Operator de date cu caracter personal 3953
Cod ECLI ECLI:RO:JDBTS:2017:001.005753
Dosar nr. 7423/193/2017
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOŞANI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr.5753/2017
Şedinţa publică de la 22 Noiembrie
Completul compus din:
PREŞEDINTE ____________
Grefier ____________
Pe rol judecarea cauzei litigii cu profesioniştii privind pe reclamanta ____________ADM. JUDICIAR AL SC ____________SRL şi pe pârâta SC ____________ SA, având ca obiect „pretenţii”.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in şedinţa publică din data de 10.11.2017, susţinerile părţilor fiind consemnate in încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru astăzi, când, în aceeaşi compunere,
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rol la data de 21.04.2017 reclamanta ____________ADM. JUDICIAR AL SC ____________S.R.L. a chemat pe pârâta S.C. ____________ S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată ocazionate cu ocazia soluţionării dosarului civil nr’ 253/84/2016 de către Tribunalul Salaj şi a cheltuielilor de judecată aferente acţiunii de faţă.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că, în fapt, a formulat cerere de chemare in judecata împotriva pârâtei, înregistrată pe rolul Tribunalul Salaj sub nr. de dosar 253/84/2016, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 951.809,93 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente contractului de vânzare – cumpărare şi prestări servicii nr. TB 017, din data de 05.02.2014 şi nr. 9 din data de 14.01.2013.
Ulterior primului termen de judecată pârâta a recunoscut debitul, a efectuat o plată parţială şi le-a predat bilete la ordin pentru următoarele rate. In aceste condiţii a formulat cerere de renunţare la judecata, însă pârâta s-a opus admiterii acestei cereri.
Litigiul a fost soluţionat după alte 3 termene de judecata, instanţa constatând în mod judicios faptul că” cererea reclamantei este întemeiata, parata datorând suma de 931.486,21 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, însă, dat fiind faptul că pârâta i-a remis reclamantei în cursul acestui litigiu şase bilete la ordin (titluri executorii) – cu titlu de garanţie aferenta datoriei ce face obiectul prezentei cauze – instanţa va respinge cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta ca rămasa fără obiect”.
La ultimul termen de judecată, respectiv cel din data de 13.10.2016, instanţa a procedat la audierea martorilor ____________şi ____________, a respins cererile in probatiune formulate de pârâta, s-au depus înscrisuri la dosar de către părţi, fără a i se acorda termen pentru studiul acestora, iar instanţa, în mod surprinzător pentru ambele părţi, a închis faza cercetării judecătoreşti şi le-a acordat cuvântul de fond.
Având în vedere faptul ca s-au formulat cereri de probaţiune şi s-au audiat martori, nu au fost pregătiţi pentru închiderea cercetării judecătoreşti, motiv pentru care reprezentantul său convenţional nu deţinea asupra sa chitanţa m. 1/11.10.2016 cu care s-a achitat onorariul de avocat, sens în care a solicitat acordarea unui termen de pronunţare, pentru a putea depune şi dovada cheltuielilor de judecată. Drept urmare, a solicitat „obligarea paratei la cheltuieli de judecată, cuantumul acestora fiind menţionat prin concluziile scrise, după cuprinsul încheierii din data de 13.10.2016.
Instanta a respins cererea noastră de acordare a cheltuielilor de judecata reţinând faptul ca momentul limita până la care partea este în drept să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecata pretinse în proces este, potrivit art. 452 Cod procedură civilă închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei în cazul în care nu optează pentru solicitarea lor pe cale separată.
Deci, instanţa a considerat faptul că nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată în termenul impus de lege sugerând faptul că, singura posibilitate pe care o avem la îndemână pentru a solicita obligarea pârâtei la plata acestor cheltuieli este solicitarea lor pe cale separată.
In aceste condiţii consideră ca cererea de faţă este admisibilă.
Raportat la prevederile art. 452 Cod procedură civilă instanţa nu avea posibilitatea de a analiza pe fond cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata, respectiv daca acestea sunt sau nu datorate, in condiţiile in care dovada acestora nu a putut fi depusa in termenul prevăzut de lege. In aceasta situaţie, sunt aplicabile prevederile art. 349 alin. 3 Cod procedură civilă .
