenta cauza fiind îndeplinite condiţiile referitoare la fapta ilicită, constând in neachitarea sumelor datorate de pârâta, fapt ce a determinat-o sa le solicite pe calea instanţei, prejudiciu reprezentat de sumele achitate cu titlu onorariu de avocat, culpa paratei care nu a achitat in mod nejustificat sumele datorate la scadenta si legătură de cauzalitate.

In consecinţa, având în vedere culpa procesuala a pârâtei precum şi dreptul de a pretinde plata cheltuielilor de judecată pe cale separată, consideră ca prezenta cerere este întemeiata şi se impune a fi admisă.

Prin întâmpinarea depusă la data de 06.07.2017 pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În fapt, pârâta arată că a fost chemată în judecată de către reclamanta într-un dosar de pretenţii, înregistrat pe rolul Tribunalului Salaj sub nr. 253/84/2016, având ca obiect obligarea la plata sumei de 951.809.93 lei reprezentând penalităţi de întârziere contracte de vânzare din anii 2013, 2014. Data înregistrării acestui cu data introducerii unei alte cereri de deschidere a procedurii in temeiul aceleiaşi facturi emise de SC ____________SRL pe având nr. de dosar 377/40/2016, respectiv data de 15.02.2016.

Primul termen de judecata în dosarul de pretenţii aflat pe Salaj, a fost stabilit pe data de 05.05.2016.

Dosarul aflat pe rolul Tribunalului Botoşani, prin care reclamanta a solicitat deschiderea procedurii insolventei a avut prim termen de judecata in data de 24.03.2016 când, făcând apărări a constatat ca suma pretinsă era calculată în mod greşit, cuantumul acestor penalităţi fiind cu aproximativ 20.323,71 lei mai mic. In aceste condiţii, creditoarea din dosarul nr. 377/40/2016, al Tribunalului Botoşani , şi-a modificat acţiunea şi şi-a diminuat cuantumul pretenţiilor cu aceasta suma.

Precizează pârâta că a încheiat în luna mai 2016, o convenţie de eşalonare a acestei sume, recunoscând practic debitul real de plată, cel de 931.486,21 lei şi nu cel de 951.809,93 lei, cu care reclamanta a investit spre soluţionare si Tribunalul Salaj .

Aşa fiind, la primul termen de judecata de la Salaj, cunoscută fiind situaţia erorii de calcul din dosarul aflat pe rolul Tribunalului Botoşani, cerere la care reclamanta a renunţat ca urmare a recunoaşterii debitului si a încheierii acestei convenţii în baza căreia a făcut o plata parţiala şi a predat bilete la ordin pentru suma efectiv datorată, deci cea de 931.486,21 lei, a învederat instanţei de la Salaj ca suma solicitata in acţiune, cea de 951.809,93 lei era calculată în mod greşit şi ca suma de 931.486,21 lei ar fi fost cea efectiv datorata, urmând ca părţile sa încheie un acord in acest sens.

Cum la primul termen de judecata reclamanta nu a fost prezenta şi nici nu a trimis înainte de termen vreo precizare scrisa cu privire la diminuarea cuantumului sumei pretinse in cererea de chemare in judecata, iar la acea data a depus înscrisuri din care a rezultat ca suma de 951.809.93 lei era greşită, reclamanta precizându-si acţiunea în dosarul de la Botoşani si arătând ca potrivit calculului corect al penalităţilor ar fi datorat în realitate suma de 931.486,21 lei şi nu 951.809.93 lei, Tribunalul Salaj a acordat termen pentru 30.05.2016, pentru ca reclamanta, faţă de înscrisurile depuse la dosar, din care rezulta ca suma pretinsa in acţiune cu titlu de penalităţi era greşit calculată, să arate care era poziţia acesteia şi care era cuantumul real al acestora.

La data de 11.05.2016, a încheiat cu reclamanta o convenţie de eşalonare a sumei de 931.486,21 lei, corect calculata, iar la acea data a plătit suma de 279.445,87 lei şi a înmânat reclamantei şase bilete la ordin remise cu titlu de garanţie a plaţii aferente restului de plată, suma care a fost integral achitata potrivit convenţiei.

Aşadar, deşi au încheiat acea convenţie de plată pentru suma efectiv datorată de 931.486,21 lei, la data de 11.05.2016, reclarnanta nu a trimis la Tribunalul Salaj nici un înscris nici cu privire la diminuarea pretenţiilor, nici cu privire la tranzacţia închei ată, decât ulterior celui de-al doilea termen de judecata din data de 30.05.2016.

Singurul termen la care reclamanta a fost prezenta prin reprezentant, la Tribunalul Salaj fost acela din data de 13.10.2016, acesta fiind si ultimul termen de judecata, la care părţile au pus concluzii.

Precizează că, pe temeiul act. 453 alin. 1 NCPC, nu se pot acorda cheltuieli reclamantului în situaţia respingerii acţiunii, pentru că paratul nu a pierdut procesul, unica ipoteză avută în vedere de legiuitorul în circumscrierea câmpului de aplicare a textului. Nu există nicăieri consacrată legislativ noţiunea de culpă procesuală, iar întrebuinţarea acesteia în legătură cu art. 453 alin. 1 NCPC semnifică adăugare la lege.

Pe de alta parte, faţă de solicitarea reclamantei de plata a cheltuielilor de judecată în cuantumul de 8.000 de lei, justificate cu o factura emisa in data de 11.10.2016, şi chitanţa nr. 1/11.10.2016, fără a face referire la numărul de dosar sau natura serviciilor juridice apărătorul ales, apreciază că reclamanta nu face dovada certă că au legătură cu solutionarea dosarului nr. 253/84/2016, al Tribunalului Salaj.

In subsidiar, în situaţia în care reclamata va face dovada faptului ca suma de 8.000 lei avocatului ales pentru dosarul nr. 253/84/2016, al Tribunalului Salaj, iar juridice descrise în factura fiscală depusă au legătură cu acest dosar, să se aprecieze că acest onorariu este vădit disproporţionat în raport cu activitatea efectiv desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Aşadar, solicită ca instanţa să aprecieze ca avocatul reclamantei a fost prezent doar la un singur termen de judecată, mai precis la ultimul termen (aspect arătat şi de către reclamanta în acţiune), iar suma de 8.000 de lei reprezentând onorariu este exagerată.

Solicită ca, în temeiul art. 451 Cod procedură civilă, solicită diminuarea onorariului avocaţial.

Reclamanta a depus la dosar note de şedinţă prin care a solicitat respingerea susţinerilor pârâtei referitoare la faptul că nu se pot acorda cheltuieli de judecată în baza art.453 alin.l NCPC. Solicită a se avea în vedere dispoziţiile art. 452 Cod procedură civilă şi practica judiciară în domeniu.

Consideră reclamanta că pârâta era de drept in întârziere în temeiul art. 1523 al.1 lit. d Cod civil, iar aceasta a trimis mai multe somaţii pe parcursul derulării raporturilor contractuale prin care a solicitat plata debitului, rară ca pârâta să dea curs vreuneia dintre ele.

In consecinţă, chiar şi în situaţia în care pârâta ar fi recunoscut debitul până la primul termen de judecată, ceea ce nu este cazul în speţă, aceasta nu ar fi scutită de plata cheltuielilor de judecată , fiind incidentă teza art . 454 Cod procedură civil.

Mai precizează reclamanta că cheltuielile de judecată sunt dovedite conform dispoziţiilor legale, a dosar fiind depusă atât factura fiscală nr. 14/11.10.2016, cât şi chitanţa nr.l/l1.10.2016, respectând astfel dispoziţiile Deciziei la care face referire pârâta. In cuprinsul facturii fiscale nr.14/11.10.2016 se indică numărul contractului asistenţa juridică în baza căruia a fost achitat acest onorariu.

Mai mult solicită să se aibă în vedere că atât data facturii şi cea a chitanţei sunt anterioare Hotărării nr. 349/01.11.2016, aspect ce dovedeşte încă o dată ca acest onorariu de avocat a fost facturat şi achitat pentru dosarul nr.253/84/2016, factura şi chitanţa fiind depuse, în termenul de pronunţare, la dosarul cauzei, fară ca instanţa să le ia în considerare.

Cu privire la valoarea onorariului de avocat invocă dispoziţiile art.127 a1.3 din Statul profesiei de avocat. Se mai arată că acest onorariu se situează chiar sub pragul minimal stabilit prin Hotărârea nr. 272/2017 a Consiliului UNBR .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că este investită cu judecarea unei acţiuni pentru plata cheltuielilor de judecată formulată pe cale separată, conform art.453 C.p.c. coroborat cu art.1349 C.Civ. întrucât reclamanta este persoană în insolvenţă, potrivit declaraţiei autentice depuse la f.31-33 dar şi conform hotărârii din ds.3360/1 1 112015 a Tribunalului Bihor, f.67-69, cererea în pretenţii cu care a investit instanţa este scutită de taxa judiciară de timbru în valoare de 505 lei, conform disp.art.115 al.l din Lg.85/2014.

În baza art. 1349 al.1,2 C.Civ., reclamanta a înţeles să solicite obligarea pârâtei la plata acelor cheltuieli de judecată pe care le-a făcut cu plata onorariului de avocat în sumă de 8000 de lei, din litigiul ce a făcut obiectul ds.nr.253/84/2016 al Tribunalului Sălaj-secţia civilă, apreciind că, prin recunoaşterea şi plata sumelor ce au făcut obiectul acelui proces pârâta în cauză este o parte căzută în pretenţii în sensul art. 453 c.p.c.

Acţiunea este întemeiată şi va fi admisă ca atare. Pentru a hotărî astfel, instanţa reţine că pârâta a recunoscut debitul pretins de reclamantă, ulterior primului termen de chemare în judecată, aşadar, după ce a primit cererea de chemare în judecată, iar nu anterior acesteia, deşi părţile aveau calitatea de parteneri de afaceri şi comunicau şi înainte de declanşarea litigiului, tema pretenţiilor fiind dezbătută anterior între acestea, în cadrul notificării de soluţionare amiabilă a conflictului dintre ele, conform celor consemnate în considerentele s.c.l349/1 noiembrie 2016.

Prin urmare, în lipsa unei rezolvări amiabile anterioare procesului, reclamanta a fost obligată de conduita pârâtei să promoveze acţiunea şi să facă o cheltuiala considerabila cu onorariul de avocat în litigiu, pe care ar fi putut să o evite în cazul în care recunoasterea debitului şi plata acestuia ar fi fost făcută înainte de proces.

Aceasta este fapta culpabilă ce a generat prejudiciul a cărui reparare o solicita in cauza reclamanta şi care întruneşte toate condiţiile răspunderii civile delictuale, o faptă săvârşită cu vinovăţie, de natură să prejudicieze pe reclamantă, întâi prin lipsirea ei de beneficiul debitului principal şi apoi prin angajarea unui avocat în scopul recuperării debitului, între refuzul iniţial al pârâtei de a plăti suma datorată şi plata onorariului de avocat pentru purtarea litigiului fiind o legătură evidentă.

Pârâta a creat dificultăţi reclamantei şi pe durata litigiului. Deşi a recunoscut debitul şi l-a achitat în parte, garantând cu BO plata restului datorat, s-a opus renunţării reclamantei la judecată, obligând-o să-şi susţină şi să-şi probeze cererea în continuare, ceea ce a impus eforturi de asistenţă juridică ulterioare , rezistenţa pârâtei dovedindu-se neîntemeiată şi probele propuse de aceasta fiind respinse.

Cererea reclamantei a fost declarată întemeiată, dar rămasă fără obiect. ca urmare a plăţii făcute/garantate de pârâtă, însă cu privire la cheltuielile de judecată ce nu au fost probate la data dezbaterilor, instanţa fondului a recomandat să fie cerute separat, îndrumare la care reclamanta s-a conformat în prezenta cerere.

Apărarea pârâtei potrivit cu care plata şi recunoaşterea debitului principal au avut rolul de a evita intrarea sa în procedura insolvenţei, iar nu pentru stingerea unui debit real, nu este de natură să schimbe caracterul fondat al pretenţiilor reclamantei cu privire la care reclamanta nu a înţeles să obţină o altă soluţie în apel în sensul că nu datorează debit principal.

Singura cale prin care se putea evita plata debitului, recunoaşterea acestuia şi chiar falimentul era constatarea definitivă a netemeiniciei pretenţiei la plata de penalităţi.

Deşi s-a opus la renunţarea reclamantei la judecată şi s-a apărat în continuare contra pretenţiilor acesteia, pe care le-a recunoscut şi le-a achitat parţial , pârâta nu a reuşit să obţină nici anularea propriei recunoaşteri sau a plăţii, ci reia aceste apărări de fond în prezentul litigiu în mod inadmisibil, deoarece nu se poate contrazice soluţia deja pronunţată cu privire la pretenţiile principale, care se bucură de putere de lucru judecat. Dimpotrivă, urmează ca şi în ce priveşte accesoriile să se ofere reclamantei aceeaşi soluţie consecventă de sancţionare a pârâtei ca parte căzută în pretentii, prin obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Împrejurarea că recunoasterea vizează suma de 931.486,21 lei şi nu 951.809,39 lei, nu conduce în nici un caz la exonerarea pârâtei de plata cheltuielilor de judecată, deoarece legea procesual civilă nu distinge după cum partea a căzut în pretenţii pentru un debit cu privire la care s-au făcut erori de calcul sau pentru un debit corect stabilit, acest fel de apărare fiind util pentru fond sau în calea de atac în vederea stabilirii corecte a debitului.

De altfel, această distincţie nici nu are legătură cu soluţia, instanţa de fond constatând că pârâta datorează reclamantei suma recunoscută de 931.486,21 lei, conform f.7 din sentinţa civilă nr.1349/1 noiembrie 2016, în acord cu precizarea la acţiune făcută în acest sens, conform f.5 din sentintă .

În ce priveşte susţinerea pârâtei că reclamanta nu a probat că onorariul pretins în cauză a fost plătit în ds.253/84/2016, instanţa reţine că este nejustificată.

Într-adevăr în cauză nu s-a probat decât că în litigiul principal asistenţa juridică a reclamantului a fost acordată de av _________din Baroul Bihor, emitenta facturii depuse la f.8 pentru onorariul de 8000 de lei cerut în cauză.

Cu toate acestea este neîndoielnic faptul că onorariul s-a plătit pentru acel litigiu din ds.253/84/20l6, deoarece chitanţa este emisă la data de 11 octombrie 2016, adică anterior termenului din 13.10.20l6, iar litigiul început în anul 2016 concordă cu încheierea contractului de asistenta juridică la data de 20.08.2016, conform facturii de la f.8.

Nu este intemeiata nici apărarea pârâtei referitoare la cuantumul exorbitant al onorariului de reducere a acestuia. În acest sens, instanţa constată că, raportat la Hotararea UNBR 272/2017, onorariile minimale pentru debitul în litigiu de 951.809,93 lei, ultetior precizat la 931.486,21 lei, erau de 2% din valoarea acestor sume, deci mai mari decât cel practicat in cauza.

Totodată, instanţa reţine că asistenţa juridică a fost prestată de un avocat din cadrul unei societăţi de avocaţi, astfel că reclamantul a beneficiat de servicii de calitate, specializate, în mod constant pe durata întregului litigiu, concretizată atât prin prezenţa la unul din termenele date cât şi prin apărări scrise, începând de la notificarea dinaintea procesului, cererea de chemare în judecată, renunţarea la judecată, cererea precizată şi concluziile scrise asupra fondului şi dezbaterile orale consemnate în încheierea de amânare a pronunţării.

In apărarea reclamantei s-a administrat pe lângă proba cu înscrisuri şi proba cu martori, ansamblul acestor probe formând instanţei convingerea că pretenţiile sale sunt întemeiate, cu atât mai mult cu cât însăşi pârâta le-a recunoscut şi le-a plătit parţial, garantând şi plata restului debitului. Aşadar, onorariul achitat de reclamantă pentru asistenţa juridică de care a beneficiat a fost mai mic de 1 % din cuantumul pretenţiilor considerabile ale reclamantei, fiind însă proporţional cu volumul de muncă şi dificultatea cauzei, astfel că nu se justifică reducerea lui.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂSTE

Constată că în baza art.115 al.1 Lg.8512014 acţiunea în pretenţii formulată de rec1amantă în calitate de administrator judiciar al unui debitor persoană juridică în insolvenţă este scutită de taxa judiciară de timbru de 505 lei.

În baza art.1349 al.1,2 C.Civil admite acţiunea în pretenţii derivând din răspunderea civilă delictuală formulată de reclamanta ____________SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitorului SC ____________SRL, CUI __________, J_____, societate în insolvenţă cu sediul în mun. ______________, în contradictoriu cu pirita SC ____________ SA, CIP _____, J_______.

Obligă pe pârâtă să plătească rec1amantei suma de 8.000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată cu onorariul de avocat facute de aceasta în ds.civ.nr.253/84/2016 al Tribunalului Să1aj-secţia civilă, conform chitanţei nr.1/11.10.2016 emisă de ____________ din Oradea.

Cu drept de apel, ce se depune la Judecătoria Botoşani, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronuntată în şedinta publică de la 22 Noiembrie 2017 .

Presedinte Grefier

]]>
Cesiune de creanta. Cesionarea debitului si a penalitatilor de intarziere aferente. Cesiunea unei creanţe cuprinde şi toate accesoriile creanţei cedate. Obligarea debitorului cedat la plata penalitatilor de intarziere. https://tiril.ro/cesiune-de-creanta-cesionarea-debitului-si-a-penalitatilor-de-intarziere-aferente-cesiunea-unei-creante-cuprinde-si-toate-accesoriile-creantei-cedate-obligarea-debitorului-cedat-la-plata-penalitati/ Mon, 18 May 2020 12:35:44 +0000 https://tiril.ro/?p=1678/ Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2018:005.001156

Dosar nr. 15/120/2018

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA

SECŢIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢĂ Nr. 1156/2018

Şedinţa publică de la 24 Octombrie 2018

Tribunalul constituit din:

Preşedinte :

Jud. ______________

Grefier: ______________

Pe rol se află soluţionarea cauzei privind pe reclamanta S.C. ______________S.R.L., cu sediul în ______________, înregistrată sub nr. J______________, CUI RO ______________, prin administrator judiciar ______________ IPURL cu sediul în ______________, în contradictoriu cu pârâta Comuna Conţeşti, prin primar, cu sediul în comuna Conţeşti, str. Primăriei, nr. 456, judeţul Dâmboviţa şi cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cab. Av. ______________, cu sediul în ______________, având ca obiect pretentii.

