OPINIE JURIDICA
cu privire la filiale, sedii secundare, puncte de lucru
- Din punct de vedere juridic
Filiala, sucursala, sediul secundar si punctul de lucru sunt definite in Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale astfel:
Art. 42
Filialele sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică şi se înfiinţează în una dintre formele de societate enumerate la art. 2 şi în condiţiile prevăzute pentru acea formă. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit.
Art. 43
(1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.
(2) Dacă sucursala este deschisă într-o localitate din acelaşi judeţ sau în aceeaşi localitate cu societatea, ea se va înregistra în acelaşi registru al comerţului, însă distinct, ca înregistrare separată.
(3) Celelalte sedii secundare – agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii – sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal.
(4) Nu se pot înfiinţa sedii secundare sub denumirea de filială.
Rezulta ca principala diferenta intre filiala si celelalte entitati, fie ca sunt sucursale, sedii secundare sau puncte de lucru, este personalitatea juridica. Singura entitate care are personalitate juridica proprie este filiala, aceasta fiind necesar sa indeplineasca toate conditiile de infiintare, inregistrare si functionare cuprinse in Legea nr. 31/1990.
Ca o consecinta a acestui aspect, filiala poate dobandi drepturi si obligatii in nume propriu, are patrimoniu propriu si poate sta in judecata in mod distinct fata de societatea mama sub a carei control se afla. Totodata, pentru infiintarea acesteia este necesara constituirea unui capital social distinct si poate desfasura si alte activitati decat societatea mama, putand fi infiintata atat in tara, cat si in strainatate.
In contrapartida, sucursalele, sediile secundare sau punctele de lucru, neavand personalitate juridica, pot desfasura doar activitatile ce sunt prevazute in actul constitutiv al societatii si autorizate la sediu secundar/suscursala/punct de lucru dupa caz. Nu au bunuri proprii, nu pot actiona in mod autonom sau dobandi drepturi si obligatii, ci doar in numele si pentru societatea comerciala de care tine.
- Din punct de vedere fiscal
Reglementari referitoare la filiale si sedii secundare se regasesc si in Noul Cod de procedura fiscala (Legea nr. 207/2015):
Art. 85: Declararea filialelor şi sediilor secundare
(1)Contribuabilul/Plătitorul are OBLIGAŢIA de a declara organului fiscal central, în termen de 30 de zile, înfiinţarea de sedii secundare.
(2)Contribuabilul/Plătitorul cu domiciliul fiscal în România are obligaţia de a declara, în termen de 30 de zile, înfiinţarea de filiale şi sedii secundare în străinătate.
(3)În sensul prezentului articol, prin sediu secundar se înţelege un loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea contribuabilului/plătitorului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit şi altele asemenea.
(4)Prin sediu secundar se înţelege şi un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj ori activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile durează mai mult de 6 luni. Sunt sedii secundare sediile permanente definite potrivit Codului fiscal.
(5)Contribuabilul/Plătitorul care înregistrează sediile secundare ca plătitoare de salarii şi de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, nu are obligaţia declarării acestor sedii potrivit prezentului articol. Dispoziţiile art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile.
(6)Declaraţia este însoţită de o copie de pe certificatul de înregistrare fiscală a contribuabilului/plătitorului de care aparţine sediul secundar sau filiala, precum şi de copii ale documentelor doveditoare ale informaţiilor înscrise în aceasta.
Art. 101: Obligaţia depunerii declaraţiei fiscale
(5)Contribuabilul/Plătitorul care are sedii secundare înregistrate fiscal ca plătitoare de salarii şi venituri asimilate salariilor are obligaţia de a declara, în numele sediilor secundare, impozitul pe venitul din salarii datorat de acestea, potrivit legii.
Art. 33: Competenţa în cazul sediilor secundare
(1)În cazul sediilor secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, competenţa pentru administrarea impozitului pe venitul din salarii datorat de acestea revine organului fiscal competent pentru administrarea obligaţiilor datorate de contribuabilul/plătitorul care le-a înfiinţat.
(2)Competenţa pentru înregistrarea fiscală a sediilor secundare ca plătitoare de salarii şi venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal central în a cărui rază teritorială se află situate acestea.
Totodata, art. 32 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale prevede faptul ca:
(7)Orice persoană subiect al unui raport juridic fiscal, inclusiv operatorul economic, instituţia publică şi instituţia publică locală, care are organizată o entitate, cu sau fără personalitate juridică, la altă adresă decât sediul social al subiectului respectiv, cu minimum 5 persoane care realizează venituri din salarii, are obligaţia să solicite înregistrarea fiscală a entităţii respective, ca plătitoare de salarii şi de venituri asimilate salariilor, la organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în a cărui rază teritorială se află adresa unde se desfăşoară efectiv activitatea acelei entităţi. Solicitarea se face în termen de 30 de zile de la data înfiinţării, pentru entităţile nou-înfiinţate. Organul fiscal are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la înregistrarea fiscală, să transmită o copie de pe certificatul de înregistrare fiscală primarului unităţii administrativ-teritoriale/sectorului municipiului Bucureşti în a cărei/cărui rază teritorială îşi desfăşoară efectiv activitatea entitatea respectivă. Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea astfel încât aceasta să reflecte impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, calculat, reţinut şi virat, pe fiecare entitate care intră sub incidenţa prezentului alineat.
Din analiza acestor prevederi legale, rezulta ca orice societate care are organizată o entitate, cu sau fără personalitate juridică, la o altă adresă decât sediul social are obligația de a declara înființarea acesteia la organul fiscal.
Iar, pentru minimum 5 angajați, contribuabilul are obligația să solicite înregistrarea fiscală a entităților respective, ca plătitoare de impozit pe veniturile din salarii sau asimilate salariilor. In acest caz, entitatea in cauza va obtine un CIF (Cod de inregistrare fiscala), altul decat cel al sediului principal. Cu toate acestea CUI (Codul unic de inregistrare) ramane acelasi iar, atata timp cat societatea este platitoare de TVA (RO) toate activitatile desfasurate la sedii secundare, puncte de lucru sau filiale sunt platitoare de TVA.
Asadar, pentru contribuabilii care au sedii secundare/filiale/puncte de lucru cu mai putin de 5 angajati, obligatiile fiscale se raporteaza la sediul principal.
Prevederile fiscale mai sus citate se aplica si sucursalelor, intrucat nu se distinge intre sedii secundare sau sucursale.
S.C.A Țiril, Dușescu și Asociații