Pe de alta parte, consideră că prezenta cerere este întemeiată şi se impune a fi admisă.
Potrivit art. 453 cod proc. civ. ,,(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Acţiunea formulată în dosarul nr. 253/84/2016 a fost respinsă ca rămasa fără obiect, având în vedere faptul ca pârâta a recunoscut debitul si le-a remis în acest sens 6 bilete la ordin în vederea garantării plaţii datoriei ce făcea obiectul cauzei.
In doctrina şi practica judecătorească este unanim acceptat faptul ca, in cazul respingerii cererii reclamantului, Cll r.ămasll tărăobiectca urmare a îndeplinirii obligaţiilor de către pârât în cursul soluţionării cauzei, culpa procesuala aparţine paratului.
Astfel, fundamentul suportării cheltuielilor de judecata îl reprezintă culpa procesuala si despăgubirea integrala a partii câştigătoare iar, în cazul unei soluţii de respingere a cererii ca rămasa fără obiect, reclamantul a fost nevoit sa formuleze acţiune in instanţa si sa suporte cheltuieli pentru a obţine îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către parat, sens in care aceste cheltuieli sunt imputabile paratului care nu si-a îndeplinit la termen obligaţiile asumate.
In prezenta cauza, instanţa a reţinut în considerente faptul că a trimis paratei mai multe somaţii pe parcursul derulării raporturilor contractuale, sens in care, deşi a încercat soluţionarea diferendului fără concursul instanţei, acest lucru nu a fost posibil, pârâta neachitând nici măcar parţial suma datorată până la momentul la care subscrisa am formulat împotriva acesteia cerere de chemare in judecata. Mai mult, plata parţiala şi emiterea biletelor la ordin s-a efectuat ulterior primului termen de judecata, iar pârâta a continuat sa se opună admiterii cererii noastre de chemare in judecata si chiar si cererii de renunţare la judecata, solicitând administrarea de probe, sens in care cheltuielile de judecata solicitate de subscrisa sunt evident întemeiate si justificate.
In consecinţa, consideră că pârâta se afla în culpa procesuala, neachitând debitul restant până la formularea cererii de chemare în judecată, iar prin atitudinea sa procesuala le-a creat cheltuieli suplimentare, constând în onorariul avocaţial achitat conform chitanţei m. 1/11.10.2016.
Temeiul juridic al cererii de faţă este reprezentat de prevederile art. 1349 cod civil privind răspunderea delictuala, după cum s-a reţinut in Hotararea ICCl nr. 5138/2011, în prezenta cauza fiind îndeplinite condiţiile referitoare la fapta ilicită, constând in neachitarea sumelor datorate de pârâta, fapt ce a determinat-o sa le solicite pe calea instanţei, prejudiciu reprezentat de sumele achitate cu titlu onorariu de avocat, culpa paratei care nu a achitat in mod nejustificat sumele datorate la scadenta si legătură de cauzalitate.
In consecinţa, având în vedere culpa procesuala a pârâtei precum şi dreptul de a pretinde plata cheltuielilor de judecată pe cale separată, consideră ca prezenta cerere este întemeiata şi se impune a fi admisă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06.07.2017 pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În fapt, pârâta arată că a fost chemată în judecată de către reclamanta într-un dosar de pretenţii, înregistrat pe rolul Tribunalului Salaj sub nr. 253/84/2016, având ca obiect obligarea la plata sumei de 951.809.93 lei reprezentând penalităţi de întârziere contracte de vânzare din anii 2013, 2014. Data înregistrării acestui cu data introducerii unei alte cereri de deschidere a procedurii in temeiul aceleiaşi facturi emise de SC ____________SRL pe având nr. de dosar 377/40/2016, respectiv data de 15.02.2016.
Primul termen de judecata în dosarul de pretenţii aflat pe Salaj, a fost stabilit pe data de 05.05.2016.