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 16.10.2018, pentru a da posibilitatea părţilor să formuleze şi să depună la dosarul cauzei note scrise, tribunalul a amânat pronunţarea la data de 23.10.2018, când în aceeaşi compunere având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru această dată, dezbaterile şi susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din data de 16.10.2018, care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la data de 03.01.2018 sub nr. 15/120/2018, reclamanta S.C. ______________S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Conţeşti, prin primar, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.054.572,89 lei reprezentând penalităţi contractuale de întârziere, calculate de la scadenţă până la data introducerii prezentei acţiuni, până la data plăţii efective şi a cheltuielilor de judecată generate de prezentul proces. Motivând în fapt cererea, se arată că Primăria Comunei Conteşti în calitate de achizitor a încheiat cu S.C. ______________ S.R.L. în calitate de executant, următoarele contracte:

  • Contractul de lucrări nr. 6347 din data de 08.10.2010 având ca obiect ,,Reparaţii drumuri locale în Comuna Conteşti”, în baza căruia debitoarea datora un rest de plată din factura nr. ____/27.10.2010, de 27.748,00 lei;

  • Contractul de lucrări nr. 6348 din data de 08.1 0.20 10 având ca obiect „Reparare drumuri locale în Comuna Conteşti”, în baza căruia debitoarea datora plata facturii nr.___/28.10.2010, de 78.120 lei.;

  • Contractul de lucrări nr. 3051 din data de 24.04.2013 având ca obiect „Modernizare strada Bisericii, Sat Crângaşi, Comuna Conteşti, judeţul Dâmboviţa”, în baza căruia debitoarea datora plata facturii nr. ___/24.04.2013, de 63.490,60 lei;

  • Contractul de lucrări nr. 3052 din data de 24.04.2013 având ca obiect „Modernizare strada Narciselor, Sat Crângaşi, Comuna Conteşti, judeţul Dâmboviţa”, În baza căruia debitoarea datora plata facturii nr. ___/24.04.2013, de 80.403,55 lei;

  • Contractul de lucrări nr. 5069 din data de 17.07.2013 având ca obiect „Amenajare trotuare, parcări şi drumuri în Comuna Conteşti, judeţul Dâmboviţa”, În baza căruia debitoarea datora plata facturilor nr. ___/01.08.2013 şi ____/26.08.2013, de 545.380,42 lei.;

La data de 15.04.2014 debitoarea Primăria Conteşti şi-a asumat Angajamentul de plată nr. 2978 prin care declara că se obligă fară echivoc, în calitate de debitor, să achite creanţa certă, lichidă şi exigibilă cu care figura în evidenţele contabile ale creditoarei, S.C. ______________ S.R.L., în valoare de 795.142,57 lei, şi se angaja să nu ridice niciun fel de opoziţie împotriva creditoarei in situaţia în care aceasta se va adresa instanţelor judecătoreşti pentru cazul în care debitoarea nu-şi va respecta acest angajament.

La data de 19.02.2015, între societatea ______________ S.RL., în calitate de cedent şi societatea ______________S.RL., în calitate de cesionar s-a încheiat Contractul de cesiune de creanţă din 19.02.2015 prin care societatea ______________ S.RL. a cesionat către reclamantă toate drepturile pe care ______________ S.RL. le deţinea faţă de Debitorul Cedat – Comuna Conteşti în legătură cu „Creanţa Cedată”, în cuantum de 795.142,57 lei. La data de 17.03.2015 cu adresa cu nr. 2387/17.03.2015 societatea ______________ S.RL. a notificat debitoarei cesiunea de creanţă şi obligaţia debitoarei de a achita creanţa cedată in favoarea ______________S.RL.

Întrucât pârâta nu a înţeles să îşi îndeplinească obligaţiile de plată, reclamanta a formulat o ordonată de plată în vederea recuperării atât a debitului, cât şi a penalităţilor aferente calculate conform prevederilor art. 12 alin. 12.2. din Contractele menţionate anterior, coroborate cu prevederile art. 18 alin. 18.1. din contractele mai sus menţionate.

Instanţa de fond a dispus prin sentinţa nr. 184/22.02.2016 pronunţată în dos. nr. 202/120/2016, admiterea în parte a cererii de emitere a unei ordonanţe de plată pentru suma de 683.571,35 lei reprezentând rest debit din obligaţia de plată şi a respins cererea de plată a penalităţilor de întârziere aferente debitului cedat.

Impotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat cerere in anulare, criticând hotărârea atacată sub aspectul neacordării penalităţilor de întârziere, însă instanţa a dispus respingerea cererii în anulare ca fiind nefondată, reţinându-se în esenţă că reclamanta a dobândit prin contractul de cesiune doar o creanţă menţionată expres ca fiind în cuantum de 795.142.57 lei.

Raportat la prevederile art. 1568 Cod Civil care statuează că „Cesiunea de creanţă transferă cesionarului a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată; b) drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate. ” apreciază că se impun următoarele precizări:

Sub un prim aspect, în doctrina se reţine că încheierea unui contract de cesiune de creanţă presupune transmiterea tuturor drepturilor asupra acesteia, inclusiv a accesoriilor.

Art. 1568 Cod Civil statuează că „Cesiunea de creanţă transferă cesionarului a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată; b) drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate.”

În ceea ce priveşte contractul de cesiune de creanţă, efectul specific între părţi constă în faptul că, din momentul realizării acordului de voinţe, creanţa se transferă către cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului. Creanţa îşi păstrează toate garanţiile şi accesoriile (de exemplu, o creanţă ce constă într-o sumă de bani, va continua să producă aceeaşi dobândă).

Toate acestea sunt consecinţe ale faptului că se transferă creanţa propriu-zisă şi nu are loc o stingere a unei creanţe (cea a cedentului faţă de debitorul cedat) urmată de naşterea unei noi creanţe (cea a cesionarului faţă de debitorul cedat), astfel cum În mod eronat s-a reţinut de instanţele de judecată din Dâmboviţa.

Dreptul de creanţă se transmite, aşa cum a existat în patrimoniul cedentului, cu toate prerogativele sale (ex. dreptul de a cere rezoluţiunea contractului, de a invoca executarea prin echivalent a acestuia, de a solicita executarea silită în natură, dreptul de a percepe penalităţi de întârziere etc.).

Atunci când cesiunea de creanţă se face cu titlu oneros, cedentul are o obligaţie de garanţie faţă de cesionar. În acest sens, cedentul răspunde faţă de cesionar de existenta actuală şi valabilă a creanţei şi accesoriile creanţei. Deşi nu prevede expres, obligaţia de garanţie şi cu privire la valabilitatea accesoriilor creanţei, este o consecinţă a regulii transmisiunii integrale a creanţei, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 1568 Cod Civil.

Se mai arată că în practica judiciară, în speţe similare instanţele de judecată la momentul analizării unei creanţe izvorâte dintr-un contract de cesiune de creanţă, admiţând pretenţiile, acordă atât debitul cât şi accesoriile aferente acestui debit.

Sub un al doilea aspect, având în vedere hotărârile pronunţate de Judecătoria şi Tribunalul Dâmboviţa, precum şi interpretarea dată clauzelor contractului de cesiune de către instanţele de judecată, reclamanta şi societatea ______________ SRL au încheiat un act adiţional pentru a clarifica şi înlătura orice dubiu în ceea ce priveşte intenţia părţilor la încheierea contractului, ce a fost comunicat împreună cu o notificare către Comuna Conteşti în conformitate cu prev. art. 1578 Cod Civil. Ulterior, Comuna Conteşti a formulat un răspuns, înregistrat sub nr. 217/04.08.2017, prin care îi comunică refuzul de plată şi returnarea actului adiţional.

În conformitate cu prevederile art. 1578 (1) Debitorul este ţinut să plătească cesionarului din momentul în care: b) primeşte o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanţa cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului. Astfel, debitorul nu trebuie să îşi însuşească cesiunea de creanţă, fiind suficientă notificarea acestuia cu respectarea celor prevăzute în articolul sus-menţionat.

Mai mult, penalităţile de întârziere sunt expres stipulate în cuprinsul clauzelor contractuale asumate de către părţi.

Rezumând, de la momentul semnării contractului de cesiune înţelegerea părţilor a fost de a transmite creanţa împreună cu accesoriile prevăzute în contractele de achiziţii publice, iar actul adiţional reprezintă concretizarea voinţei părţilor şi a fost încheiat pentru a înlătura orice dubii interpretări eronate existe în privinţa contractului de cesiune.

Sub un al treilea aspect, este imperios necesar a fi analizat de către instanţa de judecată voinţa reală a părţilor de la momentul încheierii contractului de cesiune.

Astfel, în cuprinsul art. 1266 alin. (2) Cod Civil se furnizează o serie de criterii subsidiare menite să simplifice identificarea voinţei reale a părţilor contractante: scopul contractului, negocierile purtate de părţi, practicile statomicite între acestea, comportamentul părţilor ulterior încheierii contractului. În plus, acest procedeu trebuie să aibă loc într-o manieră sistematică, motiv pentru care: „Clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului” (art. 1267 noul Cod Civil).

Aşadar, clauzele contractului trebuie interpretate coordonat. Ele alcătuiesc un întreg, neputând fi desprinse din contextul contractului. Numai aşa este posibilă stabilirea voinţei reale a părţilor. Din acest considerent nici nu şi a pus problema existenţei vreunei neînţelegeri raportat la voinţa cedentul de a ne transmite debitul împreună cu accesoriile aferente în condiţiile în care în contract este stipulat astfel „Subscrisa Societatea ______________ SRL (Cedentul) cesionez (transmit) cu titlu oneros către Societatea ______________SRL (Cesionarul) toate drepturile pe care le deţin fată de Debitorul Cedat în legătură cu Creanţa Cedată ( … ) ”

Astfel, au încheiat actul adiţional din data de 26.06.2017, pentru a elimina orice dubiu ar exista în privinţa înţelegerii părţilor. Apreciază că este mai mult decât dovedită această voinţă a cedentului, altminteri cedentul nu ar fi fost de acord cu încheierea actului adiţional.

Concluzionând, luând în considerare atât doctrina cât şi practica judiciară reiese în mod evident că încheierea unui contract de cesiune de creanţă presupune transmiterea atât a debitului cât şi a accesoriilor aferente.

În considerarea celor expuse mai sus, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Conform art. 223 Noul Cod de procedură civilă solicită judecarea cauzei în lipsă.

În drept, art. 1566 şi urm. Cod Civil, art. 1568 şi urm. Cod Civil, art. 194 Cod proc. Civ ..

În probaţiune, solicită proba cu înscrisuri, alte probe a căror necesitate ar rezulta din cercetarea procesului sau din dezbateri, fiind anexate în copii certificate: calculul penalităţilor pentru întârzierea la plată a facturilor; Contractul de lucrări nr. 6347 din 08.10.2010; Contractul de lucrări nr. 6348 din 08.10.2010;Contractul de lucrări nr. 3051 din 24.04.2013; Contractul de lucrări nr. 3052 din 24.04.2013; Contractul de lucrări nr. 5069 din 17.07.2013; Contractul de cesiune de creanţă din data de 19.02.2015; Actul adiţional la contractul de cesiune din data de 19.02.2015; Notificarea Cesiune Creanţă; Notificare Act Adiţionat la Cesiune Creanţă nr. 2387/17.03.2015; Răspuns notificare Comuna Conteşti; Sentinţa 184122.02 2016;Sentinţa 783/28.09.2016.

La data de 30.01.2018, pârâta Comuna Conteşti, prin primar a formulat şi depus la dosarul cauzei Întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii formulată de către reclamantă.

Motivând întâmpinarea se arată că însăşi reclamanta precizează în considerentele acţiunii că, pentru recuperarea creanţei solicitate în cauză a promovat şi cerere de emitere a unei ordonanţe de plată, finalizată prin respingere, motivarea soluţiei de respingere, fiind în opinia reclamantei, greşită, raportat la prevederile art.1568 Cod civ.

Fără a lăsa să se creadă că ignoră textul de lege ce permite unui creditor a cărei solicitare pe calea ordonanţei de plată a fost respinsă, să promoveze cerere pe calea dreptului comun pentru recuperarea pretinsei creanţe, solicită să se observe că prin considerentele sale, prezenta acţiune reprezintă în realitate o critică a soluţiei pronunţate pe calea ordonanţei de plată.

Apreciază că actul adiţional, încheiat la data de 26.06.2017, nu poate reprezenta pentru un titlu valabil în baza căruia reclamanta să poată solicita recuperarea sumei înscrisă în acest act.

Obiect al cesiunii de creanţă nu-l poate constitui decât o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, ceea ce presupune concretizarea creanţei într-un titlu însuşit de persoana obligată la plata creanţei, cerinţe ce nu sunt îndeplinite de creanţa solicitată cu titlu de penalităţi de întârziere pentru plata unui debit care de altfel a fost achitat în întregime de U A T Conteşti, la data încheierii actului adiţional (26.06.2017).

Dovadă în acest sens, stă faptul că la data de 15.06.2017 s-a respins, urmare achitării către reclamantă a creanţei izvorâte din contractul de cesiune de creanţă încheiat la 19.02.2015, cererea formulată de SC ______________SRL în contradictoriu cu UAT Conteşti (Dosar nr. 1803/120/2017).

Este inadmisibil ca după executarea contractului de cesiune de creanţă, încheiat la data de 19.02.2015, să se încheie un act adiţional la acelaşi contract de cesiune, executat deja, şi să se încerce recuperarea unei sume de bani pentru plata unor penalităţi de întârziere conform unei fişe de calcul semnată exclusiv de reclamantă şi evident neînsuşită de noi.

Evident că această fişă de calcul penalităţi nu poate conferi creanţei solicitate caracterul unei creanţe certe, lichide şi exigibile, care să poată sta la baza unui contract de cesiune şi nici vorbă la baza unui act adiţional la contractul de cesiune de creanţă deja executat.

Mai apreciază că potrivit legislaţiei şi practicii judiciare în materie, plata penalităţilor de întârziere nu pot face obiectul cesiuni de creanţă, cu atât mai mult obiectul unui act adiţional la un contract de cesiune de creanţă executat deja.

Faptul că penalităţile de întârziere nu au făcut obiectul cesiunii de creanţă şi nu sunt recunoscute de debitoare, rezultă cu evidenţă chiar din dispoziţiile contractului de cesiune, unde se face menţiunea expresă a sumelor efectiv cedate şi atestate prin facturile întocmite de SC ______________ SRL către Comuna Conteşti.

Mai mult, mai precizează că, contractul de cesiune s-a făcut în vederea stingerii parţiale a debitului restant pe care cedentul îl avea faţă de cesionar, fără vreo menţiune referitoare la calculul penalităţilor de întârziere prevăzute în contractele de achiziţii publice ce au stat la baza facturării.

Pentru motivele expuse, solicită respingerea acţiunii că neîntemeiată.

În dovedire solicită proba cu înscrisuri, iar în conformitate cu dispoziţiile art.223 Cod pr.civ. coroborat cu art.411 alin.(l) pct.2 Cod pr.civ., solicit judecarea în lipsă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispozitiile legale incidente În cauză, tribunalul urmează să admită cererea, potrivit următoarelor considerente:

Tribunalul reţine că prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. ______________S.R.L., solicită obligarea pârâtei Comuna Conţeşti, prin primar, la plata sumei de 1.054.572,89 lei reprezentând penalităţi contractuale de întârziere, calculate de la scadenţă până la data introducerii prezentei acţiuni, până la data plăţii efective.

Suma mai sus menţionată reprezintă penalităţi de întârziere pentru neexecutarea de către pârâtă a facturilor derivate din contractele de lucrări nr. 6347/08.10.2010, nr. 6348/08.10.2010; nr. 3051/24.04.2013; nr. 3052/24.04.2013 şi nr. 5069/17.07.2013 (f.13 – 57), contracte încheiate între pârâtă în calitate de achizitor şi S.C. ______________ SRL în calitate de executant. Între S.C. ______________ SRL în calitate de cedent, pe de o parte şi reclamanta S.C. ______________S.R.L. pe de altă parte la data de 19.02.2015 a intervenit contractul de cesiune de creanţă cu titlu oneros (f. 58-59) a sumei de 795.142,57 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în favoarea debitorului cedat – Comuna Conţeşti.

Aşa cum au interpretat instanţele învestite cu soluţionarea ordonanţei de plată şi cum a fost redactat contractul de cesiune, reclamanta a dobândit prin acest contract doar o creanţă menţionată în mod expres ca fiind în cuantum de 795.142,57 lei, însă conform actului adiţional la contractul de cesiune de creanţă din data de 19.02.2015 încheiat la data de 26.06.2017 (f. 62-63 dosar), voinţa părţilor a fost de a se ceda creanţa principală în cuantum de 795.142,57 lei precum şi „debitul accesoriu aferent”.

Aşadar, tribunalul va avea în vedere în interpretarea clauzelor contractuale stabilirea voinţei reale a părţilor şi anume aceea ce a se ceda de către s.c. ______________ SRL către cesionara SC ______________SRL şi debitul accesoriu aferent sumei de 795.142,57 lei, chiar dacă actul adiţional a fost întocmit (cum real susţine pârâta) la o dată ulterioară achitării debitului principal, această dată neavând nicio relevanţă în stabilirea voinţei reale a părţilor şi anume aceea de a ceda şi penaiităţile de întârziere.

Pe de altă parte, prin efectul cesiunii creanţa rămâne neschimbată, păstrându-şi natura dar şi eventualele garanţii ce o însoţesc deoarece conform art. 1568 C. civ. cesiunea unei creanţe cuprinde şi toate accesoriile creanţei cedate.

Prin urmare, dreptul reclamantei de a putea solicita de la pârâtă obligarea şi a penalităţilor de întârziere s-a născut o dată cu încheierea contractului de cesiune de creanţă din data de 19.02.2015, actul adiţional din data de 26.06.2017 reprezentând doar o confirmare a voinţe reale a părţilor în ce priveşte întinderea creanţei.

Întrucât obiectul cesiunii poartă asupra unor creanţe născute în temeiul contractelor de lucrări nr. 6347/08.10.2010, nr. 6348/08.10.2010; nr. 3051/24.04.2013; nr. 3052/24.04.2013 şi nr. 5069/17.07.2013, faţă de faptul că părţile au inserat în pct. 12.2 din evocatele contracte o clauză penală (penaiităţi de 0,10% din valoarea facturii neachitate pentru fiecare zi de întârziere de la data scadenţei), iar apărarea pârâtei s-a rezumat la nevalabilitatea titlului reprezentând act adiţional din data de 26.06.2017, contractele mai sus invocate fiind însuşite şi semnate de către pârâtă, fişa de calcul depusă de reclamantă (f. 12), nereprezentând decât un calcul matematic al penalităţilor datorate conform contractelor, calcul ce nu a fost contestat de către pârâtă, tribunalul apreciază întemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă sens în care urmează a o admite şi obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.054.572,89 lei reprezentând penalităţi contractuale de întârziere.

Includerea în conţinutul creanţei, pe lângă valoarea nominală şi a valorii rezultate din activarea clauzei penale, în aplicarea art. 1568 C. civ., apare ca un efect legitim al cesiunii de creanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂSTE

Admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. ______________S.R.L., cu sediul în ______________, înregistrată sub nr. J_________, CUI RO _______, prin administrator judiciar ______________ IPURL cu sediul în ______________, în contradictoriu cu pârâta Comuna Conţeşti, prin primar, cu sediul în comuna Conţeşti, str. Primăriei, nr. 456, judeţul Dâmboviţa şi cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cab. Av. ______________, cu sediul în ______________.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.054.572,89 lei reprezentând penalităţi contractuale de întârziere.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la sediul Tribunalului Dâmboviţa.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 24 Octombrie 2018.

Preşedinte, Jud. ______________Grefier, ______________

]]>
Raspundere civila delictuala a autoritatilor publice pentru prejudiciile cauzate prin neintretinerea drumurilor publice. Raspundere obiectiva, conditii de raspundere, dovada prejudiciului. https://tiril.ro/raspundere-civila-delictuala-a-autoritatilor-publice-pentru-prejudiciile-cauzate-prin-neintretinerea-drumurilor-publice-raspundere-obiectiva-conditii-de-raspundere-dovada-prejudiciului/ Mon, 18 May 2020 12:35:08 +0000 https://tiril.ro/?p=1676/ I. HOTARAREA PRONUNTATA DE PRIMA INSTANTA

Cod ECLI ECLI:RO:JDORA:2018:001.002835

Dosar nr. 9830/271/2017

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2835/2018

Şedinţa publică de la 04 Mai 2018

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ____________

GREFIER: ____________

Operator de date cu caracter personal 3161

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI ”____________” şi pe pârât CONSILIUL JUDEŢEAN ARAD, pârât JUDEŢUL ARAD, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni. procedura este legal îndeplinită, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 20.04.2018.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 20.04.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentinţă, dată la care instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. (1) C.pr.civ., a amânat pronunţarea pentru data de 27.04.2018 şi ulterior pentru astăzi, 04.05.2018, zi în care s-a dat hotărârea.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND,

Constată că prin acțiunea înregistrată la instanţă la data de 22.06.2017, legal timbrată cu 234 lei taxă timbru prin chit. de la fila 32 dosar, reclamanta SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI „____________”, în contradictoriu cu pârâţii CNADNR SA, prin DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI TIMIŞOARA și CONSILIUL JUDEŢEAN ARAD, a solicitat obligarea pârâților la plata următoarelor sume: 2476,02 lei RON, reprezentând contravaloarea parbrizului înlocuit ca urmare a producerii evenimentului rutier, 783,76 lei RON, reprezentând costurile de reparaţie/înlocuire a jantei și anvelopei avariate, precum și plata dobânzii legale, calculată conform OG 13/2011, de la data achitării sumei de 2.476,02 lei – 19.05.2017, iar pentru suma de 783,76 lei – de la data introducerii acţiunii, și pentru ambele sume până la plata integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, se arată că, la data de 22.03.2017, reprezentantul reclamantei, avocat ____________ s-a deplasat de la Oradea în vederea susţinerii unei cauze, a doua zi la ora 9, la Judecătoria Brad, în dosar nr. 2924/221/2016, pentru clientul SC ____________SRL.

