„Operator date cu caracter personal 3161”
Dosar nr. 12297127112017
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECŢIA CIVIlĂ
ÎNCHEIERE
Şedinţa publică de la 09 Februarie 2018
Completul compus din:
PREŞEDINTE __________
Grefier __________
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta SC __________ SRL în contradictoriu cu pârâta __________SRL, având ca obiect obligaţia de a face. Grefierul de şedinţă expune referatul cauzei învederând instanţei că în prezenta cauză s-a amânat pronunţarea pentru azi asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea, reprezentanta reclamantului a depus concluzii scrise la data de 08.02.2018, după care:
Se constată faptul că excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea invocată de pârâtă, a fost pusă în discutia contradictorie a părţilor în şedinţa publică din 02.02.2018, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când instanţa din lipsă de timp pentru a delibera asupra excepţiei invocate, a amânat pronunţarea la data de 09.02.2018, dată la care s-a pronunţat prezenta incheiere.
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la data de 07.08.2017, reclamanta SC __________ SRL a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta SC __________SRL, sa dispună:
– în principal obligarea paratei la livrarea produselor comandate de reclamantă la data de 19.01.2017 la preţurile si modalităţile de plata agreate de parti conform facturii proforme nr. __/08.02.2017 si ___/08.02.2017;
– în subsidiar, obligarea paratei la plata de despăgubiri in cuantum de 31.530,63 lei constând in beneficiul nerealizat, cauzat de parata prin nerespectarea obligatiilor contractuale de livrare a produselor comandate la data de 19.01.2017;
– obligarea paratei la plata dobânzii legale calculate de la scadenta obligaţiei de a face, respectiv de a livra produsele comandate si până la îndeplinirea obligaţiei sau plata despăgubirilor;
– obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu titlu prealabil, reclamanta a menţionat că Judecătoria Oradea este competentă material şi teritorial să solutioneze prezentanta cauza, având in vedere că: potrivit art. 9.1. si 10.1. din Contract, pârâta s-a obligat sa livreze produsele comandate la sediul reclamantei asigurând si transportul acestora; părţie au convenit plata preţului prin Bilete la ordin, iar locul plăţii indicat în Biletele la ordin emise este Oradea. În consecinţă, contractul încheiat de părti prevede că o parte din obligaţiile părţilor (livrarea produselor si plata preţului) sa se execute la sediul societăţii reclamante, sens in care aceasta poate investi Judecătoria Oradea cu soluţionarea cauzei, conform art. 113 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedma civilă.
Reclamanta a mai arătat că, în contract, la alt. 20.2 s-a stipulat o clauză neuzuala in sensul art. 1203 Cod civil, pe care nu a acceptat-o în mod expres si în scris, prin care se deroga de la prevederile codului de procedura civila referitoare la competenta instanţelor de judecata. Totodată, a menţionat faptul că, intre părţi s-a incheiat un Contract standard, ale cărui clauze nu au fost discutate sau negociate, sens in care este evident ca alegerea de competenta in favoarea instanţei de la sediul părţii care a redactat contractul standard, reprezintă o clauză neuzuala si pentru a produce efecte, trebuie acceptata in mod expres si in scris de către cealaltă parte, condiţie care nu este îndeplinita in spetă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13.11.2017, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefuodată.
În motivarea excepţiei necompetenţei teritoriale a arătat că, din analiza cererii de chemare în judecată se constată că reclamanta susţine că intre părţi a luat naştere un raport juridic reglementat conform prevederilor contractului de vânzare -cumpărare şi distribuţie pe anul 2016, însuşit de aceasta. Or, conform dispozitiilor art. 19.2 din acest contract, litigiile dintre părţi revin spre soluţionare instanţei judecătoreşti competente de pe raza judeţului Dolj.
Raportat la valoarea obiectului cererii de chemare in judecată şi la sediul pârâtei competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Segarcea.
A considerat pârâta că, dispozitiile art. 19.2 nu constiluie o clauză neuzuală in sensul art. 1203 C.civ., in condiţiile în care nu derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti, ci dimpotrivă, nu fac decât să reia dispozitiile generale ale art. 107 C.proc civ., competenta teritorială de soluţionare a cererii formulate de reclamantă impotriva sa revenind, în armele caruri, Judecătoriei Segarcea. De asemenea, dispoziţile art.19.2 sunt expres şi neechivoc expuse, fiind acceptate in scris de către reclamantă.
Reclamanta a mai arătat că, potrivit propriilor susţineri ale reclamantei contractul invocat a facut obiectul negocierilor dintre părţi încă din anul 2016, fiind semnat de reprezentantul acesteia în ianuarie 2017, fiind evident că toate clauzele, incluzând art.19.2 au facut obiectul unei analize de durată, finalizată cu acceptul exprimat după câteva luni de negocieri şi reflecţie.
A solicitat, prin urmare, declinarea cauzei către Judecătoria Segarcea, având in vedere şi prevederie art.126 C.proc. civ.
Reclamanta a depus note scrise la data de 01.02.2018, prin care a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea, menţionând in esenţă că, nu a acceptat în mod expres şi în scris clauza de la art. 19.2 din contract, aceasta reprezentând o clauză neuzuală conform art. 1203 Cod civil, iar contractul încheiat de părţi este unul standard, ale cărei clauze nu au fost negociate.
Analizand dosarul cauzei prin prisma excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea invocată de pârată, instanţa retine următoarele:
In fapt, reclamanta din prezenta cauză i-a comunicat pârâtei la data de 19.01.2017 o comandă de marfa. La data de 26.01.2017, pârâta i-a transmis reclamantei prin email (Jila 74), contractul de vânzare-cumpărare şi distribuţie propus de aceasta în vederea semnarii iar la aceeaşi dată, reclamanta comunică prin email (Jila 31), contractul semnat, în forma aflată la file le 17 – 27 dosar.