Dosarul aflat pe rolul Tribunalului Botoşani, prin care reclamanta a solicitat deschiderea procedurii insolventei a avut prim termen de judecata in data de 24.03.2016 când, făcând apărări a constatat ca suma pretinsă era calculată în mod greşit, cuantumul acestor penalităţi fiind cu aproximativ 20.323,71 lei mai mic. In aceste condiţii, creditoarea din dosarul nr. 377/40/2016, al Tribunalului Botoşani , şi-a modificat acţiunea şi şi-a diminuat cuantumul pretenţiilor cu aceasta suma.
Precizează pârâta că a încheiat în luna mai 2016, o convenţie de eşalonare a acestei sume, recunoscând practic debitul real de plată, cel de 931.486,21 lei şi nu cel de 951.809,93 lei, cu care reclamanta a investit spre soluţionare si Tribunalul Salaj .
Aşa fiind, la primul termen de judecata de la Salaj, cunoscută fiind situaţia erorii de calcul din dosarul aflat pe rolul Tribunalului Botoşani, cerere la care reclamanta a renunţat ca urmare a recunoaşterii debitului si a încheierii acestei convenţii în baza căreia a făcut o plata parţiala şi a predat bilete la ordin pentru suma efectiv datorată, deci cea de 931.486,21 lei, a învederat instanţei de la Salaj ca suma solicitata in acţiune, cea de 951.809,93 lei era calculată în mod greşit şi ca suma de 931.486,21 lei ar fi fost cea efectiv datorata, urmând ca părţile sa încheie un acord in acest sens.
Cum la primul termen de judecata reclamanta nu a fost prezenta şi nici nu a trimis înainte de termen vreo precizare scrisa cu privire la diminuarea cuantumului sumei pretinse in cererea de chemare in judecata, iar la acea data a depus înscrisuri din care a rezultat ca suma de 951.809.93 lei era greşită, reclamanta precizându-si acţiunea în dosarul de la Botoşani si arătând ca potrivit calculului corect al penalităţilor ar fi datorat în realitate suma de 931.486,21 lei şi nu 951.809.93 lei, Tribunalul Salaj a acordat termen pentru 30.05.2016, pentru ca reclamanta, faţă de înscrisurile depuse la dosar, din care rezulta ca suma pretinsa in acţiune cu titlu de penalităţi era greşit calculată, să arate care era poziţia acesteia şi care era cuantumul real al acestora.
La data de 11.05.2016, a încheiat cu reclamanta o convenţie de eşalonare a sumei de 931.486,21 lei, corect calculata, iar la acea data a plătit suma de 279.445,87 lei şi a înmânat reclamantei şase bilete la ordin remise cu titlu de garanţie a plaţii aferente restului de plată, suma care a fost integral achitata potrivit convenţiei.
Aşadar, deşi au încheiat acea convenţie de plată pentru suma efectiv datorată de 931.486,21 lei, la data de 11.05.2016, reclarnanta nu a trimis la Tribunalul Salaj nici un înscris nici cu privire la diminuarea pretenţiilor, nici cu privire la tranzacţia închei ată, decât ulterior celui de-al doilea termen de judecata din data de 30.05.2016.
Singurul termen la care reclamanta a fost prezenta prin reprezentant, la Tribunalul Salaj fost acela din data de 13.10.2016, acesta fiind si ultimul termen de judecata, la care părţile au pus concluzii.
Precizează că, pe temeiul act. 453 alin. 1 NCPC, nu se pot acorda cheltuieli reclamantului în situaţia respingerii acţiunii, pentru că paratul nu a pierdut procesul, unica ipoteză avută în vedere de legiuitorul în circumscrierea câmpului de aplicare a textului. Nu există nicăieri consacrată legislativ noţiunea de culpă procesuală, iar întrebuinţarea acesteia în legătură cu art. 453 alin. 1 NCPC semnifică adăugare la lege.