Pe drum, la intrarea în localitatea Chișlaca – judeţul Arad, autoturismul condus de aceasta a fost implicat într-un incident rutier produs ca urmare a degradării drumului și a distrugerii carosabilului. Autoturismul a suferit avarii constând în: fisurarea parbrizului, lovirea jantei stângafaţă și spargerea capacului de roata .

În aceste condiţii, la data de 15.05.2017, reprezentanta reclamantei s-a prezentat la service-ul auto SC ____________ SRL din Oradea pentru înlocuirea parbrizului, aceasta fiind avaria cea mai gravă și cea mai evidentă. A achitat suma de 500 lei cu titlu de avans, iar după efectuarea reparaţiilor necesare a achitat și diferenţa de 1.976,02 lei .

Reclamanta a solicitat service-ului auto și efectuarea unei revizii generale pentru a se verifica daca există și alte avarii, iar, după cum reiese din Factura seria ____________ nr. 18028/ 19.05.2017, service-ul auto a constatat faptul că ”s-a schimbat parbrizul spart în urma unui șoc dinamic. Maşina a intrat într-o groapă, s-a avariat tare și janta și s-a spart capacul de roata”.

Ulterior s-a solicitat o ofertă și pentru reparaţiile necesare jantei și capacului de roți, urmând a efectua și aceste reparaţii, sens în care li s-a comunicat Devizul de reparaţii din data de 29.05.2017, din care rezultă un cost al acestor reparaţii de 783,76 lei, incluzând piesele si manopera.

Aceste avarii s-au datorat în mod exclusiv stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, în speţă – gropilor din carosabil care pun în pericol siguranţa rutieră pe drumul 29DJ792A, în localitatea Chișlaca, la intrarea dinspre Oradea. S-a mai menționat că groapa din asfalt se întinde pe ambele benzi de circulație, iar evitarea ei era imposibilă.

Producerea incidentului rutier a avut loc după lăsarea întunericului, reprezentanta reclamantei deplasându-se spre localitatea Brad în seara de dinaintea termenului de judecată, pentru a se prezenta a doua zi la ora 9 în fața instanţei. Respectiva crăpătură din asfalt nu era semnalizată corespunzător și nici nu putea fi observată de la distanță, astfel încât să poată fi evitată.

Astfel, rezulta clar faptul că persoana responsabilă pentru cauzarea prejudiciului este administratorul drumului, întrucât acesta nu a luat măsurile necesare pentru repararea carosabilului si preîntâmpinarea apariţiei unor astfel de evenimente.

Potrivit dispoziţiilor art. 21 si 40 din OG nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, cu modificările ulterioare: „Administrarea drumurilor naţionale se realizează de Administraţia Naţională a Drumurilor”, respectiv „Drumurile trebuie sa fie semnalizate si menţinute de administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă”. De asemenea, potrivit disp. art. 5 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, ”Administratorul drumului public este obligat să ia masuri de înlăturare imediată a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configuraţiei, stării sau dotării tehnice necorespunzătoare a acestuia”.

Reclamanta apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală a pârâților. Prejudiciul cauzat este în cuantum de 3.259,78 lei, constând în fisurarea parbrizului, lovirea jantei și a roții stânga față, fiind necesară înlocuirea parbrizului, a jantei și a capacului de roată, împreuna cu accesoriile acestora (oglinda interioară, braţe ştergătoare, capitonaje superioare stâlp). Este îndeplinită și condiţia existenței faptei ilicite, pârâții având obligaţia întreţinerii în mod corespunzător a drumurilor publice, obligaţie pe care și-au încălcat-o prin neefectuarea reparaţiilor necesare, iar fapta este săvârşită, în mod evident, cu vinovăţie. În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, este evident ca aceasta există între fapta pârâților de a nu efectua reparaţiile necesare menţinerii drumului public în stare corespunzătoare si avariile cauzate autoturismului condus de reprezentanta reclamantei, neavând posibilitatea de a evita groapa din asfalt, datorită lăţimii drumului, precum și adâncimii și locului unde este situată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile 1357 si urm., 1381, 1385 Cod civil, OG nr. 43/1997, OUG 195/2002, OG 13/2011, art. 111, 194 Cod proc. Civ.

În probațiune, s-au depus la dosar, în copie: devizele de lucrări – calcul reparație, facturi, fotografii ale locului producerii evenimentului rutier (filele 7-29 dos.).

Pârâta C.N.A.I.R. SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara a depus întâmpinare (fila 40 dos.), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a solicitat scoaterea ei din prezenta cauză, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind nefondată şi neîntemeiată.

Se arată că porţiunea de drum pe care s-a produs evenimentul rutier este pe un drum judeţean, mai exact 29 DJ 792A, în localitatea Chișlaca, jud. Arad, la intrarea dinspre Oradea, motiv pentru care răspunderea aparţine Consiliului Judeţean Oradea, nicidecum pârâtei C.N.AI.R., care se ocupă exclusiv cu administrarea drumurilor naţionale și autostrăzilor.

Arată pârâta că la dosar se află doar declarația unilaterală a conducătorului auto, fără să se fi făcut o cercetare la fața locului imediat după pretinsul eveniment rutier. Nu există niciun document eliberat de agenți de poliție cu privire la avarierea și reparațiile efectuate la autovehicul. Simpla declaraţie a conducătorului auto nu poate dovedi că acesta şi-a avariat maşina pe acea porţiune de drum şi în condiţiile expuse. Din facturile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, nu rezultă cu certitudine condiţiile în care s-a produs accidentul, viteza cu care se deplasa autovehiculul şi alte aspecte, din care să fie concludent faptul că presupusul eveniment este cel relatat în acţiunea ce face obiectul prezentului dosar.

Pârâta susţine că nu este posibil ca datorită unei denivelări uşoare a drumului, reclamanta să sufere avarii la parbrizul maşinii. Consideră că reclamanta este de rea-credință în cauză.

În drept, invocă dispoziţiile art. 205-208 Noul Cod de procedură civilă.

Pârâtul CONSILIUL JUDEŢEAN ARAD a depus întâmpinare (fila 46 dos.) şi a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a solicitat respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

Referitor la excepţia invocată se arată că Consiliul Jud. Arad nu are personalitate juridică, este doar un organ deliberativ, iar în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, privind administraţia publică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoana care are capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu este Unitatea Administrativ-teritorială Judeţul Arad, persoană juridică de drept public, reprezentată prin Preşedintele Consiliului Judeţean Arad.

În acest sens, prin Decizia nr. 1.956/05.05.2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat faptul că „numai unitatea administrativ-teritorială este înzestrată cu personalitate juridică şi numai aceasta poate sta în judecată în nume propriu”. Pe fondul cauzei, în situaţia respingerii de către instanţă a excepţiei invocate, pârâta solicită respingerea acţiunii reclamantei, ca netemeinică şi nelegală datorită faptului că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Astfel, prin înscrisurile depuse, reclamanta probează doar existenţa unui prejudiciu reprezentând avarierea autoturismului fără însă a proba și împrejurările producerii evenimentului rutier.

Înscrisurile anexate de către reclamantă reprezintă documente întocmite de către societatea care a realizat reparaţiile autovehiculului în cauză şi de către reclamantă, fotografiile nefiind datate, fără să existe constatări ale unor autorităţi sau persoane autorizate cu privire la împrejurările producerii evenimentului rutier, de natură să probeze culpa Consiliului Judeţean Arad.

Invocă pârâtul prevederile art. 79 alin. (1) lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, iar potrivit art. 180 alin. 9 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, pentru vehiculele implicate în accidente de circulaţie din care au rezultat pagube materiale, poliţia rutieră eliberează proprietarilor sau deţinătorilor acestora autorizaţii de reparaţii, cu excepţia situaţiei în care s-a încheiat o înţelegere amiabilă de accident a cărei validitate a fost atestată de societatea de asigurări abilitată, în condiţiile legii, situaţie în care reparaţiile pot fi efectuate în baza actului de atestare.

Or, în cazul de faţă reclamanta nu a depus vreun document constatator întocmit de către organul de politie de la postul de politie cel mai apropiat sau vreun înscris emis pe baza constatărilor organelor tehnice de specialitate, fapt pentru care nu se poate stabili cu certitudine locul, data şi împrejurările producerii accidentului, iar potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta susţine doar existenţa şi întinderea prejudiciului.

Mai mult decât atât, conduita şoferului reprezintă un aspect determinant în stabilirea împrejurărilor producerii evenimentului rutier, mai exact viteza de deplasare a autoturismului, faţă de care reclamanta nu a făcut nici o precizare, ori potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 „limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.”

În ceea ce priveşte reparaţiile avariilor suferite la autoturismul ___ nr. ______, acestea au avut loc în data de 15.05.2017, iar evenimentul rutier a avut loc la data de 22.03.2017. De asemenea, service-ul auto a efectuat o revizie generală urmând a proceda la alte reparaţii conform devizului din data de 29.05.2017. Având în vedere faptul că evenimentul rutier a avut loc la data de 22.03.2017, Consiliul Judeţean Arad nu poate fi obligat la plata reparaţiilor efectuate în urma unei revizii generale solicitate de către reclamantă service-ului auto, după 3 luni de la data incidentului, deoarece la autoturismul cu pricina ar fi putut exista şi alte avarii, atât anterioare cât şi posterioare evenimentului din 22.03.2017.

Referitor la sumele de bani solicitate de reclamantă, se menționează că nu s-a făcut dovada achitării sumei de 783,76 lei.

Concluzionează pârâtul că, întrucât reclamanta nu a concretizat împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier şi nici nu a dovedit culpa administratorului drumului în ceea ce priveşte producerea evenimentului rutier, ca atare nu se poate ajunge la concluzia îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1.357-1358 din Noul Cod Civil, respectiv a probării unei fapte ilicite în sarcina Unităţii Administrativ-teritoriale Arad.

În drept, s-au invocat art. 36, art. 205, art. 223 alin, (3), art. 249 şi art. 255 alin. (1), art. 315 alin. (2) şi alin. (3) din Noul Cod de Procedură Civilă; art. 1357-1371 din Noul Cod Civil; art. 48, art. 49 alin. (1) şi art. 79 alin. (1) lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; art. 27 alin. (2) lit. b, art. 96 alin. (1) şi art. 180 alin. (5) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

În probațiune, s-au depus la dosar, în copie: sentințe – practică judiciară, contract subsecvent de lucrări (filele 52-65 dos.).

La fila 70 dosar, s-a depus o cerere adițională formulată de reclamantă, prin care aceasta a înțeles să introducă în cauză, în calitate de pârât, unitatea administrativ-teritorială Județul Arad.

De precizat este faptul că la primul termen de judecată al cauzei, reclamanta a renunțat la judecată față de pârâta CNAIR SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, instanța luând act de această renunțare, iar, prin urmare, a constatat că excepția invocată de această pârâtă, aceea a lipsei calității sale procesuale pasive, a rămas fără obiect.

Urmare a introducerii în cauză, în calitate de pârât a Județului Arad – Unitatea Administrativ-Teritorială, s-a depus întâmpinarea de la fila 76 dosar, motivele invocate fiind aceleași ca și cele din întâmpinarea Consiliului Județean Arad.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

La data de 22.03.2017, reprezentantul reclamantei, avocat ____________

s-a deplasat de la Oradea în vederea susţinerii unei cauze, a doua zi la ora 9, la Judecătoria Brad, în dosar nr. 2924/221/2016, pentru clientul SC ____________SRL. Situația a fost dovedită prin depunerea la dosar a copiilor unora din Încheierile de ședință din dosarul menționat (filele 105-107 dos.), la termenul de judecată din data de 23.03.2017, d-na avocat ____________ fiind prezentă la Judecătoria Brad.

Pe drum, la intrarea în localitatea Chișlaca – judeţul Arad, autoturismul condus de aceasta, cu nr. de înmatriculare ____________a fost implicat într-un incident rutier produs ca urmare a degradării drumului și a distrugerii carosabilului. Autoturismul a suferit avarii constând în: fisurarea parbrizului, lovirea jantei stânga-faţă și spargerea capacului de roata. La dosar s-au depus fotografii ale locului producerii incidentului rutier, rezultând clar că a fost vorba de loc. Chișlaca, jud. Arad, în prima poză apărând borna kilometrică din localitate. De asemenea, a fost fotografiat și GPS-ul de pe telefon, dovedind că mașina se afla pe DJ 792A, pe care se află loc. Chișlaca, jud. Arad.

Potrivit declarației martorei ____________, audiată în cauză pentru societatea reclamantă (fila 108 dos.), aceasta a cunoscut despre incident din spusele colegei sale, cea care fusese la volanul mașinii la momentul producerii acestuia, dar a și putut vedea personal avaria produsă la parbrizul autoturismului. De asemenea, martora a fost și ea la Judecătoria Brad, în dosarul respectiv, și a putut constata personal existența gropii din carosabil. A menționat că a fost avertizată de colega ei despre locul în care se află groapa, dar și așa a fost surprinsă de mărimea ei și de adâncimea acesteia – a arătat martora că a fost silită să oprească mașina în loc și să treacă peste groapă cu viteza întâi.

Față de avariile existente la mașină, la data de 15.05.2017, reprezentanta reclamantei s-a prezentat la service-ul auto SC ____________ SRL din Oradea pentru înlocuirea parbrizului, aceasta fiind avaria cea mai gravă și cea mai evidentă. A achitat suma de 500 lei cu titlu de avans, iar după efectuarea reparaţiilor necesare a achitat și diferenţa de 1.976,02 lei (fila 13 dos.).

Reclamanta a solicitat service-ului auto și efectuarea unei revizii generale pentru a se verifica daca există și alte avarii, iar, după cum reiese din Factura seria ____________ nr. 18028/ 19.05.2017, service-ul auto a constatat faptul că ”s-a schimbat parbrizul spart în urma unui șoc dinamic. Maşina a intrat într-o groapă, s-a avariat tare și janta și s-a spart capacul de roata” (fila 14 dos.).

Ulterior s-a solicitat o ofertă și pentru reparaţiile necesare jantei și capacului de roți, urmând a efectua și aceste reparaţii, sens în care li s-a comunicat Calculul de reparaţie din data de 29.05.2017, din care rezultă un cost al acestor reparaţii de 783,76 lei, incluzând piesele si manopera (fila 7 dos.).

Văzând declarația martorei audiată în cauză și fotografiile depuse la dosar, instanța constată că aceste avarii s-au datorat stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, în speţă – gropilor din carosabil care pun în pericol siguranţa rutieră pe drumul județean din localitatea Chișlaca, la intrarea dinspre Oradea.

Martora audiată în cauză a menționat că groapa din asfalt se întinde pe ambele benzi de circulație, iar evitarea ei era imposibilă. S-a mai arătat că respectiva groapă din asfalt nu putea fi observată de la distanță, astfel încât să poată fi evitată, ea fiind imediat după o curbă.

Potrivit dispoziţiilor art. 21 si 40 din OG nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, cu modificările ulterioare: „Administrarea drumurilor naţionale se realizează de Administraţia Naţională a Drumurilor”, respectiv „Drumurile trebuie sa fie semnalizate si menţinute de administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă”. De asemenea, potrivit disp. art. 5 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, ”Administratorul drumului public este obligat să ia masuri de înlăturare imediată a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configuraţiei, stării sau dotării tehnice necorespunzătoare a acestuia”.

Astfel, rezultă clar faptul că persoana responsabilă pentru cauzarea prejudiciului este administratorul drumului, întrucât acesta nu a luat măsurile necesare pentru repararea carosabilului și preîntâmpinarea apariţiei unor astfel de evenimente.

Instanța apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală a pârâților. Astfel, prejudiciul cauzat este în cuantum de 3.259,78 lei, constând în fisurarea parbrizului, lovirea jantei și a roții stânga față, fiind necesară înlocuirea parbrizului, a jantei și a capacului de roată, împreuna cu accesoriile acestora (oglinda interioară, braţe ştergătoare, capitonaje superioare stâlp). Este îndeplinită și condiţia existenței faptei ilicite, pârâții având obligaţia întreţinerii în mod corespunzător a drumurilor publice, obligaţie pe care și-au încălcat-o prin neefectuarea reparaţiilor necesare, iar fapta este săvârşită, în mod evident, cu vinovăţie. În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, este evident ca aceasta există între fapta pârâților de a nu efectua reparaţiile necesare menţinerii drumului public în stare corespunzătoare si avariile cauzate autoturismului condus de reprezentanta reclamantei, aceasta neavând posibilitatea de a evita groapa din asfalt, datorită lăţimii drumului, precum și adâncimii și locului unde era situată.

Mai mult, la data de 29.03.2017 (ulterior producerii evenimentului rutier), se încheie contractul subsecvent de lucrări lot 3 sector Ineu, între pârâtul Județul Arad și o societate ce trebuia să întrețină drumurile asfaltate, pe acel sector de drum (filele 82-88 dos.). Este evident că drumul respectiv necesita reparații, din moment ce s-a încheiat contractul respectiv.

În consecință, instanța va aprecia întemeiată acțiunea formulată, astfel că o va admite.

Va obliga pârâţii, în solidar, să achite în favoarea reclamantei, suma de 2476,02 lei – contravaloarea parbrizului înlocuit în urma evenimentului rutier, suma de 783,86 lei – costuri de reparaţie a jantei şi anvelopei avariate, plus dobânda legală la sumele menţionate, calculată cf. OG 13/2011, pentru prima sumă datorată – de la data de 19.05.2017 (data plății sumei), iar pentru cea de-a doua sumă datorată – de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2017, și până la plata integrală a debitului.

În baza art. 453 C.Pr.Civ., fiind înculpă procesuală, instanța va obliga pârâţii la plata sumei de 234 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, suma reprezentând timbrajul prezentei acțiuni.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Admite acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI „____________”, cu sediul în ______, împotriva pârâţilor CONSILIUL JUDEŢEAN ARAD şi JUDEŢUL ARAD – Unitatea Administrativ-Teritorială, ambii cu sediul ales în Arad, str. Corneliu Coposu, nr. 22, jud. Arad, şi în consecinţă:

Obligă pârâţii, în solidar, să achite în favoarea reclamantei, suma de 2476,02 lei – contravaloarea parbrizului înlocuit în urma evenimentului rutier, suma de 783,86 lei – costuri de reparaţie a jantei şi anvelopei avariate, plus dobânda legală la sumele menţionate, calculată cf. OG 13/2011, pentru prima sumă datorată – de la data de 19.05.2017 (data plății sumei), iar pentru cea de-a doua sumă datorată – de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2017, și până la plata integrală a debitului.

Obligă pârâţii la plata sumei de 234 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Jud. Oradea.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 04.05.2018.