La ari. 20.2 din contractul menţionat s-a stabilit că eventualele litigii apărute în derularea convenţiei şi nerezolvate pe cale amiabila vor fi de competenţa instanţelor judecătoreşti de pe raza judeţului Dolj.
Potrivit poziţiei exprimată de pârâtă prin întâmpinare, uherior i-a fost comunicat prin poştă de către reclamantă contractul nr. 1269/04.07.2016, valabil până la data de 31.03.2017 (filele 87 – 99). Articolul 19.2 din acest contract, contine aceeaşi clauză prin care competenţa de soluţionare a litigiilor era atribuită instanţelor judecătoreşti de pe raza judeţului Dolj.
In drept, potrivit art 1202 alin. (2) Cod civil, Sunt clauze standard stipulaţiile stabilite în prealabil de una dintre părţi pentm a fi utilizate în mod general şi repetat şi care sunt incluse în contract fără să fi fost negociat e cu cealaltă parte.
Potrivit art. 1203 Cod civil, clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractul, de a suspenda executarea obligatiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competenta instanlelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, in mod expres, în scris, de cealaltă parte.
Prin urmare, fată de prevederile art. 1202 alin (2) Cod civil, sunt clauze standard acele stipulaţii:
1. stabilite prealabil de una dintre părţi (propunere unilaterală);
2. destinate utilizării generale şi repetate în contractele încheiate;
3. sunt incluse în contract fară a fi negociate cu cealaltă parte (includerea automată).
În speţă, clauza prin care competenţa teritorială de soluţionare a litigiilor derivate din contractul de vânzare-cumpărare şi distributie a vinurilor marca _________, a fost atribuită, în toate cazurile, instanţelor judecătoreşti de pe raza judeţului Dolj, este o clauză standard.
Instanţa reţine în acest sens că această clauză a fost stabilită de pârâtă, aspect necontestat de către părţi.
În cazul proresioniştibr, cum este şi pârâta din prezenta cauză, al cărei obiect de activitate este producerea şi comercializarea de vinuri şi care încheie frecvent contracte de vânzare-cumpărare şi distribuţie, se prezumă că există intenţia utilizării generale şi repetate a acestei clauze, prin care se atribuie competenţa de soluţionare a 1itigiilor instanţelor de la sediul pârâtei. De altfel, în adresa nr. 62/07.04.2017 (filele 46 – 47), comunicată reclamantei de pârâtă, se face referire la contractul – cadru de vânzare-cumpărare pe care pârâta îl încheie cu clienţii săi, ceea ce doveşte în plus, utilizarea generală şi repetată a clauzei în discuţie.
Instanţa apreciaza că, includerea în contract a clauzei referitoare la instanţele competente, nu a făcut obiectul negocierii cu reclamanta. Astfel prin adresa nr. 62/07.04.2017 emisă de reprezentantul pârâtei se face referire la forma standard de contract de vânzare-cumpărare pe care pârâta o încheie cu clienţii săi.
În ceea ce priveşte negocierea la care face trimitere reclamanta în notificarea din data de 30.03.2017 (filee 43 – 44), acestea se referă cantitatea şi preţul mărfii livrate, respectiv la discount-urile negociate de părţi şi nu la clauza privind instanţa competentă în soluţionarea litigii lor.
Instanţa mai reţine că o clauză standard produce efecte fară a fi necesară acceptarea sa în mod expres, în scris, atât timp cât respectiva clauză nu face parte din cele enumerate la art. 1203 C. civ. Clauzele prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti intră în câmpu1 de aplicare al art. 1203 Cod civil, astfel că nu vor produce efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de partea care nu le-a propus. Simpla semnătură a părţii pe înscrisul constatator sau o acceptare exprimată în termeni generali, nu sunt suficiente.
In speţa dată, clauza prevăzută la art. 20.2, respectiv art. 19.2 din contractele depuse de părţi la dosarul cauzei este o clauză atributivă de competenţă stipulată în favoarea pârâtei de natură să atragă excluderea competenţei alternative a instanţei prevăzută de art. 113 punct 3 Cod procedură civilă.
Faţă de cele menţionate anterior, instanţa va califica clauza atributivă de competenţă ca fiind o clauză neuzuală, conform prevederilor art. 1203 Cod civil, neacceptată în mod expres de reclamantă, astrel că aceasta nu va produce niciun efect, fiind considerată nescrisă.
În consecinţă, având în vedere valoarea obiectului litigiului şi faptul că marfa comandată urma a fi livrată în mun. Oradea, la sediul reclamantei instanţa constată că, în temeiul art. 94 punct 1 lit. k) şi art. 113 punct 3 Cod procedură civilă, Judecătoria Oradea este competentă general, material şi teritorial să solutioneze prezenta cauza, excepţia necompetentei teritoriale invocată de pârâtă urmând a fi respinsă.
În vederea continuării judecării cauzei stabileşte termen la data de 16.03.2018, ora 10, sala 9, pentru când se vor cita părţile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge excepjia necorrpetentei teritoriale a Judecătoriei Oradea invocată de pârâta __________SRL, ca nefundată.
În vederea continuarii judecării cauzei, stabileşte termen la data de 16.03.2018, ora 10, sala 9, pentru când se vor cita părţile.
Cu drept de apel odată cu fondul.
Pronunţată în şedinjă publică, azi, 09.02.2018.
Preşedinte
Grefier