Pe de alta parte, faţă de solicitarea reclamantei de plata a cheltuielilor de judecată în cuantumul de 8.000 de lei, justificate cu o factura emisa in data de 11.10.2016, şi chitanţa nr. 1/11.10.2016, fără a face referire la numărul de dosar sau natura serviciilor juridice apărătorul ales, apreciază că reclamanta nu face dovada certă că au legătură cu solutionarea dosarului nr. 253/84/2016, al Tribunalului Salaj.
In subsidiar, în situaţia în care reclamata va face dovada faptului ca suma de 8.000 lei avocatului ales pentru dosarul nr. 253/84/2016, al Tribunalului Salaj, iar juridice descrise în factura fiscală depusă au legătură cu acest dosar, să se aprecieze că acest onorariu este vădit disproporţionat în raport cu activitatea efectiv desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.
Aşadar, solicită ca instanţa să aprecieze ca avocatul reclamantei a fost prezent doar la un singur termen de judecată, mai precis la ultimul termen (aspect arătat şi de către reclamanta în acţiune), iar suma de 8.000 de lei reprezentând onorariu este exagerată.
Solicită ca, în temeiul art. 451 Cod procedură civilă, solicită diminuarea onorariului avocaţial.
Reclamanta a depus la dosar note de şedinţă prin care a solicitat respingerea susţinerilor pârâtei referitoare la faptul că nu se pot acorda cheltuieli de judecată în baza art.453 alin.l NCPC. Solicită a se avea în vedere dispoziţiile art. 452 Cod procedură civilă şi practica judiciară în domeniu.
Consideră reclamanta că pârâta era de drept in întârziere în temeiul art. 1523 al.1 lit. d Cod civil, iar aceasta a trimis mai multe somaţii pe parcursul derulării raporturilor contractuale prin care a solicitat plata debitului, rară ca pârâta să dea curs vreuneia dintre ele.
In consecinţă, chiar şi în situaţia în care pârâta ar fi recunoscut debitul până la primul termen de judecată, ceea ce nu este cazul în speţă, aceasta nu ar fi scutită de plata cheltuielilor de judecată , fiind incidentă teza art . 454 Cod procedură civil.
Mai precizează reclamanta că cheltuielile de judecată sunt dovedite conform dispoziţiilor legale, a dosar fiind depusă atât factura fiscală nr. 14/11.10.2016, cât şi chitanţa nr.l/l1.10.2016, respectând astfel dispoziţiile Deciziei la care face referire pârâta. In cuprinsul facturii fiscale nr.14/11.10.2016 se indică numărul contractului asistenţa juridică în baza căruia a fost achitat acest onorariu.
Mai mult solicită să se aibă în vedere că atât data facturii şi cea a chitanţei sunt anterioare Hotărării nr. 349/01.11.2016, aspect ce dovedeşte încă o dată ca acest onorariu de avocat a fost facturat şi achitat pentru dosarul nr.253/84/2016, factura şi chitanţa fiind depuse, în termenul de pronunţare, la dosarul cauzei, fară ca instanţa să le ia în considerare.
Cu privire la valoarea onorariului de avocat invocă dispoziţiile art.127 a1.3 din Statul profesiei de avocat. Se mai arată că acest onorariu se situează chiar sub pragul minimal stabilit prin Hotărârea nr. 272/2017 a Consiliului UNBR .
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că este investită cu judecarea unei acţiuni pentru plata cheltuielilor de judecată formulată pe cale separată, conform art.453 C.p.c. coroborat cu art.1349 C.Civ. întrucât reclamanta este persoană în insolvenţă, potrivit declaraţiei autentice depuse la f.31-33 dar şi conform hotărârii din ds.3360/1 1 112015 a Tribunalului Bihor, f.67-69, cererea în pretenţii cu care a investit instanţa este scutită de taxa judiciară de timbru în valoare de 505 lei, conform disp.art.115 al.l din Lg.85/2014.
În baza art. 1349 al.1,2 C.Civ., reclamanta a înţeles să solicite obligarea pârâtei la plata acelor cheltuieli de judecată pe care le-a făcut cu plata onorariului de avocat în sumă de 8000 de lei, din litigiul ce a făcut obiectul ds.nr.253/84/2016 al Tribunalului Sălaj-secţia civilă, apreciind că, prin recunoaşterea şi plata sumelor ce au făcut obiectul acelui proces pârâta în cauză este o parte căzută în pretenţii în sensul art. 453 c.p.c.