PREŞEDINTE __________ GREFIER ____________ ____________

II. HOTARAREA PRONUNTATA DE INSTANTA DE APEL

Cod ECLI ECLI:RO:TBBIH:2019:064.000045

Dosar nr. 9830/271/2017 R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECŢIA A II-A CIVILA

DECIZIA CIVILĂ Nr. 45/A/LP/2019

Şedinţa publică de la 28 Ianuarie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE _______________

Judecător _______________

Grefier _______________

Pe rol fiind soluţionarea apelului – Litigii cu profesioniştii declarat de apelanta Consiliul Judeţean Arad şi Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Arad cu sediul în Arad, str.Corneliu Coposu, nr.22, cod poştal 310003, CIF 3519941 reprezentat prin preşedintele Consiliului Judeţean Arad în contradictoriu cu Societatea civilă de avocaţi „_______________”, având CUI _______________, cu sediul în _______________ şi intimat CNADNR SA prin Direcţia Regională De Drumuri Şi Poduri Timişoara, cu sediul în Timişoara, str. Coriolan Băran, nr. 18, jud. Timiş împotriva Sentinţei nr.2835/04.05.2018 pronunţata de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentanta intimatei, societatea civilă de avocaţi _________ – av. _______________în susbt. av. _______________, conform delegaţiei de la dosar, lipsă fiind părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus precum şi faptul că apelul este la primul termen de judecată, este scutit de la plata taxei de timbru, părţile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Reprezentanta intimatei, societatea civilă de avocaţi _______________– av. _______________ arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de propus şi solicită cuvântul asupra apelului.

Instanţa încuviinţează proba cu înscrisuri depuse la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente şi utile, putând duce la dezlegarea cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, i n s t a n ţ a, constată cauza în stare de judecată, o socoteşte lămurită, declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta intimatei, societatea civilă de avocaţi _______________– av. _______ solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică, învederând că instanţa de fond în mod corect a reţinut starea de fapt, de unde rezultă că acel incident s-a datorat degradării drumului şi nesemnalizării în mod corespunzător a carosabilului; fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 2835/04.05.2018 pronunţata de Judecătoria Oradea s-a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI „_______________”, împotriva pârâţilor CONSILIUL JUDEŢEAN ARAD şi JUDEŢUL ARAD – Unitatea Administrativ-Teritorială, şi în consecinţă:

A obligat pârâţii, în solidar, să achite în favoarea reclamantei, suma de 2476,02 lei – contravaloarea parbrizului înlocuit în urma evenimentului rutier, suma de 783,86 lei – costuri de reparaţie a jantei şi anvelopei avariate, plus dobânda legală la sumele menţionate, calculată cf. OG 13/2011, pentru prima sumă datorată – de la data de 19.05.2017 (data plății sumei), iar pentru cea de-a doua sumă datorată – de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2017, și până la plata integrală a debitului.

A obligat pârâţii la plata sumei de 234 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 22.03.2017, reprezentantul reclamantei, avocat _______ s-a deplasat de la Oradea în vederea susţinerii unei cauze, a doua zi la ora 9, la Judecătoria Brad, în dosar nr. 2924/221/2016, pentru clientul SC __________SRL. Situația a fost dovedită prin depunerea la dosar a copiilor unora din Încheierile de ședință din dosarul menționat (filele 105107 dos.), la termenul de judecată din data de 23.03.2017, d-na avocat _______________ fiind prezentă la Judecătoria Brad.

Pe drum, la intrarea în localitatea Chișlaca – judeţul Arad, autoturismul condus de aceasta, cu nr. de înmatriculare __________a fost implicat într-un incident rutier produs ca urmare a degradării drumului și a distrugerii carosabilului. Autoturismul a suferit avarii constând în: fisurarea parbrizului, lovirea jantei stânga-faţă și spargerea capacului de roata. La dosar s-au depus fotografii ale locului producerii incidentului rutier, rezultând clar că a fost vorba de loc. Chișlaca, jud. Arad, în prima poză apărând borna kilometrică din localitate. De asemenea, a fost fotografiat și GPS-ul de pe telefon, dovedind că mașina se afla pe DJ 792A, pe care se află loc. Chișlaca, jud. Arad.

Potrivit declarației martorei __________, audiată în cauză pentru societatea reclamantă (fila 108 dos.), aceasta a cunoscut despre incident din spusele colegei sale, cea care fusese la volanul mașinii la momentul producerii acestuia, dar a și putut vedea personal avaria produsă la parbrizul autoturismului. De asemenea, martora a fost și ea la Judecătoria Brad, în dosarul respectiv, și a putut constata personal existența gropii din carosabil. A menționat că a fost avertizată de colega ei despre locul în care se află groapa, dar și așa a fost surprinsă de mărimea ei și de adâncimea acesteia – a arătat martora că a fost silită să oprească mașina în loc și să treacă peste groapă cu viteza întâi.

Față de avariile existente la mașină, la data de 15.05.2017, reprezentanta reclamantei s-a prezentat la service-ul auto SC _______________ SRL din Oradea pentru înlocuirea parbrizului, aceasta fiind avaria cea mai gravă și cea mai evidentă. A achitat suma de 500 lei cu titlu de avans, iar după efectuarea reparaţiilor necesare a achitat și diferenţa de 1.976,02 lei (fila 13 dos.).

Reclamanta a solicitat service-ului auto și efectuarea unei revizii generale pentru a se verifica daca există și alte avarii, iar, după cum reiese din Factura serie ___nr. ____, service-ul auto a constatat faptul că ”s-a schimbat parbrizul spart în urma unui șoc dinamic. Maşina a intrat într-o groapă, s-a avariat tare și janta și s-a spart capacul de roata” (fila 14 dos.).

Ulterior s-a solicitat o ofertă și pentru reparaţiile necesare jantei și capacului de roți, urmând a efectua și aceste reparaţii, sens în care li s-a comunicat Calculul de reparaţie din data de 29.05.2017, din care a rezultat un cost al acestor reparaţii de 783,76 lei, incluzând piesele si manopera (fila 7 dos.).

Văzând declarația martorei audiată în cauză și fotografiile depuse la dosar, instanța a constatat că aceste avarii s-au datorat stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, în speţă – gropilor din carosabil care pun în pericol siguranţa rutieră pe drumul județean din localitatea Chișlaca, la intrarea dinspre Oradea. Martora audiată în cauză a menționat că groapa din asfalt se întinde pe ambele benzi de circulație, iar evitarea ei era imposibilă. S-a mai arătat că respectiva groapă din asfalt nu putea fi observată de la distanță, astfel încât să poată fi evitată, ea fiind imediat după o curbă.

Potrivit dispoziţiilor art. 21 si 40 din OG nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, cu modificările ulterioare: „Administrarea drumurilor naţionale se realizează de Administraţia Naţională a Drumurilor”, respectiv „Drumurile trebuie sa fie semnalizate si menţinute de administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă”. De asemenea, potrivit disp. art. 5 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, ”Administratorul drumului public este obligat să ia masuri de înlăturare imediată a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configuraţiei, stării sau dotării tehnice necorespunzătoare a acestuia”.

Astfel, a rezultat clar faptul că persoana responsabilă pentru cauzarea prejudiciului este administratorul drumului, întrucât acesta nu a luat măsurile necesare pentru repararea carosabilului și preîntâmpinarea apariţiei unor astfel de evenimente.

Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală a pârâților. Astfel, prejudiciul cauzat este în cuantum de 3.259,78 lei, constând în fisurarea parbrizului, lovirea jantei și a roții stânga față, fiind necesară înlocuirea parbrizului, a jantei și a capacului de roată, împreuna cu accesoriile acestora (oglinda interioară, braţe ştergătoare, capitonaje superioare stâlp). Este îndeplinită și condiţia existenței faptei ilicite, pârâții având obligaţia întreţinerii în mod corespunzător a drumurilor publice, obligaţie pe care și-au încălcat-o prin neefectuarea reparaţiilor necesare, iar fapta este săvârşită, în mod evident, cu vinovăţie. În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, este evident ca aceasta există între fapta pârâților de a nu efectua reparaţiile necesare menţinerii drumului public în stare corespunzătoare si avariile cauzate autoturismului condus de reprezentanta reclamantei, aceasta neavând posibilitatea de a evita groapa din asfalt, datorită lăţimii drumului, precum și adâncimii și locului unde era situată.

Mai mult, la data de 29.03.2017 (ulterior producerii evenimentului rutier), se încheie contractul subsecvent de lucrări lot 3 sector Ineu, între pârâtul Județul Arad și o societate ce trebuia să întrețină drumurile asfaltate, pe acel sector de drum (filele 82-88 dos.). Este evident că drumul respectiv necesita reparații, din moment ce s-a încheiat contractul respectiv.

În consecință, instanța a apreciat întemeiată acțiunea formulată, astfel că a admis-o.

A obligat pârâţii, în solidar, să achite în favoarea reclamantei, suma de 2476,02 lei – contravaloarea parbrizului înlocuit în urma evenimentului rutier, suma de 783,86 lei – costuri de reparaţie a jantei şi anvelopei avariate, plus dobânda legală la sumele menţionate, calculată cf. OG 13/2011, pentru prima sumă datorată – de la data de 19.05.2017 (data plății sumei), iar pentru cea de-a doua sumă datorată – de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2017, și până la plata integrală a debitului.

În baza art. 453 C.Pr.Civ., fiind în culpă procesuală, instanța a obligat pârâţii la plata sumei de 234 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, suma reprezentând timbrajul prezentei acțiuni.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal apelanta Consiliul Judeţean Arad și Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Arad solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţi procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Arad iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii formulate de către reclamanta Societatea civilă de avocaţi „___________” împotriva Consiliului Judeţean Arad şi UAT Judeţul Arad.

Apelanta formulează următoarele critici de netemeinicie și de nelegalitate:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consililului Judeţean Arad solicită admiterea acesteia şi arătă că potrivit art. 36 din NCPC „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”

Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau obligaţiei unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil, precum şi existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul dedus judecăţii (calitate procesuală activă) şi pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Atât calitatea procesuală activă, cât şi cea pasivă trebuie justificate de către reclamant prin indicarea motivelor de fapt şi de drept şi a obiectului pretenţiei sale, iar instanţa este obligată să le verifice, fie înainte de începerea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil, fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului.

In conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoana care are capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu este Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Arad, persoană juridică de drept public, reprezentată prin Preşedintele Consiliului Judeţean Arad.

Totodată, invocă prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, potrivit căreia Judeţul Arad este subiectul juridic de drept fiscal, titular al codului de înregistrare fiscală şi al conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) litera d, art. 24 şi art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 215/2001, consiliul judeţean este autoritatea deliberativă constituită la nivel judeţean, căreia îi lipsesc atributele, mai sus menţionate, atribute ce caracterizează unitatea administrativ — teritorială.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.956/05.05.2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat faptul că „numai unitatea administrativ-teritorială este înzestrată cu personalitate juridică şi numai aceasta poate sta în judecată în nume propriu”, aşadar, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, numai Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Arad are calitate procesuală, ea fiind singura care are personalitate juridică, Consiliul Judeţean Arad fiind doar o autoritate administrativă, un organ deliberativ, fără personalitate juridică.

Aşadar, arătă faptul că, pârâtul Consiliul Judeţean Arad, nu poate fi obligat la plata sumei solicitate de către reclamantă, nefiind subiect juridic de drept fiscal, titular al codului de înregistrare fiscală şi al conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare, singura care poate efectua plăţi fiind Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Arad, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu.

In aceste condiţii, consideră că acţiunea reclamantei nu poate fi îndreptată pârâtului Consiliul Judeţean Arad, motiv pentru care solicită admiterea excepţiei invocată şi să se respingă acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, în susţinerea apelului, apelanta face următoarele precizări: 1. Culpa Consiliului Judeţean Arad şi a Unităţii Administativ-Teritoriale Judeţul Arad în producerea prejudiciului, a fost stabilită în baza unui probatoriu neconcludent.

În vederea angajării răspunderii pentru fapta proprie, în speţă, trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiţii, fundamentate pe condiţiile generale de răspundere prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, condiţii completate şi cu cele ale dreptului comun în materie, respectiv art. 1.357-1.371 din Noul Cod Civil, cu privire la răspunderea pentru fapta proprie.

De asemenea, având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara de cazurile anume prevăzute de lege, sarcina probei îi revine societăţii reclamante, aspect care impune îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative:

existenţa unui prejudiciu cauzat reclamantei, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;

existenţa unei fapte ilicite săvârşită de pârâţi, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;

existenţa unuei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul creat, respectiv nesocotirea unui interes legitim, încălcarea unui drept prin nesocotirea unei prevederi legale.

existenţa vinovăţiei pârâţilor, nefiind îndeajuns raportul de cauzalitate dintre faptă ilicită şi prejudiciu, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.

Potrivit art.255 alin. (1) din NCPC, probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului, motiv pentru care stabilirea adevărului privind împrejurările producerii evenimentului rutier, poate fi realizată numai prin adminstrarea unor probe legale, verosimile, pertinente şi concludente, aspecte care asigură valoarea şi forţa probantă a acestora.

Solicităm a se constata că prin Sentinţa civilă nr. 2835/2018 s-a dispus obligarea la plata sumei de 3.494 lei pe baza unor probe insuficiente şi neconcludente.

În acest sens solicităm a se reține că prin înscrisurile depuse, reclamanta a probat doar existenţa unui prejudiciu reprezentând avarierea autoturismului fără însă a proba şi împrejurările producerii evenimentului rutier.

Arată că înscrisurile anexate de către reclamantă reprezintă documente întocmite de către societatea care a realizat reparaţiile autovehicului în cauză şi de către reclamantă, fotografiile nefiind datate, fără să existe constatări ale unor autorităţi sau persoane autorizate cu privire la împrejurările producerii evenimentului rutier, de natură să probeze culpa pârâţilor.

De asemenea, în ceea ce priveşte fotografiile depuse de reclamantă consideră că acestea nu sunt verosimile, pertinente şi concludente, pentru următoarele motive: – acestea nu sunt datate;

– acestea nu prezintă în mod clar starea avariilor vehiculului (avarii jantă, avarii anvelopă, avarii capac roată, avarii oglindă interioară);

– majoritatea sunt focusate pe starea drumului şi nu pe starea autovehiculului după impact;

– din fotografia frontală ataşată nu se observă fisura parbrizului, iar în ceea ce priveşte fotografia în care apare un parbiz fisurat nu există certitudinea că ar aparţine maşinii implicate în prezentul incident;

– fotografiile sunt făcute la o altă dată (pe timp de zi) faţă de data producerii evenimentului rutier, care potrivit susţinerilor reclamantei a avut loc „după lăsarea întunericului”.

Precizează că instanţa de fond a reţinut faptul că s-a dovedit locul producerii evenimentului rutier prin fotografia GPS-ului de pe telefon, însă apelanta subliniază că cele doua fotografii ale GPS-ului indică intervale de timp diferite respectiv, ora 16:02 şi ora 19:17, iar din configuraţia traseului rezultă faptul că fotografiile sunt făcute în locaţii diferite. Mai mult aceste fotografii nu sunt datate astfel că se pune la îndoială data şi locul producerii evenimentului rutier, fără ca prin aceste fotografii să se facă dovada neechivocă, a locului şi modului de producere a evenimentului.

Mai mult, arătă faptul că potrivit prevederilor art. 79 alin. (1) lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 călătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, iar potrivit art. 180 alin. 9 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, pentru vehiculele implicate în accidente de circulaţie din care nu rezultat pagube materiale, poliţia rutieră eliberează proprietarilor sau deţinătorilor acestora autorizaţii de reparaţii, cu excepţia situaţiei în care s-a încheiat o înţelegere amiabilă de accident a cărei validitate a fost atestată de societatea de asigurări abilitată, în condiţiile legii, situaţie în care reparaţiile pot fi efectuate în baza actului de atestare.

Or arată că în cazul de faţă reclamanta nu a depus vreun document constatator întocmit de către organul de politie de la postul de politie cel mai apropiat, sau vreun înscris emis pe baza constatărilor organelor tehnice de specialitate, motiv pentru care considerăm că nu se poate stabili cu certitudine locul, data şi împrejurările producerii accidentului, iar potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta susţine doar existenţa şi întinderea prejudiciului.

Prin urmare, solicită să se constate faptul că acţiunea reclamantei nu este probată, întrucât împrejurările privind producerea evenimentului rutier nu au făcut obiectul unor cercetări efectuate de autorităţile publice, organele de politie sau organe tehnice de specialitate, pentru a putea fi probate, astfel încât nu au fost determinate cauzele producerii evenimentului rutier şi nici nu a fost determinat cu certitudine locul şi data producerii accidentului rutier.

De asemenea, arată că prin Sentinţa Civilă nr. 2835/2018, instanţa nu a luat în considerare susţinerile referitoare la existenţa unei posibile culpe a conducătorului auto în producerea incidentului rutier. Consideră că o conduită adecvată situaţiei de fapt, respectiv conducerea cu o viteză redusă, ar fi putut preîntâmpina producerea evenimentului rutier şi implicit a daunei, iar o astfel de viteză s-ar fi impus atât timp cât, aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, conducătorul auto avea obligaţia de a adapta viteza la condiţiile de drum.

Apelanta consideră ca fiind posibil ca prejudicierea autovehiculul să rezulte dintr-o neadaptare a vitezei la condiţiile de drum, cu consecinţa imposibilităţii evitării în timp util a unui obstacol.

Consideră conduita şoferului un aspect determinant în stabilirea împrejurărilor producerii evenimentului rutier, mai exact viteza de deplasare a autoturismului, faţă de care reclamanta nu a făcut nici o precizare, ori potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 „limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h. „

De asemenea potrivit art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă. Aşadar, având în vedere că potrivit susţinerilor reclamantei, evenimentul rutier a avut loc într-o localitate, o conduită adecvată situaţiei de fapt, respectiv conducerea cu o viteză redusă, ar fi putut preîntâmpina producerea evenimentului rutier. Totodată declaraţiile şoferului nu fac dovada faptului că avariile suferite de autoturismul avariat se puteau produce in urma trecerii autoturismului respectiv peste groapa din carosabil, în situaţia deplasării cu o viteză de 50 km/h. Apelanta susține că nu există certitudinea că în urma impactului s-ar putea produce fisurarea parbirizului, îndoirea jantei sau alte avarii enumerate de către reclamantă, afirmaţiile fiind presupuse, nesigure.

În conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr. 1.391/2006, participanţii la trafic sunt obligaţi să anunţe administratorul drumului public ori cea mai apropiată unitate de poliţie atunci când au cunoştinţă despre existenţa pe drum a unui obstacol sau a oricărei alte situaţii periculoase pentru fluenţa şi siguranţa circulaţiei, ori în cazul de faţă conducătorul auto nu a anunţat administratorul drumului şi nici cea mai apropiată secţie de poliţie despre situaţia periculoasă reprezentată de starea drumului.

Solicită a se reține faptul că martora _______________ nu a luat cunoştinţă despre împrejurările producerii evenimentului rutier prin propriile sale simţuri, declaraţia acesteia bazându-se pe informaţii obţinute în mod indirect cu privire la incident „aceasta a cunoscut despre incident din spusele colegei sale”.

Chiar dacă martora precizează că a putut vede personal avaria produsă la parbrizul maşini şi a putut constata existenţa gropii din carosabil, atâta timp cât la data producerii evenimentului rutier aceasta nu se afla la locul incidentului consideră că declaraţia martorei nu este relevantă, fără a putea confirma cu certitudine locul şi data producerii evenimentului rutier care a dus la avarierea autoturismului, evenimentul putând avea loc în altă locaţie, în alte împrejurări pe un alt drum public, fapt care ar atrage răspunderea altor autorităţi.

2. În ceea ce priveşte reparaţiile avariilor suferite la autoturismul ______ nr. ______, arată că acestea au avut loc în data de 15.05.2017 iar evenimentul rutier a avut loc la data de 22.03.2017. De asemenea service-ul auto a efectuat o revizie generală urmând a proceda la alte reparaţii conform devizului din data de 29.05.2017.

Având în vedere faptul că evenimentul rutier a avut loc la data de 22.03.2017, consideră că Judeţul Arad nu poate fi obligat la plata reparaţiilor efectuate în urma unei revizii generale solicitate de către reclamantă service-ului auto, după 3 luni de la data incidentului, deoarece la autoturismul cu pricina ar fi putut exista şi alte avarii, atât anterioare cât şi ulterioare evenimentului din 22.03.2017.

Referitor la sumele plătite de reclamantă ca urmare a reparaţiilor efectuate de service-ul auto 1 _______________ S.R.L., solicită să se rețină că potrivit documentelor depuse de către reclamantă, factura seria ___ nr. ____ din data de 19.07.2015 la secţiunea „Denumirea produselor sau serviciilor” face referire şi la janta şi capacul roţii maşinii, iar pentru aceste două piese reclamanta susţine că a fost întocmit devizul de reparaţii în data de 29.05.2017, la 10 zile după emiterea facturii.

Arată că suma totală de plată, conform facturii anexate este de 2476,02 lei, iar potrivit chitanţelor nr. 010527/19.05.2017 şi nr. 010520/15.05.2017 anexate de către reclamantă, aceasta a achitat sumele de 1976.02 lei respectiv 500 lei, însumând astfel 2476,02 lei.

Potrivit facturii nr.______, au fost achitate şi serviciile privind înlocuirea jantei şi a capacului de roată, sens în care solicită să se observe faptul că reclamanta a solicitat plata sumei totale de 3.259,78 lei cu titlu de despăgubiri, existând astfel o diferenţă de 783,76 lei, sumă pentru care reclamanta nu a depus vreun înscris care să dovedească achitarea acesteia din urmă.

Mai mult decât atât, arată că se face referire la janta roata stânga faţă şi în factura din data de 19.05.2017 ( achitată în aceeaşi zi) şi în devizul din data de 29.05.2017, iar referitor la parbrizul autoturismului, arată că nu există o explicație aupra motivului pentru care acesta apare în ambele devize de reparaţii, motiv pentru care consideră că nu se poate emite o factură la data de 19.05.2017 în baza unui deviz de reparaţii din 29.05.2017.

De asemenea, arătă faptul că, prin Sentinţa Civilă nr. 16746/24.09.2015 pronunţată în Dosarul înr. 11722/299/2014 şi Sentinţa Civilă nr. 25029/18.12.2015 pronunţată în Dosarul nr. 34407/299/2014 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat faptul că, nu poate fi angajată răspunderea civilă a unei terţe persoane, numai pe baza administrării probei cu înscrisuri care emană de la reclamantă si care au fost întocmite de către aceasta, fără ca acestea să fie coroborate cu alte mijloace de probă, obţinute de la pârâtă sau de la o persoană. Învederează faptul că, în momentul de fată, la un interval de 5 luni de la data producerii evenimentului rutier, nu mai pot fi efectuate investigaţii relevante privind împrejurările producerii acestuia, autoturismul a fost reparat, iar locul producerii incidentului rutier nu mai poate fi dovedit.

Mai mult, în susţinerea afirmaţiilor invocă Decizia nr. 609/2005 a Tribunalului Bucureşti Secţia Vl-comercială, prezentată ca şi jurisprudenţă relevantă în literatura de specialitate, în care se arată:

Declaraţia pe propria răspundere a conducătorului autovehiculului, chiar dacă este dată în faţa unui funcţionar, nesusţinută cu alte mijloace de probă care să ateste modalitatea în care s-a produs accidentul, nu constituie dovada suficientă a îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale şi nici nu răstoarnă sarcina probei. De asemenea, declaraţiile persoanei păgubite, în calitate de martor, nu pot constitui, doar prin ele însele, temei de admitere a acţiunii în răspundere civilă delictuală. Nici fotografiile depuse la dosarul de fond nu pot fundamenta pretenţiile intimatei recurente întrucât acestea nu sunt pe deplin edificatoare pentru atragerea răspunderii civile delictuale, nefacănd dovada -neechivocă, doar prin însele, a modului de producere a evenimentului şi avariilor produse, şi cu atât mai [puţin a legăturii de cauzalitate. ”

Întrucât reclamanta nu a concretizat împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier şi nici nu a dovedit culpa administratorului drumului în ceea ce priveşte producerea evenimentului rutier, consideră că nu se poate ajunge la concluzia îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1.357-1.358 din Noul Cod Civil, respectiv a probării unei fapte ilicite în sarcina pârâţilor.

În concluzie, înscrisurile depuse de către intimată-reclamantă, în susţinerea cererii de chemare în judecată, nu sunt de natură a dovedi faptul că, avarierea autoturismului marca _______, cu numărul de înmatriculare _________, s-a datorat stării necorespunzătoare a DJ 792.

În drept sunt invocate prevederile art. 466 şi art. 480 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă, art. 868 alin. (2), art. 1.357-1.371 din Noul Cod Civil, art. 48 şi art. 50 din din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 105/2010 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii, art. 22 şi art. 40 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

În temeiul art. 223 alin. (3) din NCPC s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Prin întâmpinarea depusă, intimata CNAIR SA (fostă CNADNR SA) – Direcţia Regională de Drumuri si Poduri Timişoara, a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat.

În apărare se arată că din întregul probator administrat în primă instanță a rezultat că locul în care s-a produs incidentul rutier nu se află în administrarea CNAIR SA -DRDP Timişoara deoarece este pe DJ 79 2A, sector de drum care se află în administrarea Consiliului Judeţean Arad.

Datorită acestor aspecte, susține că nu există vreo culpă din partea intimatei în ceea ce priveşte producerea prejudiciului, având în vedere faptul că drumul nu se află în administrarea CNAIR SA – DRDP Timişoara, astfel consideră că nu este responsabilă de accidentul rutier produs, deci nu poate avea calitate procesuală pasivă în acest litigiu şi, pe cale de consecinţă se impune menţinerea dispoziţiilor instanţei de fond privind admiterea lipsei calităţii procesuale pasive.

Ţinând cont de aceste aspecte, solicită respingerea apelului formulat ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerilor ca fiind legale şi temeinice a dispoziţiilor cuprinse în Sentinţa civilă nr. 2835/2018 emisă la data de 04.05.2018 de către Judecătoria Oradea.

Intimata Societatea civilă de avocați „_______________” prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea apelului și menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţata de Judecătoria Oradea.

Cu cheltuieli de judecată.

În apărare, în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale-pasive a Consiliului Judeţean Arad, intimata arată că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea acestei excepţii. Intimata solicită a se reține că a formulat acțiunea împotriva Unității administrativ teritoriale Județul Arad , iar în cazul în care se admite excepția se impune modificarea sentinței atacate în sensul obligării doar a județului Arad la suportarea prejudiciului.

Sub un al doilea aspect, solicită a se reține că din probele administrate respectiv înscrisuri, planșe foto, declarație de martor rezultă că cele afirmate corespund realității.

Arată că din coroborarea probelor s-a dovedit starea de fapt descrisă. Astfel, fotografiile depuse la dosar probează avariile la autovehicul, avarii confirmate atât de martora audiată cât și de constatările efectuate de service autorizat. Arată că rațiunea pentru care fotografiile au fost efectuate a doua zi , a fost dată de faptul că reprezentatnta intimatei s-a deplasat în vederea susținerii cauzei în loc.Brad, cu o zi înainte de termen, iar incidentul s-a produs după lăsarea întunericului. Era de prisos realizarea unei fotografii la acea oră întrucât nu s-ar fi văzut groapa în asfalt. Arată că aceasta este rațiunea pentru care fotografia s-a efecuat a doua zi, după susținerea cauzei la Brad, pe timpul zilei, pentru a avea certitudinea că în poză va fi surprins cu exactitate atât dimensiunea gropii cât și adâncimea acesteia. Consideră că în acest sens instanța de fond a apreciat în mod corect ca fiind concludente și pertinente fotografiile depuse la dosarul cauzei reținând că ”La dosar s-au depus fotografii ale locului producerii incidentului rutier, rezultând clar că a fost vorba despre localitatea Chișlaca, jud.Arad, în prima poză apărând borna kilometrică din localitate.De asemenea, a fost fotografiat și GPS-ul de pe telefon, dovedind că mașina se afla pe DJ 792A, pe care se afla loc.Chișlaca, jud.Arad”. astfel aceste fotografii coroborate cu celelate probe administrate în dosar sunt de natură a contura și dovedi elementele răspunderii civile delictuale .

Sub aspectul celor invederate de apelantă cu privire la existența vreunei obligații de a depune la dosar un înscris întocmit de poliția locală, înscris emis pe baza constatărilor organelor tehnice de specialitate pentru pagubele produse la autoturism, invocând prevederile art.79 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002, solicită ca instanța de apel să rețină că nu a existat o astfel de obligație întrucât autovehiculul nu a fost implicat într-un accident rutier. În speță, a existat un incident rutier datorită stării necorespunzătoare a drumului și care a avut ca și consecință avarierea autoturismului. Acest aspect a fost reținut și de instanța de fond, nefiind aplicabile în cauză prevederile art.79 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002. Sub un al patrulea aspect, solicită a se reține că instanţa de fond a analizat cărei persoane ii aparţine culpa in producerea incidentului rutier, respectiv apelantelor. Pe de alta parte, solicită a se reține că s-a circulat regulamentar, nefiind sancţionați pentru depăşirea vitezei sau nefiind o alta dovada in sensul nerespectarii regulilor de circulaţie, sens in care susţinerile apelantei se impun a fi respinse ca fiind nesustinute.

Sub un al cincilea aspect, apelantele susţin ca martora nu a luat la cunoştinţa despre imprejurarile producerii evenimentului rutier prin propriile simţuri, apreciind declaraţia acesteia ca fiind irelevanta de vreme ce la data producerii evenimentului rutier, aceasta nu se afla la fata locului incidentului. Consideră că aceste afirmaţii ale apelantei nu pot fi avute in vedere, iar contrar celor susţinute, martora a luat la cunoştinţa prin propriile simţuri despre locul producerii incidentului rutier, cu ocazia deplasării la Judecătoria Brad la un alt termen de judecata in acelaşi dosar, si despre avariile autoturismului. Astfel, se retine in Sentinţa pronunţata ca potrivit declaraţiei martorei _______________, audiata in cauza pentru societatea reclamanta, (fila 108 dosar), aceasta a cunoscut despre incident din spusele colegei sale, cea care fusese la volanul maşinii la momentul producerii acestuia, dar a si putut vedea personal avaria produsa la parbrizul autoturismului. De asemenea, martora a fost si ea la Judecătoria Brad, in dosarul respectiv, si a putut constata personal existenta gropii din carosabil. A menţionat ca a fost avertizata de colega ei despre locul in care se afla groapa, dar si asa a fost surprinsa de mărimea ei si de adâncimea acesteia – a arătat martora ca a fost silita sa oprească maşina in loc si sa treacă peste groapa cu viteza intai.”

Sub un al şaselea aspect, in ceea ce priveşte reparaţiile efectuate la maşina, arată că în data de 15.05.2017, reprezentanta intimatei s-a prezentat la service-ul auto SC _______________ SRL din Oradea pentru inlocuirea parbrizului. A achitat suma de 500 lei cu titlu de avans, iar dupa efectuarea reparaţiilor necesare a mai achitat si diferenţa de 1.976,02 lei, dupa cum rezulta din chitanţele existente la dosarul cauzei.

Totodată, arată că s-a solicitat service-ului auto si efectuarea unei revizii generale pentru a se verifica daca exista si alte avarii, iar, dupa cum reiese din Factura seria ___ nr. _____/19.05.2017, service-ul auto a costatat faptul ca „s-a schimbat parbrizul spart in urma unui soc dinamic. Maşina a intrat intr-o groapa, s-a avariat tare si janta si s-a spart capacul de roata”.

In consecinţa, intimata arată că a solicitat service-ului auto o oferta si pentru reparaţiile necesare jantei si capacului de roti, urmând a efectua si aceste reparaţii, sens in care i s-a comunicat Devizul de reparaţii din data de 29.05.2017 din care rezulta un cost al acestor reparaţii de 783,76 lei, incluzând piesele si manopera.

Arată că susţinerile apelantelor privind cele cuprinse in factura seria ____ nr.____/19.05.2017, sunt fundamental eronate. In cuprinsul facturii respective este menţionat faptul ca „s-a schimbat parbrizul spart in urma unui soc dinamic, maşina a intrat intr-o groapa, sa avariat si janta si s-a spart capacul de roata. Deci, ceea ce rezulta din factura este ca s-a schimbat parbrizul si s-au constatat celelalte avarii. In atare situaţie, s-a solicitat a se reține că apelantele fac o confuzie intre ceea ce s-a achitat si ceea ce s-a constatat de către service. Diferenţa de 783,76 lei, despre care apelantele susţin ca nu stiu de unde rezultă, este valoarea reparaţiilor jantei si a capacului, astfel cum acestea au fost estimate de către service-ul auto, prin devizul de lucrări din 29.05.2017.

Sub un al şaptelea aspect, arată că practica judiciara la care fac trimitere apelante, nu este aplicabila prezentei spețe. Astfel, in practica invocata de apelante se retine ca nu poate fi angajata răspunderea civila a unei terţe persoane, numai in baza administrării probei cu inscrisuri care emana de la reclamanta si care au fost intocmite de aceasta, fara ca acestea sa fie coroborate cu alte mijloace de proba. In speţa, toate elementele răspunderii au fost dovedite atat cu inscrisuri care emana de la unităţi specializate fservice auto), cu fotografii si cu delaratia martorei care a luat la cunoştinţa prin propriile simţuri de starea necorespunzatoare a drumului. Deci, nu este vorba in niciun caz doar despre inscrisuri care „emana” de la intimata, motiv pentru care consideră că se impune respingerea și a acestor apărări.

III. Cu privire la legalitatea si temeinicia sentinţei pronunţate

Consideră că prin sentinţa pronunţată, instanţa a retinut în mod corect că „Instanţa apreciază ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 Cod civil, privind răspunderea civila delictuala a paraţilor. Astfel, prejudiciul cauzat este in cuantum de 3.259,78 lei, constând in fisurarea parbrizului, lovirea jantei si a rotii stânga fata, fiind necesara înlocuirea parbrizului, a jantei si a capacului de roata, impreuna cu accesoriile acestora (oglinda interioara, braţe stergatoare, capitonaje superioare stâlp). Este indeplinita si condiţia existentei faptei ilicite, paraţii având obligaţia intretinerii in mod corespunzător, obligaţie pe care si-au incalcat-o prin neefectuarea reparaţiilor necesare, iar fapta este săvârşita, in mod evident, cu vinovăţie. In ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, este evident ca aceasta exista intre fapta paraţilor de a nu efectua reparaţiile necesare menţinerii drumului public in stare corespunzătoare si avariile cauzate autoturismului condus de reprezentanta reclamantei, aceasta neavand posibilitatea de a evita groapa din asfalt, datorita lăţimii drumului, precum si adâncimii si locului unde era situata. ”

Din probatoriul administrat în cauză reiese faptul că avariile produse la autoturism s-au datorat in mod exclusiv stării tehnice necorespunzatoare a drumului public, in speţa gropilor din carosabil care pun in pericol siguranţa rutiera pe drumul 29DJ792A in localitatea Chislaca, la intrarea dinspre Oradea . S-a solicitat a se avea în vedere și faptul ca groapa din asfalt se intinde pe ambele benzi de circulaţie, dupa cum rezulta din fotografiile anexate, iar evitarea acesteia era imposibila.

Astfel, consideră că rezulta clar faptul că persoana responsabila pentru cauzarea prejudiciului este administratorul drumului, intrucat acesta nu a luat masurile necesare repararea carosabilului si preîntâmpinarea apariţiei unor astfel de evenimente.

Potrivit dispoziţiilor art. 21 si 40 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările ulterioare: „Administrarea drumurilor naţionale se realizează de Administraţia Naţionala a Drumurilor”, respectiv ,drumurile trebuie sa fie semnalizate si menţinute de administratorul drumului in stare tehnica corespunzătoare desfăşurării traficului in condiţii de siguranţa ” si dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 „Administratorul drumului public este obligat sa ia masuri de inlaturare imediata a cauzelor evenimentelor rutiere datorate configuraţiei, stării sau dotării tehnice necorespunzatoare a acestuia*’.

S-a solicitat a se avea în vedere și prevederile art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice: „In cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizării necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antrepenorul sau executantul lucrărilor răspunde, dupa caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, in condiţiile legii”.

Mai mult, arată că instanţa de fond retine in mod corect si faptul ca „(…) la data de 29.03.2017 (ulterior producerii evenimentului rutier), se incheie contractul subsecvent de lucrări lot 3 sector Ineu, intre paratul Judeţul Arad si o societate ce trebuia sa intretina drumurile afaltate, pe acel sector de drum (filele 82-88 dos.). Este evident ca drumul respectv necesita reparaţii, din moment ce s-a incheiat contractul respectiv.”

Intimata solicită obligarea apelantei și la plata cheltuieluilor de judecată.

S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 NCPC.

În drept sunt invocate prevederile art.1357 și urm. 1381, 1385 cod civil, OG nr.43?1997, OUG nr.195/2002, OG nr.13/2011, art.471 și urm. NCPC.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual active a Consiliului Județean Arad iar pe fondul cauzei admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate.

În răspunsul la întâmpinare, apelanta reiterează în esență toate motivele de apel.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi ţinând seama de motivele de ordine publică ce pot fi ridicate din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (2) coroborat cu art. 479 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul stabilește următoarele:

În ceea ce privește motivul de apel privind lipsa calității procesual pasive al pârâtei intimate Consiliul județean Arad, instanța de apel stabilește următoarele:

In conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoana care are capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu este Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţului Arad, persoană juridică de drept public, reprezentată prin Preşedintele Consiliului Judeţean Arad.

Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, Judeţul Arad este subiectul juridic de drept fiscal, titular al codului de înregistrare fiscală şi al conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) litera d, art. 24 şi art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 215/2001, consiliul judeţean este autoritatea deliberativă constituită la nivel judeţean, căreia îi lipsesc atributele, mai sus menţionate, atribute ce caracterizează unitatea administrativ — teritorială

Pentru aceste considerente va admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive al pârâtei Consiliul Judeţean Arad şi respinge acţiunea formulată de reclamanta Societatea civilă de avocaţi „_______________” în contradictoriu cu pârâta Consiliul Judeţean Arad, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că instanța de fond ar fi stabilit culpa Unității Administrativ Teritoriale a județului Arad în producerea prejudiciului în baza unui probatoriu neconcludent, instanța de apel reține următoarele:

Conform art. 5 alin. 6 din O.U.G. 195/2002 în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor sau a lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, răspunde după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.

Potrivit art. 21 alin. 1 din O.G. 43/1997, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii este administratorul drumurilor de interes naţional, direct sau prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A.

Din interpretarea acestor texte de lege a rezultat că administratorul drumului public răspunde civil, în condiţiile legii, adică în temeiul răspunderii civile delictuale, în cazul în care din cauza stării necorespunzătoare a drumului se cauzează terţilor un prejudiciu.

Aşa cum a reţinut prima instanţă, din înscrisurile depuse în probaţiune rezultă că DJ 792A pe care se află loc.Chișlaca , jud.Arad, porțiunea de drum pe care a avut loc incidentul rutier soldat cu avarierea autoturismului cu nr. de ______, se află în proprietatea judeţului Arad şi în administrarea Consiliului Judeţean Arad.

Însă, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoana care are capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu este Unitatea AdministrativTeritorială Judeţului Arad, persoană juridică de drept public, reprezentată prin Preşedintele Consiliului Judeţean Arad, astfel că aceasta are doar calitate procesual pasivă în cauză.

În ceea ce privește motivele de apel cu privire la probațiunea incompletă administrată de reclamantă în fața primei instanțe în urma căruia în mod greșit ar i fost admise pretențiile acesteoa , instanța de apel nu poate reține aceste motive ca întemeiate, pentru următoarele consideremnte:

Potrivit disp.art.1169 C.civ., sarcina probei incumba reclamantului, iar reclamanta a demonstrat cauzele si conditiile producerii avariilor.