Acţiunea este întemeiată şi va fi admisă ca atare. Pentru a hotărî astfel, instanţa reţine că pârâta a recunoscut debitul pretins de reclamantă, ulterior primului termen de chemare în judecată, aşadar, după ce a primit cererea de chemare în judecată, iar nu anterior acesteia, deşi părţile aveau calitatea de parteneri de afaceri şi comunicau şi înainte de declanşarea litigiului, tema pretenţiilor fiind dezbătută anterior între acestea, în cadrul notificării de soluţionare amiabilă a conflictului dintre ele, conform celor consemnate în considerentele s.c.l349/1 noiembrie 2016.
Prin urmare, în lipsa unei rezolvări amiabile anterioare procesului, reclamanta a fost obligată de conduita pârâtei să promoveze acţiunea şi să facă o cheltuiala considerabila cu onorariul de avocat în litigiu, pe care ar fi putut să o evite în cazul în care recunoasterea debitului şi plata acestuia ar fi fost făcută înainte de proces.
Aceasta este fapta culpabilă ce a generat prejudiciul a cărui reparare o solicita in cauza reclamanta şi care întruneşte toate condiţiile răspunderii civile delictuale, o faptă săvârşită cu vinovăţie, de natură să prejudicieze pe reclamantă, întâi prin lipsirea ei de beneficiul debitului principal şi apoi prin angajarea unui avocat în scopul recuperării debitului, între refuzul iniţial al pârâtei de a plăti suma datorată şi plata onorariului de avocat pentru purtarea litigiului fiind o legătură evidentă.
Pârâta a creat dificultăţi reclamantei şi pe durata litigiului. Deşi a recunoscut debitul şi l-a achitat în parte, garantând cu BO plata restului datorat, s-a opus renunţării reclamantei la judecată, obligând-o să-şi susţină şi să-şi probeze cererea în continuare, ceea ce a impus eforturi de asistenţă juridică ulterioare , rezistenţa pârâtei dovedindu-se neîntemeiată şi probele propuse de aceasta fiind respinse.
Cererea reclamantei a fost declarată întemeiată, dar rămasă fără obiect. ca urmare a plăţii făcute/garantate de pârâtă, însă cu privire la cheltuielile de judecată ce nu au fost probate la data dezbaterilor, instanţa fondului a recomandat să fie cerute separat, îndrumare la care reclamanta s-a conformat în prezenta cerere.
Apărarea pârâtei potrivit cu care plata şi recunoaşterea debitului principal au avut rolul de a evita intrarea sa în procedura insolvenţei, iar nu pentru stingerea unui debit real, nu este de natură să schimbe caracterul fondat al pretenţiilor reclamantei cu privire la care reclamanta nu a înţeles să obţină o altă soluţie în apel în sensul că nu datorează debit principal.
Singura cale prin care se putea evita plata debitului, recunoaşterea acestuia şi chiar falimentul era constatarea definitivă a netemeiniciei pretenţiei la plata de penalităţi.
Deşi s-a opus la renunţarea reclamantei la judecată şi s-a apărat în continuare contra pretenţiilor acesteia, pe care le-a recunoscut şi le-a achitat parţial , pârâta nu a reuşit să obţină nici anularea propriei recunoaşteri sau a plăţii, ci reia aceste apărări de fond în prezentul litigiu în mod inadmisibil, deoarece nu se poate contrazice soluţia deja pronunţată cu privire la pretenţiile principale, care se bucură de putere de lucru judecat. Dimpotrivă, urmează ca şi în ce priveşte accesoriile să se ofere reclamantei aceeaşi soluţie consecventă de sancţionare a pârâtei ca parte căzută în pretentii, prin obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Împrejurarea că recunoasterea vizează suma de 931.486,21 lei şi nu 951.809,39 lei, nu conduce în nici un caz la exonerarea pârâtei de plata cheltuielilor de judecată, deoarece legea procesual civilă nu distinge după cum partea a căzut în pretenţii pentru un debit cu privire la care s-au făcut erori de calcul sau pentru un debit corect stabilit, acest fel de apărare fiind util pentru fond sau în calea de atac în vederea stabilirii corecte a debitului.