Totodata, potrivit disp.art.5 alin.2 din OUG nbr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice „ administratorul drumului public sau, dupa caz, antreprenorul ori executantul lucrarilor este obligat sa realizeze corespunzator, cât mai repede posibil orice obstacol aflat pe partea carosabila, care pune în pericol siguranta circulatiei si sa ia toate masurile de înlaturare a acestuia”, iar potrivit art.6 din acelasi act normativ : „(6) In cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului, antreprenorul sau executantul lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil, penal, în conditiile legii „

Instanţa de apel nu poate reţine ca întemeiate susţinerile apelantei în sensul că instanţa de fond ar fi dispus obligarea apelantei la plata unor sume reprezentând 2476,02 lei – contravaloarea parbrizului înlocuit în urma evenimentului rutier, suma de 783,86 lei – costuri de reparaţie a jantei şi anvelopei avariate, plus dobânda legală la sumele menţionate, calculată cf. OG 13/2011, pentru prima sumă datorată – de la data de 19.05.2017 (data plății sumei), iar pentru cea de-a doua sumă datorată – de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2017, și până la plata integrală a debitului, în baza unor probe insuficiente şi neconcludente întrucât apelanta a avut la rândul ei posibilitatea de a solicita administrarea unor probe pe care le considera utile şi pertinente soluţionării prezentei cauze.

Contrar susţinerilor apelantei nu s-a dovedit culpa conducătorului auto în producerea în producerea incidentului rutier. Totodată, este adevărat că dispoziţiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice prevăd obligaţia conducătorul auto de a adapta viteza la condiţiile de drum dar nu trebuie pierdute din vedere nici dispoziţiile art. 5 alin. 6 din O.U.G. 195/2002 ce prevăd răspunderea administratorul drumului public în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării necorespunzătoare a drumului public.

Având în vedere materialul probator administrat în cauză, prima instanţa în mod temenic şi legal a reţinut culpa apelantei privind starea tehnică necorespunzătoare a carosabilului de pe DJ 792A pe care se află loc. Chișlaca , jud.Arad. În cauza dedusă judecaţii, s-a fost făcută dovada concretă a împrejurărilor în care s-a produs evenimentul rutier, a fost dovedită culpa exclusivă a administratorului drumului în ceea ce priveşte producerea evenimentului rutier, ca atare se poate ajunge la concluzia îndeplinirii răspunderii civile delictuale, respectiv a probării unei fapte ilicite.

Potrivit art.249 NCPC, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara cazurilor anume prevăzute de lege.

Conform art.1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Astfel, pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

– să existe o faptă a persoanei (fapta);

– să se fi produs un prejudiciu (prejudiciul);

– prejudiciul trebuie să fie consecința faptei (legătura de cauzalitate);

– persoana trebuie să fie vinovată de săvârșirea faptei (vinovăția).

Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanția pe care cel ce coordonează mecanismul de funcționare al unui lucru o datorează terților.

Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existența culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncționalități.

Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat și legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art. 1376 C.civ sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului suferit, instanța de apel reține că reclamanta a depus în primă instanță factura seria ____ nr. ____/19.05.2017, în care este menţionat „s-a schimbat parbrizul spart in urma unui soc dinamic, maşina a intrat intr-o groapa, s-a avariat si janta si s-a spart capacul de roata. Diferenţa de 783,76 lei o reprezintă contravaloarea reparaţiilor jantei si a capacului, astfel cum acestea au fost estimate de către service-ul auto, prin devizul de lucrări din 29.05.2017.

Pentru aceste motive, nefiind administrate în calea de atac al apelului, probe noi din care să rezulte o situație contrară celei reținute de instanța de fond, se va dispune menținerea dispoziţiilor sentinţei apelate în ceea ce privește obligarea pârâtei intimate Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Arad să achite în favoarea reclamantei, suma de 2476,02 lei – contravaloarea parbrizului înlocuit în urma evenimentului rutier, suma de 783,86 lei – costuri de reparaţie a jantei şi anvelopei avariate, plus dobânda legală la sumele menţionate, calculată cf. OG 13/2011, pentru prima sumă datorată – de la data de 19.05.2017 (data plății sumei), iar pentru cea de-a doua sumă datorată – de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.06.2017, și până la plata integrală a debitului, precum și la plata sumei de 234 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

ADMITE apelul introdus de apelanţii Consiliul Judeţean Arad şi Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Arad cu sediul în Arad, str.Corneliu Coposu, nr.22, cod poştal 310003, CIF 3519941 reprezentat prin preşedintele Consiliului Judeţean Arad în contradictoriu cu Societatea civilă de avocaţi „_______________”, având CUI _______________, cu sediul în _____________ împotriva Sentinţei nr.2835/04.05.2018 pronunţata de Judecătoria Oradea, pe care o schimbă în parte, în sensul că,

Admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive al pârâtei Consiliul Judeţean Arad şi respinge acţiunea formulată de reclamanta Societatea civilă de avocaţi „_______________” în contradictoriu cu pârâta Consiliul Judeţean Arad, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Cu drept de recurs în 30 de zile de la comunicare, recurs ce se depune la Tribunalul Bihor.

Pronunţată în şedinţa publică din 28.01.2019.

Preşedinte, _______________

Judecător, _______________

Grefier, ______________

]]> Contract de executie lucrari. Dobanda legala, penalitati de intarziere si cheltuieli de judecata (taxa de timbru si onorariu avocat) suportate intr-un alt dosar privind aceleasi parti/ acelasi raport juridic. Recunoasterea accesoriilor prin plata debitului principal. https://tiril.ro/contract-de-executie-lucrari-dobanda-legala-penalitati-de-intarziere-si-cheltuieli-de-judecata-taxa-de-timbru-si-onorariu-avocat-suportate-intr-un-alt-dosar-privind-aceleasi-parti-acelasi-raport/ Mon, 18 May 2020 12:34:02 +0000 https://tiril.ro/?p=1674/ Cod ECLI ECLI:RO:JDORA:2018:001.002495

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA

– SECŢIA CIVILĂ

„Operator de date cu caracter personal 3161”

Dosar nr. 17830/27112017

SENTINŢA NR. 2495/2018

Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2018

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE – _________

GREFIER -_________

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii formulată de către reclamanta S.C. _________ S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. _________S.R.L., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Constată că fondul cauzei s-a dezbătut la data de 29.03.2018, mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi prin care s-a amânat pronunţarea pentru data de 11.04.2018 şi respectiv data de astăzi, în vederea deliberării.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei de fală, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea pe data de 08.11.2017, sub Dosarul nr. 17830/271/2017, reclamanta S.C. _________ S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. _________S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună obligarea paratei la plata debitului în cuantum de 107.672,55 lei, compus din: 93.684,50 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 141104.09.2017 constând in penalităţi de întârziere aferente facturilor fiscale nr. 115/27.04.2016, 117/30.05.2016, 118/28.06.2016, 120/29.07.2016, calculate de la scadenta si pana la plata efectiva, conform contractului; 1. 797,31 lei reprezentând dobânda legala aferenta facturilor fiscale nr. 116/26.05.2016, 123/05.09.2016, 125/27.09.2016, calculate de la scadenta fiecărei facturi fiscale si pana la data plaţii; 12.190,74 lei reprezentând cheltuieli de judecata ocazionate de soluţionarea Dosarului nr. 5072/11112017; cu cheltuieli de judecata constând in taxa de timbru si onorariu avocat.

În motivarea în fapt a acţiunii, s-a arătat că, între părţi s-au desfăşurat relaţii comerciale in baza Contractelor nr. 417/05.08.2016 si m. 11/15.01.2016.

Reclamanta arată că şi-a îndeplinit in mod corespunzător obligaţiile contractuale si, cu toate ca debitul facturat a fost acceptat de către debitoare, aceasta, in mod neîntemeiat, nu si-a îndeplinit la termen obligaţiile de plata asumate.

In prima faza, reclamanta a notificat debitoarea (recepţionată la 04.08.2017) cu privire la plata sumei existente (atunci) în sold, respectiv suma de 225.487,96 lei, debit aferent facturilor fiscale m. 115/27.04.2016, m. 116/26.05.2016, m. 117/30.05.2016, m. 118/28.06.2016, m. 120/29.07.2016, m. 123/05.09.2016 si m. 125/27.09.2016.

Prin răspunsul la notificare din data de 18.08.2017, debitoarea întelege sa conteste debitul pretins. Cu toate acestea, tot la aceasta data, 18.08.2017, înţelege sa achite parte din debit, respectiv suma de 31.399,90 lei.

Văzând comportamentul debitoarei care, în opinia reclamantei, urmărea de fapt, tergiversarea in continuare a plaţilor si dat fiind faptul ca, creanţa pretinsa nu prezenta urme de indoiala privind certitudinea, lichiditatea si exigibilitatea sa, a prezumat faptul ca, in spatele acestui refuz sta insuficienta fondurilor băneşti, motiv pentru care reclamanta arată că a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei.

In urma cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, parata a achitat întreg debitul principal pretins. Drept urmare, in dosarul nr. 5072/111/2017 reclamanta a formulat cerere de renunţare la judecata, urmând ca debitul accesoriu sa-l pretindă pe cale separata.

Prin urmare, în opinia reclamantei este neîndoielnic faptul ca parata a recunoscut debitul de la bun început, avea fondurile necesare achitării lui, insa, in speranţa arnânării plaţilor, a refuzat plata debitelor pretinse la termen.

Dat fiind că debitul principal a fost achitat la mai bine de 1 an de la scadenta facturilor emise de reclamantă, situaţie care a creat la nivel de societate dezechilibre financiare, reclamanta, la rândul său, fiind obligată din culpa acestui partener sa amâne plăţile către fumizorii săi si sa întârzie plata salariilor, apreciază că este îndreptăţită să solicite în conformitate cu prevederile legale si contractuale, plata penalităţilor contractuale de intarziere pentru facturile întocmite in baza contractului de lucrări nr. 11/15.01.2016; plata dobânzii legale pentru facturile nr. 116, 123, 125 şi cheltuieli de judecata.

Referitor la penalităţile de întârziere, conform art. 7 teza a doua din Contract: „Pentru nerespectarea termenelor de plata prevăzute la art. 3 achizitorul va plaţi penalităţi de O, 1% pe zi de intarziere la suma datorata” .

Reclamanta arată că a întocmit factura nr. 141/04.09.2017 pentru suma de 93.684,50 lei, reprezentând penalităţi de întarziere calculate conform prevederilor contractuale, de la scadenta obligaţiei de plata si pana la plata efectiva a debitului. Aceasta factura a fost comunicata paratei, care a transmis reclamantei Notificarea nr. 461/11.09.2017 prin care le-a restituit factura ce face obiectul cauzei, cu menţiunea ,,refuz de plata”, pe motiv ca, in conformitate cu prevederile contractuale, plata situaţiilor de lucrări se va face in limita asigurării finanţării lucrărilor de către beneficiar.

Ulterior, reclamanta arată că a restituit paratei originalul facturii fiscale ŞI l-a comunicat paratei faptul ca, potrivit prevederilor art. 3 din contract, scadenta obligaţiei de plata era la 28 de zile de la data primirii facturilor de către parata si doar emiterea facturii fiind condiţionata de asigurarea finanţării din partea beneficiarului lucrării.

Concluzionând, aspectele invocate de aceasta nu sunt de natura sa inlature obligaţia sa de plata a penalităţilor contractuale.

Parata nu i-a răspuns la aceasta adresa, nu a restituit originalul facturii fiscale, insa nici nu a procedat la plata contravalorii facturii nT. 141/04.09.2017.

Având in vedere faptul ca facturile nr. 115, 117, 118 si 120 au fost recepţionate de parata, fara a fi contestate, aceasta avea obligaţia contractuala de a le achita in termen de 28 de zile de la primire. Pentru nerespectarea acestei obligatii, parata si-a asumat obligaţia de a plaţi penalităţi de întârziere de O, I % pe zi de intarziere calculate la suma datorata.

Referitor la dobanda legală, cu privire la facturile facturile 116, 123 si 125, scadenta obligaţiei de plata a fost stabilita conform art. 3 alin. 3 lit. a din Legea nr. 72/2013 potrivit cărora „daca termenul de plata nu a fost prevăzut in contract, dobânda penalizatoare curge de la următoarele termene: a) după 30 zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei asemenea cereri echivalente de plata.

Totodată, reclamanta solicită şi cheltuieli de judecată, ocazionate de soluţionarea prezentei cauze, precum şi a Dosarului nr. 5072/111/2017, avand ca obiect cererea de deschidere a procedurii insolvenţei.

In prezenta speţa, parata era de drept in intarziere si, suplimentar, a si fost pusa in intarziere prealabil pornirii fiecărui proces, atât referitor la dosarul 50721111/2017, precum si la prezentul dosar.

In ceea ce priveşte dosarul 5072/111/2017, aceasta a inteles sa achite debitul principal doar ulterior introducerii cererii de deschidere a procedurii insolventei. în ceea ce priveşte prezentul dosar, la fel, ignorând notificările reclamantei de plata, parata nu a inteles sa achite contravaloarea penalităţilor de întarziere pretinse, motiv pentru care au formulat prezenta cerere.

In drept, a invocat art. 1523, 1350, 1535 Cod civil, Legea nr. 72/2013, art. 194,451, 453,454 Cod proc. Civ.

La data de 04.01.2018, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare În judecată ca nefondată.

Pentru a demonstra vădita netemeinicie a pretenţiilor formulate, parata arată faptul că debitul principal la care s-au calculat ulterior penalităţi rezultă dintr-un raport contractual desfăşurat În baza contractului de lucrări nr. 417 din 05.08.2016 şi a contractului de lucrări nr.11 din 15.01.2016.

Pârâta arată că a contestat cu vehemenţă Întreaga creanţă pretinsă de reciamantă, invocându-se prin prisma art. 1.556 şi urm. C. civ, excepţia de neexecutare a contractului. Cu toate acestea societatea reclamantă, cu rea credinţă, a uzat de dispoziţiilor legii insolvenţei ca instrument de presiune pentru recuperarea pretinsei creanţei, săvârşind chiar un abuz de drept.

Prin cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă formulată Împotriva _________SRL, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 5072/111/2017, pârâta consideră că s-a Încercat exclusiv forţarea sa la achitarea unor datorii inexistente sau cel puţin contestabile.

Apreciază că reclamanta a apelat la procedura evăzută de Legea 85/2014 În detrimentul procedurii de drept comun, pentru a evita un efort financiar prin plata taxei judiciare de timbru şi pentru a evita administrarea unei probaţiuni inconveniente pentru cel care formulează pretenţia.

Pârâta arată că, prin formularea unei cereri de deschidere a procedurii, situaţia societăţii a fost extrem de neplăcută, dosarul a creat o reacţie nefavorabilă din partea partenerilor contractuali care, la rândul lor, au exercitat o presiune netrebuincioasă asupra motivului existenţei cererii de deschiderea a procedurii, creând În mediul de afaceri o imagine nefavorab lă asupra societăţii prin simplul fapt al existenţei dosarului.

Astfel, În aceste condiţii În vederea itării oricăror repercusiuni neplăcute În relaţiile contractuale ale societăţii pârâte şi pentru a Înlătura pata de imagine creată de existenţa unui dosar având ca obiect cererea de deschidere a procedurii, rară a putea fi consid rată o recunoaştere, de Îndată ce dosarul nr. 5072/11112017 s-a Înregistrat (22.08.2017), pârâta arată că a procedat la plata pretinsei creanţe, prin ordinul de plată nr. 895/24.08.2017.

Pârâta invocă inexistenţa datoriei, astfel, În primul rând, invocând principiul accesorium sequitur principale, consideră că inexistenţa debitului principal care, deşi achitat, a fost nedatorat, conduce la inexistenţa accesoriilor, adică a penalităţilor pretinse.

Pârâta arată că a contestat creanţa pretinsă, Încă de la momentul la care i s-a solicitat plata acestor sume de bani, întrucât a invocat excepţia de neexecutare a contractului şi chiar o răspundere civilă contractuală.

Apreciază că, În fapt, lucrările au fost executare defectuos. Măsurătorile de nivel au trebuit refăcute de către pârâta, executantul nu a prezentat personal specializat În vederea efectuării măsurătorilor, nu a prezentat o situaţie pontaj pentru utilajele folosite .

Obligaţia de plată a unei sume de bani, confonn contractului, rezultă numai din pontaje acceptate si avizate de ambele părţi, ori societatea _________ SRL nu a oferit executarea obligaţiilor, emiţând facturile fără a avea temei contractual.

Astfel, de la momentul la care _________ SRL a „finalizat” lucrările de amenajare, până la momentul predării finale către beneficiar au trecut aprox. 6 (şase) luni, timp în care _________SRL a fost nevoită să reia lucrările prestate de rec1amantă, întrucât acestea erau executate defectuos.

Neplata facturilor emise este o atitudine justificată a societăţii _________SRL, fiind fundamentată pe neexecutarea şi/sau executarea defectuoasă a obligaţiilor contractuale ce reveneau societăţii _________ SRL.

Totodată, subliniază faptul că, în opinia pârâtei, nu au curs zile de întârziere întrucât creanţa nu era exigibilă prin raportare la art. 3 din contractul nr. II din data deI5.01.2016. Astfel, prin prisma prevederilor art. 3 din contract, contractorul general _________SRL va plăti subcontractorului _________ SRL, lunar, în termen de 28 zile de la primirea facturii contravaloarea situaţiilor de lucrări executate în perioada respectivă, însă emiterea facturii va fi condiţionată de asigurarea finanţării din partea beneficiarului Administraţia Imobiliară Oradea, în prezent Municipiul Oradea şi, totodată, plata situaţiilor de lucrări se va face în limita asigurării finanţării lucrărilor de către beneficiar Administraţia Imobiliară Oradea, în prezent Municipiul Oradea.

Rezultă, aşadar, faptul că pârâta avea obligaţia de plată a preţului doar în urma situaţiilor executate de societatea _________ SRL, condiţionat de asigurarea finanţării şi numai în limita acestei finanţări.

Totodată, punctează faptul că beneficiarul Administraţia Imobiliară Oradea, in prezent Municipiul Oradea, nu a efectuat decontarea lucrărilor în tennen, iar în acest sens, prin prisma dispoziţiilor contractuale de la art. 3 mai sus invocate, pârâta nu avea obligaţia de plată a preţului, acesta nefiind scadent.

În ceea ce priveşte pretenţiile constând în cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea Dosarului nr. 5072/111/2017, acesta a fost soluţionat definitiv de către Tribunalul Bihor prin sentinţa nr. 921 din data de 05.10.2017, prin care, în temeiul art. 406 alin. 6 Cod pr.civ., ia act de renunţarea la judecarea cererii fonnulate de către creditoarea _________ SRL împotriva debitoarei SC _________SRL, privind deschiderea procedurii insolvenţei. Astfel, în condiţiile art. 406 alin. (3) dacă renunţarea s-a racut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe rec1amant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

Rezultă, aşadar, faptul că singura persoană îndreptăţită la a pretinde cheltuielile de judecată ocazionate de litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 5072/11112017 este _________SRL, pretenţiile formulate de rec1amantă fiind vădit nefondate, impunându-se respingerea acestora.

În drept, a invocat prev. art. 205 C.proc.civ. şi textele de lege punctual invocate în cuprinsul întâmpinării. Instanţa a încuviinţat în cauză proba cu înscrisurile depuse de părţi la dosar şi proba cu interogatoriul părţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanta retine următoarele:

În fapt, între pârâta S.C. _________S.R.L., în calitate de contractant general, şi rec1amanta S.C. _________ S.R.L., în calitate de subcontractant, s-a încheiat Contractul de lucrări nr. 11115.01.2016, având ca obiect „amenajarea Parcului Salca Etapa a II-a” (filele 19-20).

De asemenea, între pârâta S.C. _________S.R.L., în calitate de beneficiar, şi reclamanta S.C. _________ S.R.L., în calitate de executant, s-a încheiat Contractul de lucrări nr. 417/05.08.2016, având ca obiect „realizarea diferitelor lucrări pentru 4 canalizare, din comuna Sălard, de către executant: personal specializat în măsurătorile de nivel, utilaje specifice, mijloace de transport aferente şi alte lucrări conexe” (filele 21-22).

In temeiul acestor contracte, reclamanta a emis mai multe facturi fiscale, a căror contravaloare nu a fost achitată de societatea pârâtă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, Secţia a II-a Civilă, în data de 22.08.2017, sub Dosarul nr. 5072/11112017, reclamanta a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2014 faţă de societatea pârâtă, cu motivarea că deţine împotriva acesteia din urmă o creanţă în cuantum total de 289.411 lei, compusă din: suma de 194.088,06 Iei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 117/30.05.2016, nr. 118/28.06.2016, nr. 120/29.07.2016 şi nr. 125/27.09.2016; suma de 93.336,32 Iei reprezentând penalităţi de întârziere pentru facturile fiscale nr. 115/27.04.2016, nr. 117/30.05.2016, nr. 118/28.06.2016 şi nr. 120/29.07.2016; suma de 1.786,62 lei reprezentând dobânda legala aferentă facturilor fiscale nr. 116/26.05.2016, nr. 123/05.09.2016 şi nr. 125/27.09.2016, calculate de Ia scadenţa fiecărei facturi fiscale si pana Ia data plăţii; cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru (filele 46-48).

Prin Sentinţa nr. 9211F/2017, pronunţată în data de 05 octombrie 2017 de Tribunalul Bihot, Secţia a II-a Civilă, în Dosarul nr. 5072/11112017, în temeiul art. 406, alin. 6 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunţarea Ia judecarea cererii formulate de către creditoarea S.C. _________ S.R.L. împotriva debitoarei S.C. _________S.R.L., privind deschiderea procedurii insolvenţei (filele 57-58).

Din considerentele Sentinţei nr. 9211F/2017, reiese că cererea de renunţare lajudecată s-a depus ca urmare a plăţii debitului principal în cuantum de 194.088,06 Iei de către pârâtadebitoare S.C. _________S.R.L. De menţionat că cererea de renunţare Ia judecată a fost înregistrată în Dosarul nr. 5072/111/2017 Ia data de 07.09.2017, înainte de fixarea primului termen de judecată.

In acest context, reclamanta a promovat prezenta acţiune de drept comun împotriva pârâtei, pentru recuperarea penaiităţiIor de întârziere şi a dobânzii legale, rămase neachitate de către pârâtă în dosarul de faliment.

De menţionat că reclamanta a actualizat cuantumul penalităţiIor de întârziere şi a dobânzii legale, iar pentru penalităţile de întârziere în cuantum de 93.684,50 lei a emis factura fiscală nr. 141104.09.2017 (fila 12).

Instanţa constată că pârâta contestă întreaga creanţă pretinsă de reclamantă, invocând, prin prisma art. 1.556 şi urm. Cod civil, excepţia de neexecutare a contractului. Pârâta mai susţine că a efectuat plata creanţei principale în cadrul dosarului de faliment nr. 5072/11112017 fiind forţată de împrejurări, tocmai pentru ca reclamanta să renunţe la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei sale.

Aşadar, în esenţă, pârâta susţine că plata creanţei principale în cuantum de 194.088,06 Iei ar fi o plată nedatorată, pe care a efectuat-o doar pentru a evita consecinţele negative ale deschiderii procedurii insolvenţei sale.

Raportat la excepţia de neexeculare a contractului încheiat între părţi, invocată de pârâtă, instanţa reţine că această excepţie este reglementată de Noul Cod civil în Secţiunea 6 a Capitolului intitulat „Cauze justificate de neexecutare a obligaţiilor contractuale „, la art. 1556, alin. 1, care statuează: „atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligatiei, cealaltă parte poate, Într-o măsură corespunzătoare, să refoze executarea propriei obligaţii, afară de cazul În care din lege, din vointa părţilor sau din uzante rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai Întâi „.

Excepţia de neexeculare (exceptio non adimpleti contractus) este definită în literatura de specialitate ca fiind un mijloc juridic de apărare, consecinţa directă a principiului interdependenţei obligaţiilor reciproce ale părţilor în contractele sinalagmatice, în virtutea 5 căruia oricare dintre părţile unui astfel de contract poate refuza executarea propriei obligaţii asumate, câtă vreme cealaltă parte contractantă nu-şi execută ea însăşi obligaţia corelativă ce-i incumbă. Prin urmare, o parte are dreptul să refuze executarea obligaţiilor sale dacă cealaltă parte nu îşi execută propriile obligaţii.

Referitor la condiţiile neexecutării contractului, din conţinutul art. 1556, alin. 1 din Noul Cod civil, se deduce şi cerinţa legală conform căreia, pentru invocarea acestui remediu, trebuie să existe o neexecutare a obligaţiilor, chiar şi parţială, dar suficient de importantă, din partea celuilalt contractant.

Însă, în speţa pendinte, instanţa va reţine că pârâta invocă excepţia neexecutării contractului după ce a efectuat plata debitului principal în cuantum de 194.088,06 lei către recJamantă.

Raportat la dispoziţiile art. 2.538 Cod civil, instanţa consideră că plata sumei de 194.088,06 lei, efectuată de către pârâta-debitoare S.C. _________S.R.L., alorează recunoaşterea expresă a acestei datorii pe care pârâta o avea faţă de reci amantă.

Instanţa nu va reţine apărarea pârâtei, în sensul că această plată nu ar semnifica recunoaşterea datoriei, ci ar fi fost efectuată doar pentru a determina reclamanta să renunţe la solicitarea de deschidere a procedurii insolvenţei pârâtei.

In acest sens, instanţa arată că pârâta ar fi putut susţine contestaţia la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei sale, pe care a formulat-o în cadrul dosarului m. 5072/11112017 (după cum reiese din Sentinţa m. 9211F/2017), în care să probeze inexistenţa datoriei sale faţă de reclamantă, pentru suma de 194.088,06 lei. Pârâta nu a efectuat, însă, un astfel de demers, ci a ales în schimb să facă plata benevolă a acestei sume de bani, astfel că reclamanta a depus cerere de renunţare la judecata solicitării de deschidere a procedurii insolvenţei pârâtei, iar contestaţia acesteia din urmă a fost respinsă de către judecătorul sindic, ca rămasă fără obiect (filele 57-58).

Extrem de important este şi faptul că pârâta nici nu a înţeles să investească instanţa în prezentul dosar cu o cerere reconvenţională, prin care să solicite instanţei să constate că plata sumei de 194.088,06 lei nu ar fi fost datorată, solicitând eventual şi restituirea acesteia.

În aceste condiţii, instanţa consideră că s-a probat caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei principale în cuantum de 194.088,06 lei. în speţă, este pe deplin aplicabil principiul de drept „accesorium sequitur principale” sau, altfel spus, în contextul în care pârâta a achitat debitul principal, datorează şi accesoriile acestuia (penalităţile de întârziere), calculate de la data scadenţei şi până la stingerea integrală a debitului principal, prin plată. Pena1ităţile de întârziere constituie o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe care recJamanta este îndreptăţită să o recupereze, prin promovarea prezentei cereri de chemare în judecată. Potrivit art. 1170 Cod civil, „părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului. cât şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie ” .

Art. 1270 din Noul Cod civil, în vigoare la data naşterii raporturilor juridice dintre părţi, consacră principiul forţei obligatorii a contractului între părţi, acestea fiind ţinute sa-si execute întocmai obligaţiile asumate. Obligativitatea contractului prezintă o deosebita importanta, nu numai pentru raporturile dintre părţi dar şi pentru certitudinea şi eficienţa raporturilor juridice în general. Ea nu decurge numai din voinţele individuale ale parţilor, ci constituie un adevărat imperativ social. De aceea, principiul pacta sunt servanda nu poate fi fundamentat numai pe cerinţele morale ale respectării cuvântului dat ori pe cerinţele juridice ale respectării voinţelor individuale exprimate, ci se înscrie în rândul cerinţelor societăţii însăşi, cerinţe întărite cu puterea pe care dreptul le-o conferă.

Nu în ultimul rând, răspunderea contractuală îşi găseşte reglementarea generală şi în cuprinsul art. 1350 Cod civil, care statuează: ,,(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, foră justificare, nu Îşi Îndeplineşte această Îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, În condiţiile legii „.

Efectele acestui principiu sunt întărite şi de aplicarea altor prevederi legale, ca de exemplu art. 1516 Cod Civil, care statuează: ” (1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. (2) Atunci când, fară justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află În Întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:

1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei”

Pe de altă parte, potrivit art. 1530 Cod civil, „creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării foră justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei „.

Clauza penală este definită de art. 1538 din Codul civil ca fiind „aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie În cazul neexecutării obligaţiei principale”. Instanţa trebuie să ţină cont de natura juridică a clauzei penale, care, înainte de a fi o modalitate de reparare a prejudiciului, este şi o sancţiune pentru debitorii care nu şi-au executat obligaţia, un mijloc de descurajare a debitorilor rău-platnici.

In doctrină, clauza penală a fost definită ca fiind acea convenţie accesorie (care urmează a îndeplini condiţiile de validitate ale oricărei convenţii), prin care părţile detennină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca unnare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare obligaţiei de către debitorul său.

Clauza penală, fiind o convenţie accesorie, urmează soarta juridică a obligaţiei principale, potrivit principiului accesorium sequitur principale.

Pentru acordarea penalităţilor de întârziere prevăzute de clauza penală este necesar să fie îndeplinite toate condiţiile care atrag răspunderea contractuală., şi anume: să existe un contract valabil, neexecutarea obligaţiei să fie culpabilă şi să aibă ca efect producerea unui prejudiciu în patrimoniul creditorului, iar între neexecutare şi prejudiciu să existe legătură de cauzalitate.

În speţa pendinte, părţile litigante au prevăzut la art. 7, alin. 2 din Contractul de lucrări nr. 11/15.01.2016, următoarele: „pentru nerespectarea termenelor de plată prevăzute la art. 3 achizitorulla plăti penalităţi de 0,1 % pe zi de întârziere la suma datorată „.

Instanţa apreciază· că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale. Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea obligaţiilor contractuale, şi anume, aceea de a achita integral şi la scadenţă contravaloarea facturilor fiscale emise de recIamantă, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei. Cu privire la fapta prejudiciabilă, instanţa reţine că., în materia obligaţiilor de a face, dacă creditorul dovedeşte existenţa creanţei, neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedeşte executarea.

Or, pârâta nu a dovedit achitarea facturii fiscale emise de către reciamantă. Prejudiciul patrimonial în care se concretizează această atingere constă în suma de 93.684,50 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 141104.09.2017, rămase neachitate. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu rezultă din materialitatea faptei.

Clauza penală prevăzută la art. 7, alin. 2 din Contractul de lucrări nr. 11/15.01.2016 are valoare de lege între părţile contractante, raportat la dispoziţiile art. 1270 Cod civil, astfel că instanţa îi va da eficienţă şi, prin urmare, în temeiul art. 1270 coroborat cu art. 1350 şi art. 1535 Cod civil, instanţa o va obliga pe pârâtă să achite reclamantei suma în cuantum de 93.684,50 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 141104.09.2017, constând în penalităţi de întârziere aferente facturilor fiscale nr. 115/27.04.2016, nr. 117/30.05.2016, nr. 7 118/28.06.2016 şi nr. 120/29.07.2016, calculate de la scadenţa fiecărei facturi fiscale şi până la data plăţii.

Raportat la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, fiind vorba în cauză despre raporturi juridice între profesionişti, creanţa creditoarei produce dobânzi din ziua în care a devenit exigibilă, potrivit art. 1535 Cod Civil, iar în lipsa unei clauze convenţionale exprese privind cuantumul dobânzii, devin aplicabile prevederile legale privind dobânda legală, şi anume art. 3, alin. 2 din OG nr. 13/2011 şi art. 1535 Cod Civil. Prin urmare, instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantei şi dobânda legală aferentă debitului în cuanturn de 93.684,50 lei, şi anume va obliga pârâta să plătească suma de 1.797,31 lei reprezentând dobânda legală aferentă facturilor fiscale nr. 116/26.05.2016, nr. 123/05.09.2016 şi nr. 125/27.09.2016, calculate de la scadenţa fiecărei facturi fiscale şi până la data plăţii.

In ceea ce priveşte ultimul capăt de cerere, şi anume obligarea pârâtei la plata sumei de 12.190,74 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea dosarului nr. 5072/11112017, instanţa îl va admite în parte, pentru următoarele considerente:

In sistemul de drept procedural românesc, cheltuielile de judecată sunt suportate, în final, de către partea din vina căreia s-a promovat acţiunea, respectiv de către partea care a pierdut procesul, acest principiu fiind consacrat în mod expres prin dispoziţiile art. 451-453 Cod procedură civilă.

Doctrina şi practica judiciară sunt constante în a stabili că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă atitudinea procesuală culpabilă a părţii care a căzut în pretenţii, astfel că fapta acesteia declanşează o răspundere civilă delictuală, al cărei conţinut îl reprezintă obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a acelor sume de bani pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoită să le realizeze. Este vorba despre un prejudiciu material, care poate fi probat prin documente justificative.

Astfel, natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părţii care a câştigat procesul, cheltuielile de judecată reprezentând pierderea efectiv suferită, adică sumele efectiv cheltuite – .. damnum emergens ” -, în susţinerea procesului respectiv sau pentru apărare. Prin urmare, înţelesul juridic al cheltuielilor de judecată este unul bivalent, aceste cheltuieli reprezentând prejudiciul cauzat de culpa procesuală, dar şi despăgubirile pe care partea care a căzut în pretenţii trebuie să le plătească celeilalte părţi.

Însă, se poate vorbi şi despre o altă natură juridică.a cheltuielilor de judecată, şi anume aceea de sancţiune pentru atitudinea culpabilă adoptată care a condus la declanşarea procedurii judiciare.

Dar, totuşi, cheltuielile de judecată nu pot fi limitate numai la finalitatea de a constitui o sancţiune procedurală, ele având în principal rolul de a despăgubi partea care a câştigat în final procesul şi care nu este vinovată de declanşarea activităţii judiciare. Mai mult, este firesc ca, în funcţie de solicitarea celui îndreptăţit, această despăgubire să fie efectivă, iar nu trunchiată pe diferite stadii procesuale, având relevanţă sub acest aspect doar soluţia finală, care stabileşte definitiv care este partea care a căzut în pretenţii.

Instanţa reţine că, în speţa pendinte, deşi recJamanta a depus cerere de renunţare la judecată În dosarul Tribunalului Bihor nr. 5072/111/2017, acest demers s-a datorat tocmai plăţii sumei de 194.088,06 lei, efectuate de pârâtă.

Extrem de important este aspectul că această plată a fost efectuată de către pârâtă după ce reclamanta a depus cererea de deschidere a procedurii insolvenţei sale şi tocmai datorită acestei plăţi reclamanta a renunţat la judecată În dosarul Tribunalului Bihor nr. 5072/11112017, context În care reclamanta este Îndreptăţită la cheltuieli de judecată derivând din respectivul dosar.

Raportat la contravaloarea cuanturnului exact al cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul Tribunalului Bihor nr. 5072/11112017, la care este îndreptăţită recJamanta, instanţa va reţine următoarele:

În discuţie sunt două raporturi juridice care se impun a nu fi confundate: raportul juridic procesual grefat pe un raport juridic de răspundere civilă delictuală, cel născut între partea care a provocat litigiul şi partea care a câştigat litigiul, prin urmare un raport stabilit între părţile litigante, pe de o parte, şi raportul juridic dintre partea care a câştigat procesul şi avocatul său, pe de altă parte. Astfel, doar în cadrul primului raport juridic poate interveni judecătorul, cenzurând valoarea prejudiciului invocat de partea care a câştigat procesul – în concret, a cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat. Prin acest demers, permis de art. 451, alin. 2 Cod procedură civilă, judecătorul nu intervine în cadrul celui de-al doilea raport juridic menţionat, în care partea care a câştigat procesul rămâne obligată contractuaI la plata onorariului către avocatul la care a apelat in timpul şi/sau în legătură cu litigiul câştigat.

La aprecierea cuantumului onorariului avocaţial, instanţa trebuie să ţină seama nu numai de valoarea pretenţiilor, ci şi de complexitatea cauzei şi de munca depusă de avocat.

In acest sens, verificând demersurile efectuate de către reprezentantul convenţional al reclamantei în dosarul Tribunalului Bihor nr. 5072/11112017, aspectul că acest dosar s-a finalizat la primul termen de judecată, nefiind administrată o probaţiune complexă, instanţa va considera că este rezonabil cuantumul sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea dosarului nr. 5072/111/2017, constând în onorariu parţial de avocat achitat de reclamantă în acest dosar, conform facturilor nr. 77/23.08.2017 şi nr. 79/01.09.2017 şi a ordinelor de plată nr. 10/23.08.2017 şi nr. 24/05.09.2017 (filele 49-52).

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa va admite în parte prezenta cerere de chemare în judecată şi, în consecinţă, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma totală de 96.981 ,81 lei, din care:

– suma de 93.684,50 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 141 /04.09.2017, constând în penalităţi de întârziere aferente facturilor fiscale nr. 115/27.04.2016, nr. 117/30.05.2016, nr. 118/28.06.2016 şi nr. 120/29.07.2016, calculate de la scadenţa fiecărei facturi fiscale şi până la data plăţii;

– suma de 1.797,31 lei reprezentând dobânda legală aferentă facturilor fiscale nr. 116/26.05.2016, nr. 123/05.09.2016 şi nr. 125/27.09.2016, calculate de la scadenţa fiecărei facturi fiscale şi până la data plăţii ;

– suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea dosarului nr. 5072/11112017.

Instanţa va respinge în rest celelalte pretenţii, pentru argumentele ce preced.

Reţinând culpa procesuaIă a pârâtei în prezenta cauză, În temeiul art. 453, alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în cuantum de 3.044,64 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru calculată proporţional cu cuantumul pretenţiilor care au fost admise de instanţă şi care este justificată prin chitanţa depusă la fila 62 din dosar. Instanţa va lua act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂSTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. C. _________ S.R.L., cu sediul în _____________, înregistrată la ORC Bihor sub nr. J______, având CUI RO ________, cu sediul procesual ales la S.C.A___________,situat În ___________, în contradictoriu cu pârâta S.C. _________S.R.L., cu sediul în _______, înregistrată la ORC Bihor sub nr. J______, având CUI RO ______ si J________, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat ________, situat în ____________, şi în consecinţă:

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma totală de 96.981,81 lei, din care: – suma de 93.684,50 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 141/04.09.2017, constând în penalităţi de întârziere aferente facturilor fiscale nr. 115/27.04.2016, nr. 117/30.05.2016, nr. 118/28.06.2016 şi nr. 120/29.07.2016, calculate de la scadenţa fiecărei facturi fiscale şi până la data plăţii;

– suma de 1.797,31 lei reprezentând dobânda legală aferentă facturilor fiscale nr. 116/26.05.2016, nr. 123/05.09.2016 şi nr. 125/27.09.2016, calculate de la scadenţa fiecărei facturi fiscale şi până la data plăţii;

– suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea dosarului nr. 5072/111/2017.

Respinge în rest celelalte pretenţii.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.044,64 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Calea de atac se depune la Judecătoria Oradea.

Pronunţarea prezentei hotărâri se face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 19 aprilie 2018.