De altfel, această distincţie nici nu are legătură cu soluţia, instanţa de fond constatând că pârâta datorează reclamantei suma recunoscută de 931.486,21 lei, conform f.7 din sentinţa civilă nr.1349/1 noiembrie 2016, în acord cu precizarea la acţiune făcută în acest sens, conform f.5 din sentintă .
În ce priveşte susţinerea pârâtei că reclamanta nu a probat că onorariul pretins în cauză a fost plătit în ds.253/84/2016, instanţa reţine că este nejustificată.
Într-adevăr în cauză nu s-a probat decât că în litigiul principal asistenţa juridică a reclamantului a fost acordată de av _________din Baroul Bihor, emitenta facturii depuse la f.8 pentru onorariul de 8000 de lei cerut în cauză.
Cu toate acestea este neîndoielnic faptul că onorariul s-a plătit pentru acel litigiu din ds.253/84/20l6, deoarece chitanţa este emisă la data de 11 octombrie 2016, adică anterior termenului din 13.10.20l6, iar litigiul început în anul 2016 concordă cu încheierea contractului de asistenta juridică la data de 20.08.2016, conform facturii de la f.8.
Nu este intemeiata nici apărarea pârâtei referitoare la cuantumul exorbitant al onorariului de reducere a acestuia. În acest sens, instanţa constată că, raportat la Hotararea UNBR 272/2017, onorariile minimale pentru debitul în litigiu de 951.809,93 lei, ultetior precizat la 931.486,21 lei, erau de 2% din valoarea acestor sume, deci mai mari decât cel practicat in cauza.
Totodată, instanţa reţine că asistenţa juridică a fost prestată de un avocat din cadrul unei societăţi de avocaţi, astfel că reclamantul a beneficiat de servicii de calitate, specializate, în mod constant pe durata întregului litigiu, concretizată atât prin prezenţa la unul din termenele date cât şi prin apărări scrise, începând de la notificarea dinaintea procesului, cererea de chemare în judecată, renunţarea la judecată, cererea precizată şi concluziile scrise asupra fondului şi dezbaterile orale consemnate în încheierea de amânare a pronunţării.
In apărarea reclamantei s-a administrat pe lângă proba cu înscrisuri şi proba cu martori, ansamblul acestor probe formând instanţei convingerea că pretenţiile sale sunt întemeiate, cu atât mai mult cu cât însăşi pârâta le-a recunoscut şi le-a plătit parţial, garantând şi plata restului debitului. Aşadar, onorariul achitat de reclamantă pentru asistenţa juridică de care a beneficiat a fost mai mic de 1 % din cuantumul pretenţiilor considerabile ale reclamantei, fiind însă proporţional cu volumul de muncă şi dificultatea cauzei, astfel că nu se justifică reducerea lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂSTE
Constată că în baza art.115 al.1 Lg.8512014 acţiunea în pretenţii formulată de rec1amantă în calitate de administrator judiciar al unui debitor persoană juridică în insolvenţă este scutită de taxa judiciară de timbru de 505 lei.
În baza art.1349 al.1,2 C.Civil admite acţiunea în pretenţii derivând din răspunderea civilă delictuală formulată de reclamanta ____________SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitorului SC ____________SRL, CUI __________, J_____, societate în insolvenţă cu sediul în mun. ______________, în contradictoriu cu pirita SC ____________ SA, CIP _____, J_______.
Obligă pe pârâtă să plătească rec1amantei suma de 8.000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată cu onorariul de avocat facute de aceasta în ds.civ.nr.253/84/2016 al Tribunalului Să1aj-secţia civilă, conform chitanţei nr.1/11.10.2016 emisă de ____________ din Oradea.
Cu drept de apel, ce se depune la Judecătoria Botoşani, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntată în şedinta publică de la 22 Noiembrie 2017 .
Presedinte Grefier