PREŞEDINTE, _________ GREFIER,_________

]]>
Contract de lucrari. Actiune in pretentii. Respingerea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune. Obligarea Beneficiarului la plata contravalorii lucrarilor executate si a penalitatilor de intarziere. Recunoasterea lucrarilor suplimentare prin semnarea devizelor de catre dirigintele de santier. Obligatia legala a Beneficiarului de a verifica lucrarile executate prin intermediul unui diriginte de santier. https://tiril.ro/contract-de-lucrari-actiune-in-pretentii-respingerea-exceptiei-prescriptiei-dreptului-material-la-actiune-obligarea-beneficiarului-la-plata-contravalorii-lucrarilor-executate-si-a-penalitatilor-de/ Mon, 18 May 2020 12:33:23 +0000 https://tiril.ro/?p=1672/ Cod Eal EClI:RO:1BBIH2018:077.001412

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR

SECŢIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr.2726/111/2014*

SENTINŢA NR.1412/CA/2018

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE: _____________

GREFIER: ____________

Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta SC ____________SRL ____________ SUCURSALA ORADEA – îN INSOLVENŢ Ă – cu sediul în ____________, CUI ____________, J____________- PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ____________ SPRL, cu sediul în ____________, în contradictoriu cu pârâtul ORAŞUL VAŞCĂU – PRIMĂRIA VAŞCĂU, cu sediul în Vaşcău, str. Unirii nr.75, jud.Bihor, şi cu sediul ales în ____________, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanţei că reclamantul a depus concluzii scrise, prin serviciul de registratură, la data de 22.10.2018, iar pârâtul, de asemenea, a depus concluzii scrise, la data de 19.10.2018, după care:

Se constată că la termenul de judecată din data de 16.10.2018, părţile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunţarea hotărârii pentru acest termen de judecată, zi în care s-a pronunţat hotărârea.

TRIBUNALUL

DELIBERĂND,

Constată că prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 28 mai 2014, reclamanta SC ____________SRL ____________ SUCURSALA ORADEA – ÎN INSOLVENŢĂ – PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ____________ SPRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul ORAŞUL VAŞCĂU – PRIMĂRIA VAŞCĂU, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 672.861,66 lei reprezentând diferenţa rămasă de achitat conform Facturii fiscale nr.76/222.05.2014, la care să se adauge penalităţile contractuale în cuantum de 0,07%/zi de întârziere din valoarea lucrărilor neplătite.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că, în baza Contractului de execuţie de lucrări nr.75 04/3 1. 10.2007, s-a obligat să execute, să finalizeze şi să întreţină, în favoarea pârâtului, lucrarea de alimentare cu apă a localităţilor Câmp, Câmp-Moţi, Coleşti şi Vaşcău, din judeţul Bihor, în schimbul sumei de 1.709.982,4 lei, cu TVA inclus. Se mai arată că, în baza 1 .’ Dispoziţiei de şantier din 19.03.2008, s-a renunţat la art.TSA04BI şi s-au adăugat articolele TSB20B I şi HIBOI G, iar în baza Dispoziţiei de şantier din 20 mai 2008, s-a constatat necesitatea efectuării unor lucrări suplimentare la conducta de aducţiune şi de distribuţie, lucrări suplimentare care au fost cauzate de dificultăţile întâmpinate în teren cu ocazia executării lucrării iniţiale. Reclamanta mai învederează că, la data de 30 mai 2011, s-a întocmit, în baza acordului ambelor părţi, centralizatorul situaţiilor de lucrări, unde s-au detaliat lucrările suplimentare executate în perioada 30.09.2009 – 30.05.2011. Se mai invocă faptul că pârâtul a achitat suma de 1.854.596 lei, sumă mai mare decât valoarea iniţială a contractului, acesta acceptând astfel lucrările suplimentare executate şi rămase de achitat. Reclamanta mai arată că a executat în totalitate lucrările contractate conform contractului, respectiva dispoziţiilor de şantier, acceptate de Primăria Oraşului Vaşcău, dirigintele de şantier şi de proiectant, a căror contravaloare o solicită prin prezenta actiune.

În drept, a invocat dispoziţiile C.civil şi ale C.pr.civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 2 septembrie 2014, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că a achitat contravaloarea lucrărilor stipulate în contractul de lucrări şi în actul adiţional şi nu mai datorează reclamantei alte sume suplimentare, neexistând vreun act sau contract al asumării eventualelor plăţi suplimentare. Se mai arată că lucrările suplimentare pentru care se solicită pretenţii suplimentare sunt avizate de către un diriginte de şantier care nu are contract încheiat cu Primăria Oraşului Vaşcău, iar situaţiile de lucrări nu sunt semnate sau acceptate de beneficiar. Se mai învederează că nu există recepţie finală a lucrării, aceasta fiind realizată în procent de 95%. Totodată, pârâtul arată că a achitat în totalitate contravaloarea contractului şi a actului adiţional, iar suma de 179.130,4 lei se regăseşte în contul garanţiei de bună execuţie, contractul neputând fi considerat terminat până când procesul verbal de recepţie nu va fi semnat de comisia de recepţie.

În drept, a invocat dispoziţiile C.pr.civ.

Prin înscrisul de la fila 191 vol.III dosar, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, arătând faptul că lucrările pretinse a fi fost executate sunt aferente perioadei 30.09.2009 – 30.05.2011, iar contractul de execuţie lucrări s-a încheiat la 31.10.2007, sub imperiul vechiului Cod civil, în timp ce Factura nr.76/22.05.2014, care formează obiectul pretenţiei dedusă judecăţii, este emisă cu încălcarea termenului de 3 ani, de prescripţie, prevăzut de Decretul nr.167/1958, dreptul la acţiune pentru acea perioadă fiind prescris.

Reclamanta, prin înscrisul aflat la fila 4 vol.IV dosar, a solicitat să se constate decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, arătând că în prezenta cauză prescripţia este reglementată de prevederile Noului Cod civil, şi nu de Decretul nr.167/1958, fiind deci o excepţie de ordine privată, care poate fi invocată numai prin întâmpinare. Se mai arată că termenul de prescripţie al dreptului de a pretinde debitul ce face obiectul Facturii nr.76/2014, a început să curgă în anul 2014, ulterior emiterii facturii. Se mai învederează că, potrivit art.18.1 din contratul încheiat între părţi, obligaţia beneficiarului de plată a contravalorii lucrărilor se naşte la data emiterii facturii şi devine exigibil~ la scadenţa facturii respective.

In vederea soluţionării cauzei, a fost încuviinţată proba cu expertiza tehnică în construcţii, care a fost efectuată de către expert ____________, a cărei raport se află la filele 134-164 vol.III dosar.

Din coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanţa reţine în fapt următoarele:

Referitor la excepţia prescripţiei, invocată de către pârât, respectiv decăderea acestuia din dreptul de a mai invoca această excepţie, instanţa urmează să constate că obiectul cauzei este reprezentat de obligarea pârâtului la plata contravalorii Facturii nr.76/22.05.2014. Ori, potrivit art.18.1 din Contractul încheiat între părţi cu nr.7504/31.10.2007, „achizitorul are obligaţia de a efectua plata către executant în termenul convenit de la emiterea facturii de către acesta. Termenul de plată a facturii este de 10 zile de la emiterea acesteia”. Prin urmare, termenul de prescripţie al dreptului de a pretinde debitul ce face obiectul facturii a început să curgă în anul 2014, ulterior emiterii facturii.

Potrivit art.6 din Noul Cod civil, „prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”. Per a contrario, prescripţiile începute sub imperiul Noului Cod civil (cum este cazul în speţă) sunt supuse dispoziţiilor Noului Cod civil, chiar dacă actul juridic (contractul) este supus dispoziţiilor Vechiului Cod civil, raportat la data încheierii lui.

Conform art.2524 din Noul Cod civil, „dacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligaţiilor contractuale de a da sau de a face, prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi debitorul trebuia astfel să o execute”.

Prin urmare, este evident că termenul de prescripţie a început să curgă sub imperiul Noului Cod civil, fiind supusă dispoziţiilor acestei legi.

Potrivit art.2513 din Noul Cod civil, „prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată, la care părţile sunt legal citate”.

Văzând aceste texte de lege şi ţinând cont de faptul că pârâtul a invocat excepţia prescripţiei la 4 ani de la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, instanţa urmează să constate decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca excepţia prescripţiei.

Pe fondul cauzei, Tribunalul Bihor urmează să constate că, între reclamanta SC ____________SRL ____________ SUCURSALA ORADEA şi pârâta PRIMĂRIA ORAŞULUI VAŞCĂU a fost încheiat Contractul de execuţie lucrări nr.7504/31.10.2007 (fila 13 voLI dosar), prin care reclamanta, în calitate de executant, s-a obligat să execute, să finalizeze şi să întreţină lucrarea de alimentare cu apă a lo calităţilor Câmp, Câmp-Moţi, Coleşti şi Vaşcău, din judeţu1 Bihor, în schimbul sumei de 1.709.982,4 lei (TVA inclus).

Pe perioada derulării lucrărilor, contractul iniţial încheiat între părţi a suferit unele modificări din cauza unor dificultăţi întâmpinate în teren cu ocazia executării lucrării, respectiv în loc de săpătură manuală a fost necesară efectuarea unei săpături în stâncă, fapt ce a cauzat necesitatea utilizării unor utilaje speciale, astfel încât costul manoperei iniţiale s-a ridicat, necesitatea efectuării unor lucrări suplimentare fiind confirmată şi de către expertul desemnat în cauză.

Aceste lucrări suplimentare au fost detaliate în Centralizatoru1 financiar al categoriilor de lucrări, fiind avizate de dirigintele de şantier. De asemenea, o parte din lucrările contractate iniţial au fost retrase, această retragere fiind, de asemenea, avizată de către dirigintele de şantier. Astfel: conform Notei de renunţare din data de 30 mai 2011, s-a renunţat la lucrări în valoare de 510.068,51 lei, aceste lucrări constând în săpătură manuală, manopere, utilaje, etc.

Lucrările suplimentare detaliate în centralizatorul de lucrări s-au ridicat la 1.327.543,77 lei, astfel încât preţul aferent lucrării contractate, după adăugarea lucrărilor suplimentare, respectiv după renunţarea la o parte din lucrări, a fost în sumă totală de 2.527.457,66 lei. Lucrările contractate şi executate au fost descrise detaliat, pe categorii de lucrări, fiind prezentate şi în anexa nr.lla raportul de expertiză întocmit în cauză, precum şi în memoriul tehnic elaborat de SC ____________ SRL Oradea.

Lucrările suplimentare efectuate au fost împărţite în 2 categorii, respectiv lucrări suplimentare pentru realizarea săpăturilor şanţurilor în care s-au pozat conductele de apă, aceste lucrări constând în executarea de săpături în stâncă, în loc de săpături în teren natural, a căror necesitate a fost prevăzută în cadrul Dispoziţiei de şantier emisă la data de 19.03.2008 şi respectiv lucrări suplimentare datorită modificării lungimii unor trasee de conducte în zonele cu teren cu panta accentuată, necesitatea acestor lucrări suplimentare fiind confirmată atât de dirigintele de şantier, cât şi de expertul desemnat în cauză.

Referitor la cuantumul total al lucrărilor contractate, incluzând atât lucrările suplimentare, cât şi nota de renunţare la unele lucrări, instanţa, din examinarea raportului de expertiză întocmit în cauză, reţine că valoarea iniţială a contractului a fost de 1.436.960 lei fără TVA, lucrările suplimentare constând în săpătură în stâncă au fost de 1.076.436 lei rară TVA, lucrările suplimentare determinate de mărirea lungimii traseului de execuţie în cuantum de 33.974 lei rară TVA, iar scăzând nota de renunţare conform tranşei 8, în cuantum de 428.629 lei fără TVA, rezultă o valoare a contractului rară TVA în cuantum de 2.118.741 lei, la care adăugându-se TVA rezultă valoarea totală a contractului menţionată mai sus, respectiv 2.527.457,66 lei.

În ceea ce priveşte sumele achitate de către beneficiar, Tribunalul, văzând şi raportul de expertiză întocmit în cauză, reţine că beneficiarul a achitat suma de 1.608.410,92 lei fără TVA, respectiv 1.914.009 lei cu TVA.

Referitor la nerecunoaşterea de către beneficiar a obligaţiei de plată a lucrărilor suplimentare, instanţa reţine faptul că beneficiarul, pe lângă aspectul acceptării fară obiecţii a devizelor întocmite de către dirigintele de şantier, a achitat mai mult decât suma iniţială a contractului, acceptând astfel existenţa obligaţiei de plată a lucrărilor suplimentare.

În ceea ce priveşte invocarea de către pârât a inexistenţei vreunui contract semnat între noul diriginte de şantier şi Primăria Oraşului Vaşcău, instanţa reţine faptul că, pe parcursul derulării lucrării contractate, s-au întocmit devize şi situaţii de lucrări de către 2 diriginţi de şantier, respectiv de către numitul __________________, în baza Contractului de prestări servicii nr.7479/30. 1 0.2007, semnat de către reprezentanţii pârâtului, acesta desfăşurând activitatea în perioada 30.05.2009 – 30.09.2009, respectiv de către numitul __________________, a cărei activitate s-a desfăşurat fără contract de prestări servicii încheiat cu Primăria Oraşului Vaşcău, în perioada 30.09.2009 – 30.05.2011.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză, instanţa reţine că lucrările confirmate de dirigintele de şantier __________________ au fost în valoare de 789.040 lei fără TVA, iar lucrările confirmate de dirigintele de şantier __________________ au fost în cuantum total de 321.370 lei fără TVA.

Referitor la nerecunoaşterea obligaţiei de plată suplimentară a lucrărilor confirmate de către dirigintele de şantier __________, care nu are contract semnat cu pârâtul, instanţa reţine că, potrivit art.13 din Legea nr.10/1995, verificarea calităţii lucrărilor executate pentru realizarea construcţiilor pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire sau de desfiinţare este obligatorie şi se efectuează de către investitori, prin diriginţi de şantier autorizaţi, angajaţi ai investitorilor, şi prin responsabili tehnici cu execuţia, autorizaţi, angajaţi ai executanţilor, iar conform art. 22 din acelaşi act normativ, investitorii sunt persoane fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţii sau intervenţii la construcţiile existente, având obligaţia asigurării verificării execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii prin diriginţi de specialitate sau operatori economici de consultanţă specializaţi, pe tot parcursul lucrărilor.

Prin urmare, pârâtul avea obligaţia legală de a verifica, pe tot parcursul desfăşurării lucrărilor, execuţia acestora prin intermediul unui diriginte de şantier, astfel încât, după încetarea mandatului primului diriginte de şantier cu care avea contract, avea obligaţia de a contracta un alt diriginte de şantier. Ori, dirigintele de şantier __________________ a fost acceptat de către pârât pentru a verifica corectitudinea execuţiei lucrărilor, însuşindu-şi situaţiile de lucrări şi devizele de lucrări întocmite de către acesta, chiar dacă scriptic nu avea încheiat un contract de prestări servicii. Mai mult, pârâtul recunoaşte lucrările dirigintelui de şantier __________________ atunci când s-a renunţat la o parte din lucrările contractate iniţial, lucrări care astfel nu se mai impuneau a fi achitate, în sumă totală de 428.629 lei fără TVA, renunţare care a fost avizată de acest diriginte de şantier, chiar dacă nu avea contract de prestări servicii încheiat, însă nu mai recunoaşte lucrările aceluiaşi diriginte de şantier, care impuneau plata unor lucrări suplimentare, invocând lipsa contractului dintre părţi. Ori, omisiunea încheierii contractului este însăşi culpa beneficiarului, respective a pârâtului, acesta neputându-se prevala în admiterea pretenţiilor de propria sa culpă.

În ceea ce priveşte obiecţiunile formulate de către pârât la raportul de expertiză întocmit În cauză, Tribunalul reţine că expertul desemnat şi-a îndeplinit corespunzător sarcinile asumate, iar eventualele mici necorelări, cum ar fi existenţa unui singur rezervor de 100 mc, în loc de 2 rezervoare de câte 50 mc, nu schimbă situaţia lucrărilor executate şi neachitate, iar presupusa neconvocare a părţilor, invocată de acelaşi pârât, este contrazisă prin confirmările de primire aflate la dosar, pârâtul, prin primar, fiind reticent în acordarea sprijinului către expert pentru întocmirea raportului de expertiză, aspect desprins din susţinerile reclamantei şi confirmate de către expertul desemnat în cauză.

Văzând că valoarea totală a lucrării contractate este de 2.118.741 lei fără TVA (ţinând cont atât de lucrările suplimentare, cât şi de renunţarea la o parte din lucrări), iar suma achitată de către pârât este în cuantum de J.608.410,92lei fără TVA, rezultă că suma rămasă de achitat de către beneficiar este de 510.330,08 lei fără TVA, respectiv de 605.023,77 lei, inclusiv TVA.

Referitor la accesoriile fiscale solicitate, instanţa urmează să constate că, potrivit art.12.2 din Contractul de execuţie lucrări nr.7504/31.10.2007, „în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acesta are obligaţia de plăti, ca penalităţi, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată. Cota procentuală este stabilită la 0,07%/zi din valoarea lucrărilor neplătite, până la îndeplinirea efectivă a obligaţiilor”.

Văzând aceste dispoziţii contractuale, prin care părţile, de comun acord, au stabilit cuantumul clauzei penale, în situaţia neexecutării obligaţiilor contractuale, şi ţinând cont de principiul conform căruia „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, instanţa urmează să admită şi capătul de cerere privind accesoriile fiscale solicitate de către reclamantă prin acţiune.

Faţă de aceste considerente, prin prisma dispoziţiilor art.18 din Legea nr.554/2004, instanţa urmează să admită în parte acţiunea formulată de către reclamantă şi să dispună obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a sumei de 605.023,77 lei, inclusiv TVA, la care se adaugă penalităţile de întârziere stipulate în contractul încheiat între părţi , calculate de la data scadenţei, şi să respingă solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la diferenţa dintre suma din petitul acţiunii şi cea la care este îndreptăţită conform prezentei hotărâri.

Ca o consecinţă a admiterii în parte a acţiunii, prin prisma prevederilor art.453 al.2 C.pr.civ., va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei, a sumei 14.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, constând în onorariu de avocat şi onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂSTE:

Constată decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei.

Admite în parte actiunea formulată de reclamanta SC ____________SRL ____________ SUCURSALA ORADEA – ÎN INSOLVENŢĂ – cu sediul în ____________, CUI ____________, J____________PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ____________ SPRL, cu sediul în _____________, în contradictoriu cu pârâtul ORAŞUL VAŞCĂU – PRIMĂRIA ORAŞULUI VAŞCĂU, cu sediul în Vaşcău, str. Unirii nr.75, jud.Bihor, şi cu sediul ales în ____________, şi în consecinţă: dispune obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a sumei de 605.023,77 lei, la care se adaugă penalităţile de intârziere stipulate în contractul încheiat între părţi, calculate de la data scadenţei.

Respinge celelalte pretenţii solicitate.

Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei, a sumei 14.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Bihor.

Pronunţată în şedinţa publică din 23.10.2018.

PRESEDINTE, ______________ GREFIER, _____________

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

– SECŢIA II CIVILĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRA TIV ŞI FlSCAL –

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

Dosar nr. 2726/111/CA/2014*

COPIA MINUTEI DECIZIEI NR.313/CA/2019 – R

Pentru motivele ce se vor redacta în scris,

in numele legii,

DECIDE:

RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de recurentul pârât ORAŞUL VAŞCĂU – PRIMĂRIA VAŞCĂU impotriva încheierilor de şedinţă din 4.09.2018 şi 16.10.2018.

RESPINGE ca nefondat recursul declaral de recurentul pârât ORAŞUL VAŞCĂU – PRIMĂRIA VAŞCĂU cu sediul ales în _________, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC ____________SRL ____________ SUCURSALA ORADEA – iN INSOLVENŢĂ – PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR ____________ SPRL cu sediul în __________, impotriva sentinţei nr. 1412 din 23.10.2018 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o menţine în totalitate.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunţată în şedinţă publică azi 08.04.2019

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

]]>